Legea nr. 61/1991, art. 2 pct. 1 şi 26!)
Conform prevederilor art. 2 pct. 1 şi 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, cerinţa esenţială a laturii obiective a celor două fapte prevăzute de aceste texte de lege se circumscrie locului săvârşirii: „în public” (art. 2 pct. 1), respectiv „în locuri sau localuri publice” (art. 2 pct. 26).
în speţă, reţinând că însuşi agentul constatator a precizat în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie că faptele au fost săvârşite în locuinţa deţinută în proprietate de tatăl petentului, şi nu într-un loc sau local public, cerinţe prevăzute de ambele texte de lege invocate, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor pretins comise.
Trib. Buzău, s. corn., dec. civ. nr. X/2010, nepublicată
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele, petentul B.S. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Buzău, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie în baza căruia a fost sancţionat cu 200 lei amendă şi avertisment pentru pretins comiterea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. I şi 26 din Legea nr. 61/1991, republicată. In motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţiile reţinute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, în sensul că, la data de 15 august 2009, ar fi proferat expresii indecente la adresa tatălui său şi că ar fi pro-
vocat scandal. In realitate, a avut o discuţie cu tatăl său fară să îl jignească însă şi nici nu a provocat scandal.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. X/2010 pronunţată de Judecătoria Pătârla-gele, s-a admis plângerea ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului-verbal de contravenţie. Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului
a reţinut, în fapt şi în drept următoarele: prin procesul-verbal contestat s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiilor constând în proferarea de jigniri şi expresii vulgare, la data de 15 august 2009, la adresa tatălui său, faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, respectiv provocare de scandal, faptă prevăzută de art. 2 pct. 26 din aceeaşi lege. Reţinând că însuşi agentul constatator a precizat în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie că faptele au fost săvârşite în locuinţa deţinută în proprietate de tatăl petentului, şi nu într-un loc sau local public, cerinţe prevăzute de ambele texte de lege invocate, instanţa fondului a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor pretins comise.
împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul, în termen legal, conform art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, criticând-o pentru nele-galitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar. In expunerea motivelor de recurs, intimatul a invocat greşita anulare a procesului-verbal de contravenţie de către instanţa fondului, în condiţiile în care despre faptele săvârşite în locuinţa tatălui său au luat cunoştinţă mai multe persoane, aspect confirmat de cei doi martori audiaţi în instanţă.
Prin decizia civilă nr. X/2010, pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimat, pentru următoarele considerente: conform prevederilor art. 2 pct. 1 şi 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, cerinţa esenţială a laturii obiective a celor două fapte se circumscrie locului săvârşirii acestora: „în public’’ (art. 2 pct. 1), respectiv „în locuri sau localuri publice” (art. 2 pct. 26). Or, prin procesul-verbal de contravenţie contestat, însuşi agentul constatator a reţinut că faptele au fost săvârşite de petent în locuinţa deţinută în proprietate de tatăl acestuia, împrejurare confirmată şi de martorii M.M. şi S.T., care nu au perceput nemijlocit „cearta” dintre tată şi fiu.
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca neîntemeiat.
