Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 310 din data de 29.02.2016
În conformitate cu dispozițiile art. 6, coroborate cu cele ale art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 68/2008, prețul de vânzare al spațiului medical și al terenului se stabilește în momentul vânzării, în urma unei negocieri directe între cumpărător și comisie, și nu poate fi mai mic decât prețul de vânzare din raportul de evaluare.
Așadar, legiuitorul a reglementat o primă etapă a procedurii în vederea stabilirii valorii minime a prețului de vânzare prin intermediul unui raport de evaluare, apoi o a doua etapă, aceea a stabilirii prețului de vânzare în baza unei negocieri directe între comisie și cumpărător, fără ca acest preț să fie mai mic decât cel stabilit prin raportul de evaluare.
Chiar dacă legiuitorul a reglementat o limită minimă a prețului, sub care nu se poate coborî în urma negocierii, este evident că scopul reglementării acestei proceduri a negocierii este acela al asigurării posibilități obținerii de către vânzător a unui preț mai mare decât cel stabilit de evaluator.
Chiar dacă legiuitorul a reglementat o limită minimă a prețului, sub care nu se poate coborî în urma negocierii, este evident că scopul reglementării acestei proceduri a negocierii este acela al asigurării posibilități obținerii de către vânzător a unui preț mai mare decât cel stabilit de evaluator.
În aceste condiții, se reține că în mod nelegal instanța de fond a obligat pârâta să vândă la un anumit preț, câtă vreme între părți nu s-a încheiat, în urma negocierii, un acord de voință cu privire la prețul la care urmează a fi vândut spațiul medical.
În aceste condiții, se reține că în mod nelegal instanța de fond a obligat pârâta să vândă la un anumit preț, câtă vreme între părți nu s-a încheiat, în urma negocierii, un acord de voință cu privire la prețul la care urmează a fi vândut spațiul medical.
Instanța nu poate obliga vânzătorul să încheie contractul de vânzare-cumpărare, întrucât în acest mod se încalcă principiul libertății contractuale și exercitarea de către proprietar a prerogativei de dispoziție, atribut ce ține de esența dreptului la proprietate.
Instanța nu poate obliga vânzătorul să încheie contractul de vânzare-cumpărare, întrucât în acest mod se încalcă principiul libertății contractuale și exercitarea de către proprietar a prerogativei de dispoziție, atribut ce ține de esența dreptului la proprietate.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 68/2008, instanța nu poate suplini acordul de voință al părților.
Decizia nr. 310 din 29.02.2016 a Curții de Apel Galați
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr …, reclamantul L.T.D. A.M., în contradictoriu cu pârâții M.G. – prin Primar și C.L. G. – C.V.S.M., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr … din 22.02.2013 emisă de pârâtul C.L. G., prin care a fost respinsă contestația împotriva procesului verbal de negociere directă nr … din 18.02.2013.
În cauză a formulat cerere de intervenție principală H.A., aceasta solicitând obligarea pârâților să îi vândă 1/2 din spațiul medical pe care îl ocupa împreună cu reclamanta, în cote de 1/2 fiecare, anularea alineatului nr.1 al punctului 2 din procesul-verbal de negociere directă nr. 61428 din 18.02.2012 și stabilirea prețului corect al spațiului, pentru vânzare.
Prin sentința civilă nr. 1084/03.11.2015 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității (lipsei procedurii prealabile) a intervenției în interes propriu invocată de pârâtul Municipiul G. – prin Primar.
A fost admisă acțiunea în administrativ formulată de reclamantul LTD A.M., în contradictoriu cu pârâții Municipiul G. prin Primar, C.L. G. – C.V.S.M., s-a dispus anularea Hotărârii nr … din 22.02.2013 emisă de pârâtul C.L. G. și a fost obligat pârâtul C.L. G., în calitate de reprezentant (mandatar) al Municipiului G. să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul medical situat în G., str… nr… la prețul stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză, respectiv 88.148 lei.
A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de L.T.D. H.A.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 3248,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții C.L. G. și M.G., prin primar, solicitând casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului declarat, recurentul Consiliul Local G. a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție diametral opusă soluțiilor pronunțate de Curtea de apel G. în cauze cu obiect similar, fiind încălcat astfel principiul securității raporturilor juridice și al previzibilității actului de justiție. În acest sens recurentul indică Deciziile civile nr. 1656/08.10.2015 pronunțată în dosarul …/121/2012*, respectiv nr. 1403/30.06.2015, pronunțată în dosarul /121/2012* de Curtea de Apel Galați.
Recurentul arată că principiul securității raporturilor juridice impune ca cele dezlegate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, să nu fie contrazise de o soluție ulterioară. Astfel, noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.
