Drept urmare a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 5613,97 lei reprezentând taxă specială înmatriculare pentru autoturisme şi autovehicule şi a dobânzilor legale aferente de la data achitării şi până la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit facturii nr.200709127 din data de 12.09.2007, reclamanta a arătat că a achiziţionat din străinătate un autoturism marca A cu numarul de identificare XXXXX si pentru a putea înmatricula acest autoturism în România a plătit o taxă specială de primă înmatriculare în cuantum de 5.614 lei, conform chitanţei. Reclamanta a precizat ca aceasta taxa este ilegal încasată de pârâtă intrucat dispoziţiile art. 214/1-214/3 din Codul fiscal care reglementează şi nivelul taxei speciale contravin art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate faţă de produsele interne. Astfel, prin aplicarea taxei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, fiind înmatriculate în ţara de provenienţă, în timp ce taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Intrucat art.90 paragraful 1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din dreptul intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar mai multe inscrisuri, respectiv copii de pe factura, chitanţa, cartea de identitate a vehiculului, plângerea prealabilă înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila.
Prin întâmpinarea formulată in termen procedural, pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiul Brăila a solicitat respingerea acţiunii, arătând că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiţionată de plata taxei speciale stabilita de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal şi a normelor de aplicare a acesteia iar ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/ taxa de poluare, conform O.U.G. nr.50/2008, urmând ca din 01.07.2008 să se restituie diferenţa de taxă plătită de reclamanta. Asa fiind, a apreciat pârâta, solicitarea de restituire integrală a taxei este nefondată, plata fiind făcută în temeiul legislaţiei în vigoare la acel moment, cu respectarea principiului „tempus regit actum”. Ori, autoturismul achiziţionat de reclamanta nu se încadrează în scutirile reglementate prin art.2143 din Codul fiscal, iar nivelul taxei auto a fost stabilit potrivit art.2141 din acelaşi act. În privinţa dispoziţiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunităţii Europene, pârâta a arătat că nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează introducerea unor limitări ale dreptului statelor de a stabili impozite mai mari pentru produsele comunitare decât pentru cele interne. În aceste condiţii, taxa specială nu este contrară normelor europene, care acceptă principiul „poluatorul plăteşte”, urmând a fi achitată de toţi proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de provenienţa acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Tribunalul a constatat că această acţiune este fondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achiziţionat un autoturism marca marca A cu numarul de identificare XXXXXXX conform facturii si a solicitat înmatricularea lui precum şi acordarea numerelor de circulatie.
Pentru efectuarea acestor formalitati, aceasta a fost însă obligata să achite taxa de primă înmatriculare în România în valoare de 5.613,97 lei, desi Romania este stat membru al Uniunii Europene de la data de 01.01.2007, când a semnat Tratatul Comunităţii Europene, ratificat de România prin Legea nr.157/2005.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, anterior introducerii prezentei actiuni prin care a solicitat pârâtei restituirea sumei de 5.613,97 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, fără ca aceasta solicitare sa primeasca o solutie in favoarea sa.
În cauză s-a făcut dovada plăţii sumei menţionate, conform chitanţei, pentru înmatricularea în ţară a autoturismului marca A cu numarul de identificare XXXXXXXX cumpărat în baza facturii. La acel moment temeiul juridic al încasării taxei speciale îl reprezentau dispoziţiile art.214/1-214/3 din Codul fiscal, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor şi autoturismelor menţionate expres, în cuantumul prevăzut de lege.pentru autoturisme şi autovehicule
Se observă că taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziţionate şi aduse în ţară, ca şi în cazul de faţă, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbarii proprietarului.
În drept, dispoziţiile art.148 alineatul 2 din Constituţia României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din alineatul 2 menţionat”.
Aceste texte constitutionale instituie principiul prioritatii dreptului comunitar in fata celui national garantat in special de instantele judecatoresti precum si principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei.
Ori, normele comunitare aplicabile in materie sunt art.25 CE care prevede „Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arata „Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent” precum si dispoziţiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunităţii Europene, care precizeaza ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 şi împiedică, în materie fiscală, restricţionarea de către statele membre a liberei circulaţii a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii şi protecţioniste, în privinţa produselor importate şi celor provenind de pe piaţa internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispozitii precum cele ce figureaza la art.2141 – 2143 din Codul fiscal conform caruia persoanele care efectueaza achizitii intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national, sa achite o taxa speciala “de prima inmatriculare” pentru inmatricularea in Romania, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in intelesul articolului 25 CE.
