R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. Şedinţa publică din data de Instanţa constituită din: PREŞEDINTE:
Judecător:
Judecător: Grefier:
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta STAŢIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ CLUJ, împotriva Sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata ANAF prin Administraţia Finanţelor Publice Cluj,
cauza având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art.1591 al.4 C.pr.civ.,
tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenţei, stabilind că este
competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art.2 al.1 din C.pr.civ.
Instanţa constată că recuranta a depus la dosar, la data de 31 ianuarie 2012 o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a i se
comunica întâmpinarea depusă de intimata ANAF, de asemenea a depus şi răspuns la întâmpinare.
Instanţa, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei constatând că întâmpinarea depusă de intimată se află la dosarul cauzei încă de la data de 4
ianuarie 2012, dată de la care recurenta avea suficient timp pentru studierea acesteia. De asemenea instanţa constată că recurenta a solicitat judecarea recursului în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civ., astfel, pe baza actelor de la dosar, instanţa reţine cauza în pronunţare asupra recursului.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că solicitarea
contestatoarei de anulare a actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr.
şi a somaţiei nr., precum şi a tuturor actelor de este inadmisibilă, deoarece în conformitate cu prevederile art.172 al.1 din OG nr.92/2003, contestaţia la executare se poate face împotriva unui act de executare silită precis determinat şi nicidecum împotriva titlurilor de creanţă sau împotriva tuturor actelor de executare
S-a mai reţinut că la sfârşitul lunii decembrie 2010 contestatoarea a efectuat plăţi importante către bugetul general consolidat al statului în sumă de aprox.
10.000.000 lei, dar creanţele fiscale din somaţia şi titlul executoriu contestate în prezentul dosar nu au fost achitate.
Din titlul executoriu nr., comunicat contestatoarei odată cu somaţia nr., rezultă că executarea silită a fost pornită în baza declaraţiilor fiscale rectificative pe lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 2010 şi în baza declaraţiilor fiscale pe luna decembrie 2010 întocmite de contestatoare, fiind depuse la intimată.
Prima instanţă a învederat că I.C.C.J. s-a pronunţat deja irevocabil, în sensul că, contestatoarea nu beneficiază de înlesnirile de la plata creanţelor fiscale prevăzute de art.III din OUG nr.29/2005, această situaţie neputând fi analizată pe nicio altă cale şi prin urmare, creanţele fiscale din somaţia şi titlul executoriu contestate în prezentul dosar sunt certe, lichide şi exigibile, contrar susţinerilor contestatoarei.
Totodată, s-a menţionat că contestatoarea nu a beneficiat de înlesnirile de la plata creanţelor fiscale prevăzute de art.III din OUG nr.29/2005, deoarece nu s-a reorganizat în institut naţional sau in instituţie publică prin hotărâre de guvern cât timp acest text de lege a fost în vigoare, astfel că ajutorul de stat nu a fost autorizat de Consiliul Concurenţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând desfiinţarea
sentinţei atacate şi în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea excepţiei
inadmisibilităţii contestaţiei la executare şi admiterea contestaţiei la executare în
sensul anulării titlului executoriu nr. i a somaţiei nr.ambele din 17.02.2011, precum şi a tuturor actelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentinţa atacată a fost motivată în mod contradictoriu şi defectuos şi nu a fost luat în considerare faptul că excepţia
inadmisibilităţii este o excepţie dirimantă care face inutilă cercetarea fondului şi se soluţionează cu precădere, potrivit art.137 C.pr.civ., situaţie în care instanţa nu se poate pronunţa pe fondul cauzei, cum în mod greşit s-a procedat prin sentinţa recurată.
Recurenta a mai arătat că judecătoria a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.II şi III din OUG nr.29/2005, reţinându-se în mod eronat faptul că înlesnirile solicitate de recurentă nu operează de drept, ci doar în baza unei decizii emise de organul fiscal competent.
Recurenta a învederat că beneficiază ope legis de înlesnirile fiscale solicitate în conformitate cu prevederile art.III al.6 din OUG nr.29/2005, motiv pentru care nu avea obligaţia de a solicita emiterea, în baza legii nr.554/2004, a unui act administrativ prin care să se stabilească obligaţiile cu privire la care ar beneficia de înlesniri la plată. Dimpotrivă, organul fiscal este obligat să aplice prevederile art.III al.6 din OUG nr.29/2005, cu atât mai mult cu cât acesta nu are atribuţia legală de interpretare a prevederilor legale mai sus arătate, ci de aplicare a acestora.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului şi a arătat că contestaţia la executare este inadmisibilă, deoarece în conformitate cu art.172 al.1 din OG 92/2003, pe calea contestaţiei la executare nu se poate invoca scutirea/amânarea de la plata creanţelor fiscale şi nici nu se poate anula titlul executoriu.
