Secţia de administrativ şi fiscal –Decizia nr.1455/18 mai 2011
Prin Decizia nr. 1455/2011 pronunţată în dosar nr. 4267/85/2010 la data de 18 Mai 2011, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul declarat de parata Direcţia Generala a Finanţelor Publice a judeţului S. împotriva sentinţei nr. 724/CA/2010 pronunţata de Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr.4267/85/2010 reclamanţii B.C.A. si B.A.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului S. – Activitatea de Inspecţie Fiscala, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
– anularea Deciziei de impunere nr. 6312/21.05.2010,
– anularea Deciziei numărul 128/10.09.2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului S. prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de impunere,
– restituirea sumei de 5000 lei achitată de reclamanţi.
În motivarea acţiunii reclamanţii au precizat că organul fiscal a reţinut că au efectuat mai multe operaţiuni de vânzare cumpărare având ca obiect terenuri şi, urmare a depăşirii plafonului la data de 30.09.2008, aveau obligaţia înregistrării ca plătitori de TVA pana la data de 10.10.2008, devenind plătitor de TVA începând cu data de 1.11.2008. După aceasta dată au mai efectuat 2 tranzacţii de vânzare cumpărare pentru care nu aveau obligaţia de a achita TVA, deoarece terenul vândut prin contractul numărul 1355/09.09.2009 era in extravilanul localităţii Orlat şi nu era scos din circuitul agricol iar terenul vândut prin contractul numărul 730/13.08.2009 era intravilan însă era neconstruibil , astfel ca beneficiau de scutirea de plată a TVA.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii în contencios administrativ fiscal şi menţinerea actelor atacate întrucât, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.730/09 reclamanţii nu deţineau certificat de urbanism astfel ca s-au aplicat prevederile art. 141 alin 2 din Legea 571/03 şi normele de aplicare a acestei legi în conformitate cu care, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu alta destinaţie , la momentul vânzării sale de către proprietar, rezulta din certificatul de urbanism.
Prin sentinţa nr.724/CA/2010 tribunalul a admis acţiunea in contencios administrativ fiscal formulata de reclamanţii B.C.A. si B.A.D., in contradictoriu cu parata DGFP S. – Activitatea de Inspecţie Fiscala S., a dispus anularea deciziei de impunere nr. 6312/21.05.2010 emisa de Activitatea de Inspecţie Fiscala S. şi a Deciziei nr. 128/10.09.2010 emisa de DGFP S. şi a dispus restituirea sumei de 5000 lei achitata de către reclamanţi cu chitanţa seria TS6 , nr. 6325916/15.03.2010.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanţii , prin Certificatul de Urbanism nr. 750/8.6.2010 fac dovada ca terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 730/13.08.2009 , respectiv parcela cu nr. top 5263/4 situata în S. , str. G-ral N.I. D. nu este construibil , fiind situat in Zona Cartier V. , acesta având acelaşi statut de teren neconstruibil si la data încheierii contractului de vânzare –cumpărare, deoarece se afla sub interdicţie temporara de construcţie stabilita prin PUG Sibiu 1999 pana la aprobarea prin HCL a unui PUZ. Aşadar reclamanţii beneficiau de prevederile art. 141 al. 2 din Legea nr.571/2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 141 alin. 2 din Codul fiscal. Simpla menţiune din certificatul de urbanism că este interzisă edificarea unei construcţii nu înseamnă că terenul nu este construibil. Cât timp interdicţia de construire este temporară iar terenul este identificat în intravilanul municipiului Sibiu, cu stradă şi număr administrativ, se impune a se reţine că în mod corect s-a aplicat cota de TVA asupra tranzacţiei, acest teren fiind construibil, în sensul art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal.
Reclamaţii intimaţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar şi al dispoziţiilor art. 304 indice 1 din curtea constată că acesta este neîntemeiat şi urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conflictul juridic dedus judecăţii presupune interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 141 alin.2 lit. f din Codul fiscal cu privire la o tranzacţie ce are ca obiect un teren intravilan afectat de o interdicţie temporară de construire.
