Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 974/CA/17 septembrie 2008
Reclamanta X a solicitat în contradictoriu cu paratele Direcţia Generala a Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, plata dobânzii legale aferente,calculată de la scadenţă până la data plăţii. În motivarea acţiunii se arată ca reclamanta a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat şi fabricat într-un stat al U.E., dar ca prin aceasta se realizează a autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare. Se invoca preeminenta dispoziţiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene fata de dispoziţiile din legislaţia internă.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Alba prin sentinţa nr. 691/caf/16.04.2008 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi pe fond a admis acţiunea reclamantei, a obligat pârâtele la restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a creanţei. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că în discuţie este o taxă ce se face la bugetul statului şi fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autoturismelor. Se mai arată ca taxa a fost percepută cu încălcarea dispoziţiilor art. 90 al. 1 din Tratatul U.E., prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre U.E. pentru reînmatricularea în România, faţă de autoturismele existente pe piaţă internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudenţa C.J.E.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P., în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentantă a A.F.P., prin care solicită modificarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea acţiunii.
Analizând sentinţa atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea a constatat că recursul este nefondat .
Reclamanta a importat din Franţa un autoturism marca Citroen în luna august 2007, pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal
Taxa a fost perceputa în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule. Astfel, legea prevede ca intră sub incidenţa taxei speciale autoturismele şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepţia celor special echipate pentru persoanele cu şi a celor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele şi autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 şi pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziţionării de pe piaţa internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. Intră sub incidenţa taxei speciale şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepţia autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum şi a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, poliţie, jandarmerie, poliţie de frontieră, de serviciile de ambulanţă şi medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al eligibilităţii, taxa specială se plăteşte la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma interna încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabileşte că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus faţă de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecţie indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituţională consacra supremaţia dreptului comunitar şi aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forţa juridică superioară nomelor naţionale, chiar şi în situaţia în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. În caz de conflict au prioritate normele comunitare, chiar şi împotriva normelor naţionale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă şi prioritară, iar judecătorul naţional are obligaţia să aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislaţiei naţionale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene.
În acest context se apreciază că potrivit legislaţiei fiscale naţionale se ajunge la situaţia în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele şi autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situaţia impunerii în plus , în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În aceasta situaţie se ajunge la protecţia indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea practicilor protecţioniste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natura prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm în acest sens Hotărârile C.J.E. din 05.12.2006 –C-290/2005 şi c-333-2005 , Akos Nadasdi şi alţii (Ungaria) cât şi Comisia C. Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe suplimentare pentru autoturismele importate are ca efect discriminarea acestor autoturisme comparativ cu cele existente în ţările respective.
In consecinţă, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat , urmare a faptului că dispoziţiile legii fiscale naţionale , art. 214^1 şi 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate , urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită.
Reclamanta este îndreptăţită şi la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul de procedură fiscală , având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale şi cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Dobânda se calculează de la data achitării sumei la bugetul statului şi până la restituirea integrală, deoarece de la acea dată reclamanta a fost privată de folosinţa bunului său , în sensul articolului 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aplicarea în speţă a dispoziţiilor O.U.G. nr.50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii şi stabilităţii raporturilor juridice. O.U.G. nr.50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M.OF. nr.327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). Eligibilitatea taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferenţă între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, şi cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă (art.11). La data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se abrogă art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Faţă de acest principiu, raportat la momentul exigibilităţii taxelor , cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziţie a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. În acelaşi sens este afectată şi stabilitatea raporturilor juridice , deoarece la data efectuării importului şi achiziţionării autoturismului, reclamanta a efectuat operaţiunea juridică cunoscând legislaţia aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
