Art.110 din Tratatul pentru
Funcţionarea Uniunii Europene, O.UG. nr.50/2008
Cauzele Tatu şi Nisipeanu contra Statului Român
Perceperea taxei de poluare pentru autoturisme second hand achiziţionate din alte state membre U.E. în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 încalcă prevederile art. 110 din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene aşa cum au fost interpretate de Curtea Europeană de Justiţie în Cauzele C-402/2009 Tatu contra Statului Român şi C-263/2010 Nisipeanu contra Statului Român , întrucât menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.1736/07 iunie 2011
Constată că pe rolul Tribunalul Hunedoara – secţia comercială şi de contencios administrativ s-a înregistrat sub dosar nr.6528/97/2010 acţiunea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice H. şi Administraţia Fondului pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 12133/17.09.2010 şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.747 lei achitată cu titlu de taxă de poluare şi plata dobânzii legale, începând cu data încasării sumei şi până la data restituirii efective.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în cursul anului 2010 a achiziţionat un autoturism, înmatriculat pentru prima dată în spaţiul U.E., pentru înmatricularea căruia a fost a fost obligată să plătească suma solicitată prin cerere, taxă de poluare, percepută în temeiul O.u.G. nr.50/2008.
Reclamantul mai susţine că plata taxei reprezintă o obligaţie legală ce derivă din O.u.G. nr.50/2008 şi este impusă la prima înmatriculare în România a unui autoturism importat. Acest act normativ contravine dreptului obiectiv comunitar, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Totodată, reclamantul precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece ea nu se aplică autoturismelor la reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în circulaţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene, art. 148 alin. 2 şi 4 din României şi Legea nr.554/2004.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului H. în numele A.F.P. B. a formulat cerere de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenţii, să fie obligată această instituţie la plata taxei de poluare.
Prin sentinţa administrativă nr.466/CA/2011 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. H. şi A.F.M. B., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de D.G.F.P. a judeţului Hunedoara în contradictoriu cu A.F.M. B.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile O.u.G. nr.50/2009 sunt conforme art.90 din T.C.E. (actualul art. 110 din T.F.U.E.), considerându-se că prin impunerea tuturor autoturismelor supuse primei înmatriculări în România şi determinarea taxei de poluare pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare şi deprecierea autoturismului, este asigurată libera circulaţie a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 90 din T.C.E. (actualul art. 110 din T.F.U.E.). În final s-a concluzionat că reclamantul datorează această taxă de poluare la prima înmatriculare a autoturismului său în România, aşa încât nu se impune restituirea acesteia. Corespunzător, s-a apreciat că cererea de chemare în garanţie este lipsită de interes.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.A. solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susţine că taxa de poluare instituită prin O.u.G. nr.50/2008 contravine reglementărilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, care în art. 90 paragraf 1 (actualul art. 110 din T.F.U.E.) statuează faptul că, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. De asemenea se mai susţine că, din analiza aplicării taxei de poluare, care înlocuieşte vechea taxă de înmatriculare reglementată de Codul Fiscal, rezultă un regim fiscal discriminatoriu, în sensul ca taxa de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o noua înmatriculate taxa nu se mai percepe, astfel că, pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecăţii, ar trebui să se accepte în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 148 alin. 2 din Constituţia României.
Prin întâmpinarea formulată pârâta D.G.F.P. a judeţului H. în numele şi pentru A.F.P. V. solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanţa a făcut o corectă interpretare a legislaţiei interne şi a celei comunitare incidente cauzei. Se apreciază că taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. nr.50/2008 nu contravine normelor comunitare, astfel că reclamantul datorează taxa de poluare la prima înmatriculare în România a autoturismului său.
Curtea a constatat că recursul reclamantului este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea pe cale incidentală a neconformităţii dispoziţiilor O.u.G. nr.50/2008 cu art. 110 din T.F.U.E., şi implicit constatarea nelegalei perceperi a taxei de poluare instituită prin acest act normativ.
În realizarea acestei analize judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, spre asigurarea protecţiei drepturilor conferite prin dispoziţiile ordinii juridice comunitare, are obligaţia de asigura efectul deplin al normelor comunitare, împotriva oricărei dispoziţii contrare ale legislaţiei naţionale, chiar ulterioară, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituţionale (hotărârea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa.), întrucât art. 110 din T.F.U.E. produce efecte directe şi ca atare creează drepturi individuale ce se impun, aş cum s-a arătat, a fi protejate pe cale jurisdicţională.
Plecând la analiza compatibilităţii dreptului intern reglementator al taxei de poluare cu dreptul comunitar este de precizat că în practica Curţii de Apel Alba Iulia s-a apreciat în mod constant că dispoziţiile O.u.G. nr.50/2008, în variantele în vigoare până la data de 14.12.2008, după 31.12.2009 şi până la 31.12.2010 sunt conforme art. 110 din T.F.U.E., considerându-se că prin impunerea tuturor autoturismelor supuse primei înmatriculări în România şi determinarea taxei de poluare pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), clasificarea din punct de vedere al poluării luându-se în considerare şi deprecierea autoturismului, este asigurată libera circulaţie a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 90 din T.C.E..
Analiza Curţii şi a instanţei de fond sub, acest aspect, au plecat de la calificarea taxei instituită prin O.u.G. nr.50/2008, ca fiind o taxă de primă înmatriculare, fără a lua în considerare că aceasta este în fapt o taxă de poluare, cu o raţiune, scop şi destinaţie diferită, chiar dacă era percepută la prima înmatriculare a autoturismului în România, ceea ce a dus la practica sus amintită şi soluţia contestată prin prezentul recurs.
Cu privire la O.u.G. nr.50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, însă, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcţionarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C402/09 Tatu c. Statului Român prin Ministerul Finanţelor ş.a., urmare a unei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”
În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piaţa unui stat membru sunt „produse naţionale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piaţa vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelaşi tip, cu aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurenţă.
Rezultă aşadar că O.u.G. nr.50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigenţe, obligaţia de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuţie să conţină dispoziţii de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto naţional, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Aceleaşi caracteristici prezintă şi O.u.G. nr.50/2008 aşa cum a fost modificată prin O.u.G. nr.218/2008, O.u.G. nr.7/2009 şi O.u.G. nr.117/2009, nefiind introduse texte legale noi prin care măsura fiscală a instituirii taxei de poluare să descurajeze în aceeaşi măsură punerea în circulaţie, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, şi cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Această calitate a actului normativ în discuţie a fost confirmată şi prin Cauza C-263/10 Nisipeanu c. Statului Român prin Ministerul Finanţelor ş.a. pronunţată de C.J.C.E., reţinându-se că toate versiunile de modificare a O.u.G. nr. 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie.
În concluzie, O.u.G. nr.50/2008 în forma actuală îndeplineşte condiţiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se şi menţinându-se legislativ o a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piaţa naţională, deja înmatriculate în România.
În consecinţă, Curtea, reconsiderându-şi jurisprudenţa, consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurenţă în spaţiul comunitar şi pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispoziţiilor O.u.G. nr.50/2008, aşa cum a fost modificată prin O.u.G. nr.218/2008, O.u.G. nr.7/2009 şi O.u.G. nr. 117/2009, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetiţiunii conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Pentru lipsa de folosinţă a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensaţie, reclamantul este îndreptăţit şi la dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, de la data formulării cererii de restituire a taxei – 29.09.2010.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 alin. 1 punctul 9 Cod procedură civilă, recursul reclamantului a fost admis, hotărârea instanţei de fond a fost modificată în sensul admiterii în parte a acţiunii formulată împotriva A.F.M şi A.F.P. V.