Starea de fapt, recunoscută de ambele părţi, vizează operaţiunea de vânzare-cumpărare materializată prin contractul nr. 730/13.08.2009, respectiv parcela cu nr. top 5263/4 situata în S., str. G-ral N.I.D. şi pentru care, reclamanţii, prin Certificatul de Urbanism nr. 750/8.6.2010, fac dovada ca terenul respectiv avea statut de teren neconstruibil la data încheierii contractului de vânzare –cumpărare, deoarece se afla sub interdicţie temporara de construcţie stabilita prin PUG Sibiu 1999 pana la aprobarea prin HCL a unui PUZ.
Organul fiscal apreciază că, faptul că terenul respectiv se află în intravilanul municipiului Sibiu, este suficient pentru a justifica necesitatea aplicării cotei de TVA asupra tranzacţiei.
Reclamanţii apreciază, pe baza menţiunilor din certificatul de urbanism, că se află în situaţie de exceptare de la plata TVA, reglementată de art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal.
Soluţionarea acestui conflict porneşte de la analiza textului art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal, potrivit căruia:
„Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;…”
Aşadar teza a III-a a acestui text defineşte în mod expres noţiunea de teren construibil. Caracteristica principală a acestuia este acea că pe el se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare.
Pentru tranşarea disputei este necesar a fi analizate şi dispoziţiile pct. 37 alin. 6 din Normele metodologice de aplicarea a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004, text conform căruia:
„ În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinaţie, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezultă din certificatul de urbanism.”
Din Certificatul de Urbanism nr.750/8.6.2010 rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.730/13.08.2009, situat in Zona Cartier V. era la data încheierii contractului de vânzare–cumpărare declarat neconstruibil, deoarece se afla sub interdicţie temporara de construcţie stabilita prin PUG Sibiu 1999 pana la aprobarea prin HCL a unui PUZ.
Ca atare, el era exceptat, conform legii (în speţă PUG Sibiu 1999 are această calitate într-o interpretare lato sensu) de la posibilitatea de de construcţii asupra sa. În atare situaţie nu poate fi încadrat în categoria de teren construibil, astfel cum este definit de art. 141 alin. 2 lit. f teza III din Codul fiscal.
Susţinerea recurentei conform căreia includerea terenului în intravilan este suficientă, nu poate fi primită întrucât este contrară dispoziţiei pct. 37 alin. 6 din Normele metodologice de aplicarea a Codului fiscal, în condiţiile în care din certificatul de urbanism – act căruia legiuitorul i-a recunoscut valoare probatorie absolută sub acest aspect – rezultă în mod neechivoc faptul că terenul este declarat neconstruibil.
Pe de altă parte, Legea nr. 50/1991 în anexa 2 „Definirea unor termeni de specialitate utilizaţi în cuprinsul legii” explică sfera noţiunii de intravilan al unei localităţi prin „Teritoriul care constituie o localitate se determină prin Planul urbanistic general (P.U.G.) şi cuprinde ansamblul terenurilor de orice fel, cu/fără construcţii, organizate şi delimitate ca trupuri independente, plantate, aflate permanent sub ape, aflate în circuitul agricol sau având o altă destinaţiei, înăuntrul căruia este permisă realizarea de construcţii, în condiţiile legii.” Rezultă din cele ce preced că premisa existenţei unui teren construibil este ca acesta să se situeze în intravilanul unei localităţi, astfel delimitat de Planul urbanistic general şi aceasta indiferent de ramul de cultură al acestui teren. Însă această premisă nu este suficientă în prezenta cauză, în condiţiile în care, prin însăşi PUG, s-a stabilit o interdicţie de construire expresă cu privire la el.
Faţă de aceste aspecte, reţinând că, potrivit legii, calificarea unui teren drept construibil sau nu este dată de menţiunea din certificatul de urbanism şi că, în prezenta cauză, din Certificatul de Urbanism nr.750/8.6.2010 rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 730/13.08.2009, situat in Zona Cartier V. era, la data încheierii contractului de vânzare–cumpărare, declarat neconstruibil, curtea constată că instanţa de fond a realizat o corectă interpretare a dispoziţiilor legale incidente, atunci când a stabilit că reclamanţii intimaţi sunt scutiţi de plata TVA, beneficiind de prevederile art. 141 al. 2 lit. f din Legea nr.571/2003, aspect faţă de care recursul pârâtei se dovedeşte neîntemeiat şi urmează a fi respins potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă.
