Conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, iar acest termen de prescripţie se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.
Procesul-verbal în discuţie a fost încheiat în cursul anului 2004, astfel că executarea silită se putea realiza cel mai târziu până la data de 1 ianuarie 2010, iar prescripţia afectează inclusiv dreptul de a solicita înlocuirea amenzii contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, plasat în faza executării sancţiunii.
Reţinând şi faptul că nu există cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei în sensul art. 132-133 din Codul de procedură fiscală, înscrisurile comunicate de recurent atestând faptul că nici nu s-a procedat la începerea executării silite a intimatului, iar sesizarea instanţei s-a făcut după data de 1 ianuarie 2010, se constată că dispoziţiile privind prescripţia dreptului sunt pe deplin aplicabile.
Dosar nr. 3497/328/2011
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 676/2012
Şedinţa publică din data de 30 mai 2012
Completul constituit din: PREŞEDINTE .. Judecător ..
Judecător .. Grefier ..
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CLUJ împotriva Sentinţei civile nr. 3769 din 14.10.2011 pronunţată în dosarul nr. 3479/328/2011 al Judecătoriei Turda privind şi pe intimat VA, având ca obiect alte cereri reexaminare sancţiunii contravenţionale.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, atât la prima strigare cât şi la a doua strigare, se constată lipsa părţilor de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, se constată că s-au depus la dosarul cu nr. 3524/328/2011 similar cu prezenta cauză, prin registratura instanţei la data de 25 mai 2012, de către recurentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj, înscrisurile solicitate de către instanţă la termenul de judecată anterior, sens în care se vor fotocopia aceste înscrisuri şi se vor ataşa la prezentul dosar.
Instanţa, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluţionare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, şi având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reţine cauza în pronunţare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3769/2011 din pronunţată de Judecătoria Turda la data de 14.10.2011 în dosarul nr. 3497/328/2011 s-a respins ca neîntemeiată sesizarea formulata de petentul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj, în contradictoriu cu intimatul VA
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AU0667901/03.06.2004, intimatului i s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 60 lei, potrivit art. 179 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada împrejurării că intimatul nu figurează în evidenţe cu venituri sau cu bunuri impozabile în prezent. Astfel, înscrisurile depuse la dosar în susţinerea cererii datează din anul 2008, respectiv 2009, în vreme ce insolvabilitatea intimatului trebuie apreciată la momentul la care se soluţionează solicitarea de înlocuire a amenzii cu în folosul comunităţii.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din şi de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petentul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă admiterea recursului şi modificarea Sentinţei civile nr. 226/2010, în sensul admiterii cererii de înlocuire a sancţiunii amenzii stabilite prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cu cea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea este netemeinică şi nelegală întrucât prin art. 9 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 este reglementată posibilitatea înlocuirii sancţiunii amenzii cu cea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii, fără a se face distincţie în raport cu modul de sancţionare prevăzut pentru fapta contravenţională săvârşită, astfel că soluţia ce se impune este aceea ca sancţiunea contravenţională a amenzii să poată fi înlocuită cu cea a muncii în folosul comunităţii, în caz de neplată în termenul prevăzut de lege, independent dacă pentru contravenţia respectivă este prevăzută sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii alternativ cu aceea a amenzii sau numai sancţiunea cu amenda. În aceeaşi ordine de idei, instanţa de fond s-a aflat într-o vădită eroare cu privire la obiectul cererii şi la faza procesuală existentă. Astfel, cererea nu a vizat o aplicare/reindividualizare a sancţiunii contravenţionale, nu s-a solicitat aplicarea unei sancţiuni contravenţionale în temeiul art. 8 alin. 5 din OG nr. 55/2002, ci înlocuirea amenzii cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, fiind în faza executării silite a sancţiunii contravenţionale. În această fază nu are relevanţă dacă pentru contravenţia săvârşită sancţiunea amenzii este prevăzută alternativ cu cea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii şi, pe de altă parte, întrucât determină imposibilitatea tragerii la răspundere a persoanelor sancţionate pentru încălcarea normelor şi declarate insolvabile în condiţiile legii. Această înseamnă că orice persoană care nu are venituri sau bunuri urmăribile poate săvârşi orice contravenţii incriminate de OUG 195/2002 fără să suporte, în nici un fel, puterea de constrângere prin care se asigură respectarea legii. Mai mult, alături de lipsa de eficienţă a normei juridice în sine, se creează şi o evidentă faţă de persoanele care, deşi insolvabile, pot fi obligate totuşi la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii ca urmare a sancţionării lor pentru încălcarea altor acte normative, cu excepţia OUG nr. 195/2002.
Deşi legal citat, intimatul VA nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi preciza poziţia procesuală.
În cauză, instanţa administrat la solicitarea recurentului proba cu înscrisuri.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat şi urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj susţine că în speţă sunt întrunite toate cerinţele legale pentru a se putea dispune înlocuirea amenzii de 60 lei aplicată contravenientului VA prin procesul verbal seria AU nr. 0667901/03.06.2004, cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Tribunalul apreciază că soluţia primei instanţe de respingere a solicitării IPJ Cluj este una temeinică, chiar dacă pentru alte motive decât cele reţinute prin hotărâre.
Astfel, instanţa a considerat că petentul nu a făcut dovada împrejurării că intimatul nu figurează în evidenţe cu venituri sau cu bunuri impozabile, în condiţiile în care înscrisurile depuse datează din anii 2008 şi 2009, iar insolvabilitatea trebuie apreciată la momentul la care se soluţionează cererea.
În recurs, petentul a depus înscrisurile care atestă insolvabilitatea contravenientului şi la nivelul anului 2011 (filele 4-8), această condiţie legală fiind, deci, îndeplinită.
Tribunalul reţine, însă, că în speţă a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a amenzii contravenţionale.
Astfel, conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, „dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”, iar acest termen de prescripţie „se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale”.
Procesul-verbal în discuţie a fost încheiat în cursul anului 2004, astfel că executarea silită se putea realiza cel mai târziu până la data de 1 ianuarie 2010, iar prescripţia afectează inclusiv dreptul de a solicita înlocuirea amenzii contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, plasat în faza executării sancţiunii.
Reţinând şi faptul că nu există cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei în sensul art. 132-133 din Codul de procedură fiscală, înscrisurile comunicate de recurent atestând faptul că nici nu s-a procedat la începerea executării silite a intimatului, iar sesizarea instanţei s-a făcut după data de 1 ianuarie 2010, se constată că dispoziţiile privind prescripţia dreptului sunt pe deplin aplicabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că soluţia primei instanţe este una legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că intimatul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CLUJ în contradictoriu cu intimatul VA împotriva Sentinţei civile nr. 3769/14.10.2011 pronunţată în dosarul nr. 3497/328/2011 al Judecătoriei Turda, pe care o menţine în totul.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2012.
