Procedura specială în cadrul căreia a fost pronunţată sentinţa invocată nu poate atrage aplicarea art. 54 din Regulament prin raportare la caracterul ei comercial, având în vedere exceptarea expresă a sentinţelor pronunţate în materia falimentului care se bucură de o reglementare aparte în cadrul normelor de drept comunitar.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 95 din 2 septembrie 2013
Prin încheierea civilă nr. 1158/17.04.2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj a fost respinsă cererea formulată de petenta SC B.I.E. SRL, societate aflată în reorganizare, reprezentată prin administrator judiciar C.I.I. T.O., reprezentată prin administrator special L.M.E.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, potrivit art. 53-54 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului Uniunii Europene privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, partea care invocă recunoaşterea unei hotărâri sau solicită încuviinţarea executării unei hotărâri trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii acesteia. Partea care solicită încuviinţarea executării unei hotărâri trebuie să prezinte, de asemenea, certificatul prevăzut la art. 54, fără a se aduce atingere art. 55. Instanţa sau autoritatea competentă din statul membru în care s-a pronunţat hotărârea eliberează, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, un certificat conform modelului din anexa V a acestui Regulament.
Hotărârea a cărei certificare se solicită de către petentă în conformitate cu dispoziţiile art. 54 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 este sentinţa comercială nr. 697/11.02.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj. Această sentinţă a devenit irevocabilă la data de 16.05.2010 prin neformularea în termenul legal a căii de atac. Sentinţa comercială nr. 697/2010 a fost pronunţată în materia insolvenţei, prin admiterea acţiunii formulate de lichidatorul judiciar Redresare Lichidare IPURL în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC B.C. SRL împotriva pârâtei O.C. în temeiul dispoziţiilor art. 138 lit. a), d) şi e) din privind procedura insolvenţei.
Raportat la materia în care a fost pronunţată această hotărâre, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 54 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 nu sunt aplicabile domeniul reglementat de acest regulament, nefiind incident în materia falimentului, a concordatului preventiv sau a altor proceduri speciale, potrivit art. 1 alin. (2) lit. b). Aşadar, nu poate fi emis certificatul privind existenţa unui titlu executoriu european pentru acele hotărâri judecătoreşti pronunţate în materia falimentului. Or, sentinţa comercială nr. 697/2010, după cum reiese din cele menţionate mai sus, este pronunţată în acest domeniu şi, ca urmare, nu poate valora titlu executoriu european potrivit Regulamentului (CE) nr. 44/2001 invocat de petentă.
În consecinţă, raportat la art. 1 alin. (2) lit. b) din Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului Uniunii Europene, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea astfel formulată.
Împotriva acestei încheierii a formulat apel petenta SC B.I.E. SRL prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea încheierii atacate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii introductive şi, în consecinţă, eliberarea certificatului menţionat la art. 54 şi 58 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind hotărârile şi tranzacţiile conform anexei V.
În motivare se arată că, în concret, în speţa de faţă nu interesează domeniul în care s-au pronunţat hotărârile, deoarece această formalitate nu antrenează o nouă judecată a cauzei în materia insolvenţei, ci doar recunoaşterea acestor hotărâri comerciale ca având valoare de titlu executoriu, pentru a putea fi puse în pe teritoriul Franţei, unde se săsesc debitorii care s-au sustras cu rea-credinţă de la executare. În caz contrar, hotărârile comerciale în discuţie ar rămâne fără obiect, pierzându-şi caracterul executoriu, ori intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a limita urmărirea şi executarea debitorilor doar pe teritoriul României, atâta timp cât aceştia au sustras bunurile din patrimoniul societăţii SC B.C. SRL, în care este inclusă şi creanţa firmei în suma de 1.362.211,64 lei (385.000 euro) şi s-a stabilit în Franţa în regiunea […] unde realizează venituri.
Anexează prezentei: hotărârile comerciale pronunţate în România, stat membru UE:
– sentinţa comercială nr. 250/2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj – România, prin care s-a definitivat tabelul creditorilor care deţin creanţe faţă de debitoarea SC B.C. SRL cu sediul în România, reprezentată prin administrator O.C.;
În tabelul definitiv al creditorilor este înscrisă şi societatea SC B.I.E. SRL cu o creanţa în cuantum de 1.362.211,64 lei (385.000 euro). Prin această sentinţă definitivă şi s-a dispus şi intrarea debitoarei SC B.C. SRL în faliment forma simplificată.
– sentinţa comercială nr. 697/11.02.2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj − România, prin care s-a admis cererea lichidatorului judiciar R.L. IPURL de angajare a răspunderii administratorului statutar O.C. al debitoarei SC B.C. SRL, cu domiciliul în Dej, judeţul Cluj şi s-a dispus obligarea administratorului să suporte pasivul debitoarei în suma totală de 2,461,551,21 lei, hotărâre definitivă, executorie şi irevocabilă;
– sentinţa comercială nr. 1576/15.04.2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj − România, prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC B.C. SRL şi radierea acesteia ca persoana juridică din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj − România.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanţă şi aplicarea dispoziţiilor legale potrivit prevederilor art. 466 şi urm. C.proc.civ., Curtea reţine următoarele:
Petenta SC B.I.E. SRL prin cererea înregistrată la data de 3.04.2013 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj a solicitat eliberarea unui certificat care să ateste faptul că sentinţa comercială nr. 697/2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj este executorie, certificat care este necesar pentru a putea pune în executare silită această hotărâre împotriva debitorului O.C. în Franţa. În motivare, petenta a arătat că prin sentinţa comercială nr. 697/2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 11.02.2010, sentinţă declarată definitivă la data de 16.05.2010 s-a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate în temeiul art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, republicată, împotriva pârâtei O.C., domiciliată în Franţa, în regiunea Pays de Loire. Pentru a putea solicita încuviinţarea executării silite a pârâtei O.C. petenta înţelege a solicita eliberarea unui certificat care să ateste faptul că sentinţa comercială menţionată anterior a rămas irevocabilă în România. Contrar celor evidenţiate de apelantă, prima instanţă a reţinut în mod corect că în raport de obiectul cererii sentinţa pentru care se solicită aplicarea procedurii instituită de art. 54 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 cade sub incidenţa prevederilor derogatorii.
Sentinţa nr. 697/2010 a fost pronunţată în aplicarea prevederilor art. 138 lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2006 astfel că devin incidente prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 care statuează în mod expres că nu sunt incidente prevederile art. 54 în materia falimentului şi a concordatului preventiv. Aserţiunile apelantei vizând împrejurarea că nu interesează domeniul în care s-au pronunţat hotărârile nu pot fi primite având în vedere reglementarea expresă în cuprinsul textului invocat de petentă, respectiv prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Procedura specială în cadrul căreia a fost pronunţată sentinţa invocată nu poate atrage aplicarea art. 54 din Regulament prin raportare la caracterul comercial afirmat de apelantă având în vedere exceptarea expresă a sentinţelor pronunţate în materia falimentului care se bucură de o reglementare aparte în cadrul normelor de drept comunitar.
Considerentele evidenţiate au relevat că apelul este nefondat şi, în consecinţă, în baza art. 480 C.proc.civ. va respinge apelul cu consecinţă păstrării hotărârii atacate.