Intimata a mai arătat că potrivit art.III al.3 din OUG 29/2005 scutirile se acordă de către organele teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor după ce acestea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, iar împotriva refuzului de acordare a înlesnirilor la plata creanţelor fiscale, recurenta avea
posibilitatea să formuleze acţiune în contencios administrativ, conform prevederilor Legii nr.554/2004, lucru pe care nu l-a făcut.
Intimata a învederat că, fiind scadente la o dată ulterioară datei de 17.05.2004 (data intrării în vigoare a Legii nr.147/2004), creanţele fiscale din somaţia şi titlul executoriu în prezentul dosar nu sunt scutite de la plată şi acestora nu le sunt aplicabile prevederile art.56 al.2 din Legea nr. 45/2009, referitoare la prelungirea termenului prev. de art.III al.1 lit.a din OUG 29/2005, motiv pentru care contestatoarei nu i se pot acorda înlesniri privind plata creanţelor fiscale.
Intimata a susţinut că recurenta nu s-a reorganizat prin hotărâre a guvernului în institut naţional sau în instituţie publică, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile
legale mai sus arătate, respectiv că nelegalitatea şi netemeinicia susţinerilor recurentei reiese şi din hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care se impun cu autoritate de lucru judecat.
De asemenea, s-a menţionat că, creanţele fiscale contestate în prezent sunt
certe, lichide şi exigibile şi nu au fost achitate, respectiv că peste 20 de contestaţii la executare formulate de recurentă au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, precum şi 3 acţiuni în contencios administrativ.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine urmatoarele:
Prima instanta a solutionat contestatia la executare ca urmare admiterii exceptiei inadmisibilitatii invocate pe cale de intampinare, retinand ca , in raport de dispozitiile art 172 alin1 din OG nr 92/2003 legalitatea actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu poate fi verificata doar in fata instantei de contencios administrativ, in cadrul procedurii expres prevazute de lege.
In privinta inadmisibilitatii contestatiei la executare in ceea ce priveste anularea titlului executoriu tribunalul a apreciat ca acest aspect trebuie analizat ca o aparare de fond iar nu ca o exceptie, in sensul art 137 Cod procedura civila.
In acest sens tribunalul va retine ca prin Decizia nr XIV/2007 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii Inalta Curte a statuat in sensul ca dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.
O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestaţiei să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind
emis de un organ fără atribuţii jurisdicţionale, nu are caracter jurisdicţional.
Prin urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Desigur, ceea ce s-a retinut mai sus devine aplicabil doar in situatia in care prin contestatia la executare se solicita anularea titlului executoriu pentru nevaliditatea creantei fiscale pe care o constata.In situatia in care se invoca vicii de forma ale titlului executoriu contestatia la executare poate fi primita, judecatoria fiind tinuta de prevederile art 169 Cod procedura fiscala si respectiv art 400 Cod procedura civila.
In conformitate cu dispozitiile art 110 alin 2 si 3 din OG nr 92/2003 republicata colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz, titlul de creanta fiind definit ca actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, art conform art 141 alin 2 din acelasi act normativ, titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevazut de lege .
Conform dispozitiilor art. 175 alin.1 din Codul de Procedura Fiscala:
”Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative se poate formula contestatie potrivit legii.Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia in conditiile legii.”
Prevederile acestui articol se intrerpreteaza in sensul introducerii contestatiei la organele fiscale.Deciziile organelor fiscale se ataca la instantele judecatoresti de contencios administrativ.
Aceasta practica este observata si in Decizia nr. 3986/2006 a Inaltei Curti de Casatie si justitie: ”Instanta de contencios administrativ solutioneaza, in temeiul art.1 din Legea 554/2004 si art.188 alin.2 Cod Procedura Fiscala doar contestatiile formulate impotriva deciziilor emise de organele fiscale in solutionarea contestatiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscala.
Este inadmisibila o actiune formulata la instanta de contencios administrativ impotriva actelor administrative de impunere fiscala.”
Tribunalul constata ca titlurile de creanta care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr 1 il constituie declaratiile rectificative pe lunile septembrie –noiembrie 2010 si respectiv declaratiile fiscale intocmite de recurenta pentru luna decembrie
2010.Or, niciuna dintre declaratiile fiscale care constituie titluri de creanta nu puteau fi contestate in procedura recursului garatios reglementata de art 175 Cod procedura fiscala, prin urmare in mod nelegal prima instanta a admis exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare.
Constatand ca prima instanta a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului , in temeiul art 312 alin 6 indice 1 Cod procedura civila tribunalul va
admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinţei civile nrdin pronunţată în dosar nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosar nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 01.02.2012.
