La data sesizării instanţei (28.07.2011) dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 fuseseră declarate neconstituţionale prin decizia nr. 1609/9.12.2010, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, nu mai putea fi aplicat termenul de 15 zile prevăzut de art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 şi nici termenele generale de revizuire prevăzute de art. 324 din C.proc.civ., ca urmare a faptului că acestea sunt reglementate expres pentru fiecare motiv de revizuire din cele prevăzute de dispoziţiile art. 322 C.proc.civ., în care nu se regăseşte şi cazul de revizuire anterior citat.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4046 din 13 septembrie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 5171/114/2011 pe rolul Tribunalului Buzău revizuentul PV a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Buzău, Administrația Finanțelor Publice Comunale Merei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Administrația Fondului pentru Mediu revizuirea sentinței nr. 1297 din 30.09.2010 pronunțată în dosarul nr. 1814/114/2010 al Tribunalului Buzău, cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive și obligării pârâtelor la restituirea taxelor pe poluare în cuantum de 10.632 lei, cu dobânzile legale aferente de la data plății și până la restituirea efectivă.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna noiembrie 2008 a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca Audi A6, an fabricație 2001, iar în luna martie 2009 un autoturism second-hand marca M.B., an fabricație 2001, pentru a căror înmatriculare în România a fost nevoit să achite sumele de 4.685 lei și respectiv de 947 lei cu titlu de taxă pe poluare.
Revizuentul a mai arătat că obligarea sa la plata acestor sume cu titlu de taxă pe poluare este nelegală și contrară Constituției României și legislației europene. Se susține de asemenea că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primelor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazii cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin întâmpinare, intimata Administrația Finanțelor Publice Buzău a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, arătându-se că aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., înscrisul nou invocat fiind hotărârea preliminară pronunțată de către CJUE în cauza Tatu vs. România și că dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C.proc.civ. prevăd că termenul de introducere a cererii de revizuire este de o lună și curge de la data descoperirii înscrisului ce se invocă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile legale prevăzute de lege.
Prin sentința nr. 614 din 7 martie 2012 Tribunalul Buzău a admis excepția tardivității, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Buzău, și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat revizuirea sentinței nr. 1297/30.09.2020 a Tribunalului Buzău, invocând dispozițiile art. 322 pct. 9 C.proc.civ. și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, susținând că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, că în cauză prioritate au dispozițiile legii speciale, respectiv prevederile Legii nr. 554/2004, prima instanță pronunțând sentința a cărei revizuire s-a solicitat în temeiul acestui act normativ, precum și că în materia contenciosului administrativ constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Tribunalul a mai reținut că cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 al.3 din Legea nr. 554/2004, la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare, că în cauză cererea de revizuire a fost introdusă peste termenul precizat, precum și că, prin Legea nr. 299/21.12.2011, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost integral abrogate, situație care însă nu are însă relevanță în cauză, întrucât acțiunea a fost promovată anterior abrogării textului de lege invocat.
împotriva sentinței precizate a declarat recurs revizuientul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de revizuire.
în motivarea recursului, după reiterarea situației de fapt, s-a arătat în esență că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că instanța de fond a respins cererea de revizuire ca urmare a nerespectării termenului de 15 zile de la pronunțare, reglementat de dispozițiile precizate, că acest text legal a fost abrogat prin Legea nr. 299/2011 publicată în Monitorul Oficial al României o din data de 22.12.2011, precum și că în cauză erau pe deplin aplicabile principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp, respectiv principiul neretroactivității legii civile noi și cel al aplicării imediate al acesteia.
Recurentul a mai arătat că dispozițiile prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 1609/9.12.2010, din care se deduce cererile de revizuire a unor hotărâri pronunțate cu încălcarea dreptului comunitar se pot face oricând, precum și că la data introducerii cererii sale de revizuire nu exista un termen legal care să limiteze în timp exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
în dovedirea cererii, revizuientul a depus la dosar sentința nr. 3613/2011 a Tribunalului Buzău și decizia nr. 2901/2011 a Curți de Apel Ploiești.
Prin întâmpinare, Administrația Finanțelor Publice Buzău a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat în esență de faptul că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data formulării cererii de revizuire.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, față de dispozițiile OPANAF 2224/2011, organul competent este cel în raza căruia se află domiciliul fiscal al reclamantului și că în urma reorganizării AFPC Merei a trecut în administrarea AFPM Buzău, astfel că doar aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
în susținerea întâmpinării, DGFP Buzău a depus la dosar Ordinul Președintelui ANAF nr. 2224/2011.
La termenul de judecată din data de 13.09.2012, față de lipsa părților legal citate și de împrejurarea că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea a rămas în pronunțare, atât pe excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Buzău, cât și pe recursul declarat de revizuient.
Examinând excepția precizată anterior, Curtea a constatat că sentința recurată, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, ca tardiv formulată, a fost pronunțată în contradictoriu și cu DGFP Buzău, această pârâtă fiind menționată expres în dispozitivul sentinței.
De asemenea, Curtea constată că DGFP Buzău a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și în fața instanței de fond, prin întâmpinare, precum și că această pârâtă nu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe.
Or, în condițiile în care DGFP Buzău a figurat ca parte în fața instanței de fond și este menționată în dispozitivul hotărârii pronunțate de aceasta, rezultă că ea are calitate procesuală pasivă în cadrul căii extraordinare de atac a recursului declarat împotriva acestei sentințe, ca urmare a faptului că recursul se judecă în același cadru procesual ca și cel în care s-a pronunțat hotărârea recurată.
în consecință, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Buzău, invocată de această pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că cererea de revizuire a fost depusă la instanța de fond la data de 28.07.2011, conform vizei judecătorului de serviciu (fila nr. 4 dosar de fond), și a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C.proc.civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.”
Curtea reține că la data sesizării instanței (28.07.2011), dispozițiile art. 21alin. (2) teza a doua citate fuseseră deja declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 1609/9.12.2010, astfel că erau pe deplin aplicabile dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție, conform cărora „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.Așadar, la data sesizării instanței nu mai puteau fi aplicate dispozițiile art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul de exercitare a acestui caz special de revizuire și nici termenele generale de revizuire prevăzute de art. 324 din C.proc.civ. – ca urmare a faptului că acestea sunt reglementate expres pentru fiecare motiv de revizuire din cele prevăzute de dispozițiile art. 322 C.proc.civ., în care nu se regăsește și cazul de revizuire anterior citat.
în aceste condiții, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a aplicat termenul de 15 zile, reglementat de prevederile legale declarate neconstituționale, câtă vreme dispozițiile ce-l reglementau își încetaseră de drept efectele, conform art. 147 alin. (1) din Constituție, după expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării deciziei nr. 1609/9.12.2010 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României (27 ianuarie 2011).Ca urmare, în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de către pârâta AFP Buzău prin întâmpinare, și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 3041 și art. 312 alin. (3) C.proc.civ., Curtea a admis recursul, a casat sentința recurată și, respingând excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de către pârâta AFP Buzău prin întâmpinare, a trimis cauza la aceeași instanță de fond, în vederea rejudecării cauzei.
