Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr.2774 din 8 noiembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr.295 pronunţată la data de 28 ianuarie 2010 de Tribunalul Sălaj au fost respinse excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune precum şi cea privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
S-a respins ca nefondată cererea formulată şi precizată de reclamanta Primăria comunei Benesat prin primar precum şi cererea de intervenţie în nume propriu a Comunei Benesat, Consiliul local al comunei Benesat – prin primar – privind constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune din 23.05.2004 încheiat cu pârâtul P.I., domiciliat în localitatea Inău, nr. 101, judeţul Sălaj.
S-a luat act de renunţare la cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Benesat – nr.17/22 iulie 2004 – s-a aprobat cesionarea directă în favoarea pârâtului P.I. – a suprafeţei de 1875 mp. Ulterior, între părţi s-a încheiat şi contractul de concesiune în data de 29 martie 2005 – durata lui fiind de 49 ani. Pârâtul a şi achitat taxa de concesionare teren.
Prin acţiune se solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de concesiune, invocându-se faptul că acest contract nu a fost semnat de primarul localităţii ci de o altă persoană care nu avea capacitatea de a încheia acest contract. Se precizează că în realitate – contractul a fost întocmit de un funcţionar – care l-a completat, l-a semnat şi l-a ştampilat – cu ştampila Primăriei – deşi nu avea această atribuţie.
Este adevărat că art.68 alin.2 din Legea 215/2001 menţionează că „Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prev. Constituţiei precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor Consiliului Local”. De asemenea, în lumina prev. Art. 63, alin. 1, lit. C, privitoare la atribuţiile primarului referitoare la bugetul local acesta are calitatea de ordonator de credite, conform art.63 alin. 4 lit.a din aceeaşi lege.
In exercitarea atribuţiilor privind serviciile publice asigurate cetăţenilor aşa cum rezultă din art.63 alin.1 lit.D „primarul ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenţei statistice, inspecţiei si controlului efectuării serviciilor publice de interes (… ) precum şi a
bunurilor din patrimoniul public şi privat al unităţii administrativ teritoriale”, conform art. 63 alin. 4 lit. d.
De asemenea, potrivit art.23 alin.1 şi 2 din Legea 215/2001 “Autorităţile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe si municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primării, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii”.
Făcând comparaţie între semnătura Primarului şi cea din contractul atacat nu există nici o asemănare dar aceasta nu este culpa pârâtului.
Hotărârea consiliului local a fost comunicată cu reclamantul Primarul comunei Benesat – şi nu a fost contestată.
Conform art.63 lit b din Legea 215/2001 – primarul personal sau prin delegare de atribuţii trebuie să ducă la îndeplinire hotărârea Consiliului local – respectiv să încheiere contractul de concesiune. Legea 554/2004 a asimilat actelor administrative şi contractele în care una dintre părţi este o autoritate publică.
Contractul în sine a fost încheiat în baza acestei hotărâri, a fost înmânată pârâtului la sediul Primăriei purtând ştampila primăriei şi având anexată schiţa terenului întocmită de reprezentanţii acestei instituţii. Prin urmare este un contract perfect valabil şi este deja în derulare – pârâtul achitând aşa cum am mai spus contravaloarea taxei de concesionare a terenului.
Prin urmare, nu există nici un motiv de anulare a lui – instanţa respingând ca nefondată cererea formulată şi precizată de reclamanta Primăria comunei Benesat prin primar precum şi cererea de intervenţie în nume propriu a Comunei Benesat, Consiliul local al comunei Benesat – prin primar – privind constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune din 23.05.2004 încheiat cu pârâtul P.I..
În cuprinsul întâmpinării s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea -dar având în vedere că obiectul cauzei este constatarea nulităţii absolute a contractului -ca urmare a lipsei capacităţii de a încheia contractul – acţiunea este imprescriptibilă – iar excepţia va fi respinsă.
Se mai invocă excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei – respectiv a primăriei apreciindu-se că nu au capacitatea de a sta în judecată.
Este adevărat că potrivit art.21 alin.2 din Legea 21572001, Primarul – poate reprezenta în justiţie unitatea administrativ teritorială – şi nu primăria dar – având în vederea că cererea este semnată de Primar – că acesta se prezintă şi în calitate de intervenient, se poate trece peste acest formalism excesiv.
Şi această excepţie a fost respinsă.
Recurenţii Comuna Benesat, Consiliul Local al comunei Benesat prin Primar au solicitat admiterea recursului casarea hotărârii şi în rejudecare să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune din 23.05.2004.
Recurenţii au învederat că prima instanţă a ignorat starea de fapt evidenţiată de ei şi probată şi deşi a reţinut că nu există identitate între semnăturile existente pe contract şi cele ale primarului totuşi a respins acţiunea deşi exista dovada că acesta nu a fost semnat de persoana căreia i-ar fi revenit acea atribuţie.
Pârâtul intimat P.I. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
Analizând recursul promovat Curtea reţine următoarele:
Reclamanta Primăria Comunei Benesat prin primar a formulat acţiunea introductivă de instanţă solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune având în vedere că acesta a fost semnat de către contabilul instituţiei şi nu de către reprezentantul legal al acesteia.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională invocând excepţia prescripţiei acţiunii iar ca pretenţii proprii a solicitat obligarea pârâtului Primarul Comunei Benesat să ducă la îndeplinire hotărârea nr.17 din 22 iulie 2004 a CL Benesat.