Notiunea de taxa cu efect echivalent rezulta dintr-o jurisprudenta constanta a Curtii Europene de Justitie (hotararile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Outokumpu, C-213/96 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nameth, C-290/05 si C-333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care reprezinta o taxa speciala de inmatriculare propriu-zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE.
Dupa cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezinta in cadrul Tratatului CE o completare a dispozitiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispozitie are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotararile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi et Nemeth C-290/05 si C-333/05).
De asemenea, in materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizeaza garantarea neutralitatii depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata interna si produsele din import (hotararile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 si Nádasdi si din 5 octombrie 2006 Nemeth C-290/05 si C-333/05).
In vederea garantarii neutralitatii impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piata nationala si autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decat Romania, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor inmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prevazuta in art.2141 – 2143 din Codul fiscal conduce la cresterea nivelului taxei in functie de vechimea autovehiculului.
Intr-adevar, din jurisprudenta Curtii rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decat daca este organizat astfel incat sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si, prin urmare, sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii (hotararile Haahr Petroleum si din 23 octombrie 1997, Comisie/Grecia, C-375/95).
Nu in ultimul rand, se observa ca C.J.C.E., in cauza Michel Humblot, similara spetei de fata care vizeaza taxa speciala din legislatia romaneasca, a aratat ca ”statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul C.E., adica sa nu fie discriminatoriu”. Fata de faptul ca la vanzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul Romaniei si deja inmatriculate in Romania nu se percepe aceeasi taxa ca pentru autovehiculele second hand inmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene si importate, spre utilizare, inmatriculare, in Romania, se incalca principiul discriminarii.
Trebuie subliniat ca, in ceea ce priveste principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, potrivit art.220 din Tratatul C.E. „Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instante este obligatorie pentru statele membre”.
Fata de toate cele mai sus expuse, tribunalul observa ca taxa de prima inmatriculare are un vadit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei, ale Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre. Asa fiind, se impune ca suma achitata de reclamant sa fie restituita in integralitate.
Referitor la sustinerile paratei privind instituirea taxei speciale de mediu/ taxa de poluare prin O.U.G. nr.50/2008 si o eventuala restituire in limitele stabilite de acest act normativ prin procedura administrativa, instanta urmeaza a observa ca acestea nu pot fi primite pentru urmatoarele motive:
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost incasata in baza legislatiei interne in vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 si care este apreciata ca fiind contrara normelor comunitare si, ca atare, se aplica principiul conform caruia cand un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restituie taxa perceputa prin incalcarea acestuia.
Sub acest aspect, nu se poate retine justificat ca Statul Roman are un temei legal de retinere a unei parti din taxa incasata ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze in parte cu o alta taxa ce urmeaza a fi perceputa in temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal in baza caruia s-a incasat nelegal taxa speciala. In plus, se observa ca noua taxa instituita de O.U.G. nr.50/2008 este stabilita pe alte principii decat taxa speciala anterioara, are alt mod de calcul si alta destinatie iar parata considera in continuare ca taxa speciala s-a perceput in baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Totodata, instanta apreciaza ca reclamanta are dreptul de a se adresa justitiei in scopul restituirii integrale a taxei si nu este obligat sa urmeze procedura administrativa care este destul de anevoioasa prevazuta de noul act normativ si normele de aplicare ale acestuia, cu atat mai mult cu cat actiunea este introdusa anterior adoptarii acestora. Nu in ultimul rand, se retine ca restituirea doar a diferentei intre taxa speciala incasata anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 si taxa de poluare ce urmeaza a se percepe in temeiul actului normativ aplicabil dupa aceasta data pune problema aplicarii noului act normativ si pentru trecut, respectiv taxa speciala incasata ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiva a unui alt act normativ inactiv la data nasterii si consumarii raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitatii legii consacrat de art.15 alin.2 din Constitutie.
Referitor la cererea accesorie privind dobânzile legale aferente până la data plăţii efective pentru lipsa de folosinţă a sumei de 5.613,97 lei achitată la 12.09.2007, tribunalul o va aprecia ca fiind legala in vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, potrivit art.1084 din Codul civil.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, instanţa a constat că acţiunea reclamantei este fondată şi, în temeiul art.18 alineatul 1 din Legea nr.554/2004, a admis-o ca atare. Pe cale de consecinţă, a obligat pe pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiul Brăila să ii restituie reclamantei suma de 5.613,97 lei încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme şi autovehicule de primă înmatriculare si a dobânzii legale aferente de la data achitarii si până la data plăţii efective.
Ca parte cazuta in pretentii, pârâta a fost obligata, potrivit dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta pe parcursul procesului (onorariul de aparator, taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar).
