Proba cu martori. Apreciere greşită a situaţiei de fapt
O.G. nr. 195/2002, art. 60 alin. (2) H.G. nr. 1391/2006, art. 137, art. 138
La trecerea peste calea ferată, conducătorii auto au obligaţia de a opri încă de la semnalul acustic şi luminos înainte de lăsarea barierei. în situaţia în care martorii audiaţi nu au oferit detalii despre poziţionarea autoturismului în momentul în care s-a declanşat semnalul acustic şi luminos, aceasta fiind esenţială pentru a aprecia dacă conducătorul auto a respectat sau nu regulile privind oprirea la calea ferată, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că fapta nu a fost comisă de către acesta.
Trib. Bucureşti, s. a Vlll-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2743 din 24 noiembrie 2005, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 8866/2005, petenta S.F., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal seria PR nr. 0474007 din 18 mai 2005, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa în cuprinsul procesului-verbal, la trecerea sa peste calea ferată bariera fiind sus.
Prin sentinţa civilă nr. 6443 din 23 august 2005, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a admis plângerea contravenţională şi a fost anulat procesul-verbal, cu motivarea că din declaraţiile martorilor rezultă că după trecerea petentului s-au lăsat barierele.
Intimata a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., având în vedere că încă de la semnalul acustic şi luminos petentul era obligat să oprească autoturismul pentru a permite trecerea trenului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria PR nr. 0474007 din 18 mai 2005, s-a aplicat intimatului o amendă de 2.000.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 170 din H.G. nr. 85/2003, reţinându-se în sarcina sa că nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferata în timp ce se lăsau barierele pentru a trece trenul.
Tribunalul a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că fapta nu a fost comisă de către petent, pe baza declaraţiilor celor doi martori audiaţi în cauză. Astfel, bariera de la trecerea peste calea ferată se coboară la aproximativ 8-10 secunde de la apariţia semnalului acustic şi luminos, conducătorii auto având obligaţia de a opri încă de la semnalul acustic şi luminos. Din acest punct de vedere, declaraţiile martorilor audiaţi nu exclud vinovăţia potentului, aceştia neprezentând date despre momentul la care a pornit semnalul acustic şi luminos. Mai mult, martorul l.S. a confirmat practic faptul că peten-tul a împiedicat lăsarea barierelor, stânjenind în acest fel circulaţia trenului. Martorul a declarat că lăsarea barierelor se face foarte încet, afirmaţie din care se deduce că există un interval de timp între momentul în care începe lăsarea barierelor şi momentul la care acestea blochează trecerea peste calea ferată. Martorul a atestat numai că barierele nu erau complet coborâte atunci când petentul a trecut, aceste bariere neputând fi lăsate complet decât după degajarea zonei de către vehiculele angajate în traversarea căii ferate, inclusiv după pornirea semnalului şi după începerea operaţiunii de coborâre a barierelor. Declaraţia martorului I.G., în sensul că după ce au trecut vehiculul petentului şi încă un alt autovehicul s-a început lăsarea barierelor, nu se coroborează cu cea a martorului I.S., fiind oricum suspect spiritul de observaţie al martorului faţă de detaliile comportamentului celorlalţi participanţi la trafic. Cu toate acestea, martorul nu a oferit detalii despre poziţionarea petentului în momentul în care s-a declanşat semnalul acustic şi luminos, acesta fiind esenţial pentru a aprecia dacă petentul a respectat sau nu regulile privind oprirea la calea ferată.
Prin urmare, tribunalul a constatat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care s-a reţinut că procesul-verbal este netemeinic, deci recursul a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a respins plângerea ca neîntemeiată.
