Art.2141-2142 anterior
abrogării prin O.U.G.nr.50/2008
Art.90 alin.1 Tratatul U.E.
Comparând norma comunitară cuprinsă în art. 90 alin.1 din Tratatul U.E. al cărei scop îl constituie asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre prin eliminarea practicilor protecţioniste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state membre cu legislaţia internă – art.2141 şi 2142 Cod fiscal se poate stabili că în cazul autoturismelor noi cuantumul taxei este aplicat după aceleaşi criterii, indiferent că provin din România sau oricare alt stat membru astfel că legislaţia internă nu este contrară dreptului comunitar.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1252/CA/25 noiembrie 2008
Reclamanta T.V. a solicitat în dosarul Tribunalului Hunedoara nr.2709/97/2008 în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE V. şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE H. obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 683,59 lei, plata dobânzii legale aferente,calculată de la scadenţă până la data plăţii. In motivarea acţiunii se arată că reclamanta a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat şi fabricat într-un stat al UE , dar că prin aceasta se realizează a autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminenţa dispoziţiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene faţă de dispoziţiile din legislaţia internă.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara prin sentinţa nr. 2291/CA/10 09 2008 a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtei 1, pe care a obligat-o la restituirea sumei de 563,59 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă de la data încasării până la achitarea integrală a creanţei. S-a respins acţiunea împotriva celeilalte pârâte.
Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că în discuţie este o taxă ce se face la bugetul statului şi fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autoturismelor. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispoziţiilor art. 90 al. 1 din Tratatul UE , prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE , faţă de autoturismele existente pe piaţa internă pentru care nu se percepe taxa . A fost invocată jurisprudenţa CJE .Instanţa a reţinut că în cauză nu s-a emis nici un act administrativ ,că nu este necesară procedura prealabilă în cazul refuzului de restituire a taxei ,iar obiectul acţiunii îl constituie tocmai legalitatea normei care instituie taxa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta DGFP în numele şi pentru AFP V., prin care solicită modificarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea acţiunii. Prin motivele de recurs se arată că potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE , legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma şi mijloacele prin care dispoziţiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toţi proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării , indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecţioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naţionale, prin care se creează o situaţie dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislaţia europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerinţa de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare, fiind o taxă ce se aplică şi în alte state UE. Jurisprudenţa CJCE invocată de instanţă se referă la taxa percepută de Ungaria şi Polonia care era aplicată doar autoturismelor folosite importate nu şi celor noi. Instanţa trebuia să ţină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare , care prevede că se restituie diferenţa dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 şi taxa de poluare pentru autovehicule. Dobânda legală se impune a fi acordată doar de la data pronunţării hotărârii.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul de procedura civilă.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor necesitatea completării probaţiunii în sensul de a se dovedi că taxa s-a achitat pentru un autoturism folosit ,provenit din Uniunea Europeană .
Reclamanta a depus ca acte noi factura de cumpărare a autoturismului .
Recursul este fondat .
Reclamanta a cumpărat cu factura nr.193/19 07 2007 un autoturism S.O. an de fabricaţie 2007 prin comandă de la SC A. A. SRL Tg. Jiu pentru care a achitat taxa de prima înmatriculare în România în suma de 563,59 lei la 16 07 2007 în temeiul art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule. Astfel, legea prevede că intră sub incidenţa taxei speciale autoturismele şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepţia celor special echipate pentru persoanele cu şi a celor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele şi autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 şi pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziţionării de pe piaţa internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. Intră sub incidenţa taxei speciale şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepţia autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum şi a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, poliţie, jandarmerie, poliţie de frontieră, de serviciile de ambulanţă şi medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilităţii, taxa specială se plăteşte la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Pentru a analiza motivul de recurs privitor la greşita aplicare a normelor comunitare şi înlăturare a celor interne trebuie stabilit dacă s-a dovedit în cauză că autoturismul provine din Uniunea Europeană, pentru că doar acest fapt atrage aplicarea art.90 al.1 din Tratatul UE.
Tratatul Uniunii Europene prin art. 90 al. 1 stabileşte că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus faţă de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecţie indirectă altor produse.
Ori deşi i s-a pus în vedere să facă dovada provenienţei comunitare a autoturismului ,reclamanta nu s-a conformat neexistând nici o dovadă în dosar .
Mai mult, din factura depusă la dosar rezultă că reclamanta a cumpărat bunul din România .
Dar chiar dacă s-ar dovedi că bunul a fost cumpărat de vânzătoare , la rândul său, din UE,actele depuse în dosarul de fond nu probează că este vorba de un autoturism second hand, ci de unul nou.
Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea practicilor protecţioniste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm in acest sens Hotărârile CJE din 5 12 2006 –C-290/2005 si c-333-2005 , Akos Nadasdi şi alţii (Ungaria) ,c-387/2001 Weigel contra Austriei cât şi Comisia C. Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu şi este interzisă de prevederile art.90 al.1 TCE. Din interpretarea textului tratatului cât şi a jurisprudenţei CEJ rezultă că taxa stabilită prin art. 214 /1 C.fiscal este discriminatorie numai în ce priveşte autoturismele folosite care provin din UE,însă nu şi în ce priveşte autoturismele noi pentru care există aceleaşi criterii de calculare a taxei indiferent că provin din alte state membre UE sau din România .Este de remarcat că din certificatul de înmatriculare( filele 9-10 dosar fond) ar rezulta că autoturismul este nou şi nu a mai fost înmatriculat în alt stat membru anterior înmatriculării în România, astfel că în speţă nu s-a dovedit nici că taxa este aplicată discriminatoriu.
Potrivit art. 148 din României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
In consecinţă, comparând norma comunitară cuprinsă în art. 90 din Tratat cu legislaţia internă – art. 214^1 şi 214^2 din Codul fiscal – se poate stabili că în cazul autoturismelor noi cuantumul taxei este aplicat după aceleaşi criterii ,astfel că legislaţia internă nu este contrară dreptului comunitar şi se constată că prevederile dreptului intern au aplicabilitate în cauză fiind greşit înlăturate de prima instanţă , iar taxa achitată de reclamantă este legală şi nu trebuia restituită. În ce priveşte motivul de recurs vizând aplicarea în speţă a dispoziţiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare instanţa apreciază că înmatricularea fiind efectuată sub imperiul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.214/1),se impune a se analiza în speţă doar cadrul legislativ respectiv. Instanţa nu este sesizată cu o cerere de restituire a diferenţei de taxă în temeiul OUG 50/2008.
In consecinţă, recursul pârâtei DGFP H. formulat în numele şi pentru AFP V. , este fondat, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 şi 304 /1 Cod procedură civilă şi a fost admis conform art.312 al.2 Cod procedură civilă. S-a modificat în parte hotărârea atacată şi s-a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtei AFP V., păstrându-se respinsă şi acţiunea reclamantei împotriva DGFP H.