Recurentul precizează că prin Hotărârea pronunțată în Cauza Beian contra României, C.E.D.O. a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.
Conchizând, soluția diametral opusă ar trebui să fie însoțită și de o motivare corespunzătoare, convingătoare, din care să rezulte necesitatea unei poziționări fundamental diferită prin raportare la jurisprudența deja formată.
Recurentul a mai susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care a arătat că, contractul la încheierea căruia au fost obligați nu poate fi un act administrativ asimilat, câtă vreme acesta are ca obiect punerea în valoare a unui bun făcând parte din domeniul privat al Unității Administrativ Teritoriale.
Fără a exista un temei legal în acest sens, instanța a impus unui veritabil subiect de drept civil să facă ceva, cu nesocotirea fățișă a jus abutendi, atribut al dreptului de proprietate. Raporturile juridice în care este parte o autoritate a administrației publice locale pot fi foarte bine și raporturi în care aceasta acționează de pe poziții de egalitate juridică și nu în regim de putere publică.
În al doilea rând, instanța de fond nu a ținut seama de modalitatea în care prețul de vânzare se stabilește, făcând de prisos posibilitatea vânzătorului de a negocia pornind de la prețul stabilit prin raportul de expertiză.
În această modalitate, practic efectul pozitiv al Deciziei Curții Constituționale la care s-a referit și instanța de fond, este complet înlăturat.
Cât despre încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. 68/2008, învederează că aceste dispoziții privesc strict raportul juridic dintre proprietarul/administratorul imobilului și evaluator.
Chiar dacă s-ar admite că s-a produs o încălcare a acestor dispoziții legale, în niciun moment aceasta nu putea determina soluția pe care instanța a pronunțat-o în cauză. Eventuala nulitate a stabilirii evaluatorului nu poate justifica o nelegalitate a instanței care a nesocotit dreptul vânzătorului de a înstrăina la un preț determinat prin negociere pornind de la valoarea stabilită prin raport.
În drept, recurentul a invocat disp. art. 1, art. 2, art. 18, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 6, art. 7 alin. (3), art. 18 din O.U.G. nr. 68/2008, art. 44 alin. (1) din Constituție, art. 488 pct. 8, art. 498 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat, recurentul M.G. a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât în mod netemeinic instanța a considerat că procedura de desemnare a unui evaluator independent ar fi contrară dispozițiilor O.U.G. nr. 68/2008, astfel că acest fapt ar atrage nulitatea întregii proceduri administrative de vânzare.
Intervenția instanței de a obliga părțile la semnarea contractului de vânzare prin înlăturarea procedurii de negociere liberă încalcă dreptul de proprietate al Municipiului G.
Instanța încalcă flagrant dispozițiile O.U.G. nr. 68/2008 atunci când obligă C.L. G. (autoritate deliberativă) să semneze un contract – în condițiile în care prin art. 10 al actului normativ sus-menționat, contractul se semnează de o altă autoritate locală (executivă).
Dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 68/2008 trebuie interpretate în acord cu dispozițiile legii cadru privind achizițiile publice, dar și cele ale Legii 215/2001, care reglementează atribuțiile autorităților deliberative de cele ale autorităților executive (art. 23 al Legii 215/2001).
Chiar în cazul unei ușoare contradicții, instanța are obligația de a aplica cu prioritate dispozițiile legale ale Legii nr. 215/2001 – care prevalează față de dispozițiile unei ordonanțe de urgență.
Astfel, potrivit legii administrației publice, autoritatea deliberativă C.L. – printr-o comisie specială constituită la nivelul său (conform prevederilor O.U.G. nr. 68/2008) poate efectua numai operațiunile prevăzute la art. 36 al Legii 215/2001 – adică avizează, aprobă, stabilește, hotărăște – prin hotărâre potrivit prev. art. 45 (“în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți…).
Prin urmare, aceasta este singura forma de manifestare a activității de deliberare, urmând ca mai apoi, autoritatea executivă, primarul, să pună în efectivă hotărârile consiliului. (art. 61 al Legii nr. 215/2001).
În cazul de față, comisia specială a emis adresa către autoritatea executivă pentru inițierea procedurii de licitație în vederea desemnării unui evaluator al spațiilor.
Mai departe, autoritatea executivă a derulat procedura de licitație în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, conform normelor acestei legi fiind desemnat câștigător ofertantul cu prețul cel mai scăzut.