Excepţia prescripţiei a fost motivată prin invocarea dispoziţiilor art.9 alin.1 şi art.7 alin.1 din DL nr.167/1958.
Ulterior reclamantul reconvenţional a renunţat la judecarea cererii reconvenţionale şi a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei Primăria Comunei Benesat, excepţia lipsei calităţii procesuale active a primarului comunei Benesat.
Excepţiile au fost motivate prin invocarea dispoziţiilor art.21 din Legea nr.215/2001 şi a dispoziţiilor art.36 alin.5 lit.a şi b din Legea nr.215/2001.
Comuna Benesat prin Primar şi Consiliul Local al comunei Benesat au formulat cerere de intervenţie în interes propriu arătând că înţeleg să îşi însuşească şi să exercite acţiunea formulată de Primăria Comunei Benesat prin Primar invocând dispoziţiile art.20 alin.1 , art.21, art.23 alin.1 şi 2, art.77 şi 62 din Legea nr.215/2001.
Analiza recursului formulat de către recurente relevă că acesta apare ca fiind fondat în ceea ce priveşte maniera de soluţionare de către prima instanţă a excepţiilor de procedură invocate în faţa primei instanţe .
Prima instanţă deşi a analizat excepţia lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei Primăria Comunei Benesat prin prisma dispoziţiilor art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001 a apreciat că reprezintă un formalism excesiv determinarea corectă a cadrului procesual.
Dispoziţiile legale invocate de către prima instanţă justificau admiterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a acestei reclamante care nu are capacitatea de a sta în judecată constituind doar o simplă structură funcţională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului potrivit prevederilor art.77 din Legea nr.215/2001.
Raportat la dispoziţiile legale enunţate în baza prevederilor art.137 C.pr.civ. Curtea va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei Primăria Comunei Benesat, determinarea corectă a cadrului procesual fiind esenţială şi nu un formalism excesiv.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local al Comunei Benesat în formularea cererii de intervenţie principală se analizează în raport de aceleaşi dispoziţii legale.
Justificarea calităţii procesuale active a Consiliului Local prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată s-a realizat prin invocarea prevederilor art.23 alin.1 şi 2 din Legea nr.215/2001 care determină autorităţile publice locale însă s-a ignorat împrejurarea că prin acelaşi act normativ s-a realizat şi calificarea acestora, Consiliul Local fiind inclus în categoria autorităţilor deliberative.
Includerea consiliului local în categoria autorităţilor deliberative nu presupune excluderea justificării calităţii procesuale a acestuia însă legitimarea procesuală se realizează în baza raportului de drept material care justifică acţiunea introductivă ori din această perspectivă nu poate fi realizată legitimarea procesuală activă a reclamantului intervenient Consiliul Local al Comunei Benesat.
Invocarea prevederilor art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 şi a conţinutului acestora potrivit cărora comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală relevă că legitimarea procesuală activă în prezentul litigiu poate fi justificată doar în ceea ce priveşte pe reclamanta Comuna Benesat reprezentată potrivit prevederilor art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001, prin Primar.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune prin raportarea acesteia la nulitatea relativă invocată în ceea ce priveşte fondul litigiului trebuie analizată din perspectiva lipsei unei astfel de distincţii între nulitatea absolută şi nulitatea relativă în ceea ce priveşte
nulităţile ce pot afecta un act administrativ individual şi prin raportare la termenele instituite prin legea specială astfel că în consecinţă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al intervenientei principale a Comunei Benesat urmează a fi respinsă.
Argumentele invocate în ceea ce priveşte motivele de nulitate nu au fost de natură a înlătura reţinerile primei instanţe dovada întocmirii a documentului în fals nefiind realizată, în ciuda afirmaţiilor din cuprinsul recursului întrucât actul care se bucură de prezumţia de legalitate şi caracter executoriu apare formal în ceea ce îi priveşte pe terţi ca fiind realizat cu respectarea exigenţelor instituite pentru emiterea sa respectiv de către entitatea îndreptăţită, lipsa mandatului nefiind dovedită, şi cu respectarea celorlalte dispoziţii instituite prin acte administrative cu putere superioară acestuia.
Considerentele evidenţiate au relevat că recursul declarat de intervenienta Comuna Benesat prin Primar apare ca fiind întemeiat în limitele arătate anterior astfel că în temeiul art.312 C.pr.civ., urmează a fi admis recursul declarat de intervenienta COMUNA BENESAT şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BENESAT împotriva sentinţei civile nr. 295/28.01.2010, a Tribunalului Sălaj pe care o va modifica după cum urmează: va dmite excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei Primăria Comunei Benesat, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Local Benesat în formularea cererii de intervenţie principală şi va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al intervenientei principale Comuna Benesat şi va respinge acţiunea precizată împotriva pârâtului având ca obiect constatarea nulităţii contractului de concesiune din 23.05.2004 cu consecinţa menţinerii celorlalte dispoziţii ale hotărârii recurate. (Judecător Augusta Chichişan)