Prin urmare, a apreciat că procedura de desemnare a unui evaluator a fost legală, simplul fapt că dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 68/2008 pot crea confuzii între instituțiile autorității publice, nu ar trebui să fie interpretat în defavoarea pârâților, atât timp cât legile cadru au fost respectate corespunzător și este evident că legea specială – în scopul ei – a fost respectată (chiar dacă inadvertențele din modul de formulare al legiuitorului o fac să intre în contradicție cu normele legale cadru).
Hotărârea instanței de fond încalcă dreptul fundamental la proprietate al Municipiului G., impunând voința comparatorului în ce privește modul de stabilire al prețului, deși dispozițiile O.U.G. nr. 68/2008 au încercat să prevină o astfel de situație.
Legea nu stabilește că vânzarea se va face la prețul stabilit prin evaluarea tehnică (fie că este vorba de evaluarea din procedura administrativă sau prin expertiza judiciară), ci evaluarea este un simplu reper în negocierea liberă a părților, preț sub care nu se poate coborî.
Atât timp cât legea specială nu impune vânzătorului să accepte un preț chiar și stabilit prin evaluare, atunci se aplică regulile de drept comun în materia contractelor sinalagmatice, iar regula prevede ca principiu fundamental libertatea contractuală.
Prin sentința pronunțată, instanța încalcă acest principiu, dar încalcă și dispozițiile O.U.G. 68/2008, care în esență, confirmă rolul determinant al procedurii de negociere în stabilirea prețului.
Mai mult, nu reiese că în procedura de negociere, pârâții ar fi dat dovadă de abuz de drept, atât timp cât prețul de pornire al licitației (sub care se putea negocia) nu este exorbitant în raport cu valoarea imobilului, așa cum a fost evaluată prin expertiza judiciară.
Recurenta mai arată că la încheierea unui contract civil nu se subscrie ipotezei art. 181 din Legea nr. 554/2004, acesta nefiind un act administrativ.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că încălcarea dreptului acestuia de a participa la procedura de negociere a prețului de vânzare prin stabilirea unui evaluator independent în condițiile art. 7 alin. 2 din OUG nr. 68/2008 de către C.L. G., împuternicit special să organizeze întreaga procedură și nu de către Municipiul G., care în speță a organizat licitația finalizată cu desemnarea ca evaluator a G.F.I., reprezintă o încălcare a acestor prevederi și corelativ, o nesocotire a dreptului reclamantei sancționată cu nulitatea acestei lucrări pe baza căreia a fost stabilit prețul negocierii în faza administrativă a aplicării acestui act normativ.
Așa stând lucrurile, nelegalitatea săvârșită de pârâtul recurent ca autoritate administrativă atrage pe deplin competența instanței de contencios să soluționeze litigiul pe temeiul art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în acest caz devenind nerelevantă discuția despre apartenența bunului domeniului public sau privat al unității administrativ teritoriale și, consecutiv, cea legată de natura contractului ce se încheie.
Invocarea prevederilor art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă, în speță, prin trimiterea existentă a două decizii anterioare pronunțate de Curtea de Apel Galați, nu poate fi nicicum avută în vedere întrucât norma invocată reglementează efectele autorității lucrului judecat, iar litigiile anterioare au fost soluționate prin respingere cu motivarea că prețul negocierii era mai mic decât cel rezultat din expertiza realizată în fața instanței, astfel că în mod real nu pot acoperi cerințele textului invocat.
În ce privește recursul pârâtului Municipiul G., intimatul arată că din interpretarea literară a textului art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 68/2008 rezultă cu maximă evidență că sintagma “în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare”; face trimitere în mod categoric la modalitatea în care sunt organizate licitațiile publice de către autoritățile administrative contractante, iar în acest caz unicul cadru legal este dat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006, condiție care a și fost respectată de pârât, aspectul de nelegalitate și reținut în cauză în mod corect de tribunal, referindu-se la împrejurarea că organizatorul și beneficiarul licitației urma să fie C.L. G. și nu Municipiul G., cum s-a realizat în speță.
În mod legal, Tribunalul a reținut că atât timp cât se constată că cel puțin o fază din procedura de vânzare a acestui bun a fost realizată cu încălcarea prevederilor legale, iar în speță această încălcare a constat în desemnarea în alte condiții decât cele expres prevăzute a evaluatorului, ceea ce determină cu necesitate nulitatea lucrării care a stabilit prețul care a stat la baza negocierii în faza administrativă, cu consecința vătămării dreptului reclamantei de a participa la această procedură organizată în condițiile exclusiv prevăzute de O.U.G. nr. 68/2008 – Tribunalul, pe temeiul art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004 are competența deplină de a soluționa litigiul cu care a fost învestit.
Intimata intervenientă a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a recursului, casarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale și obligării recurentei pârâte la încheierea cu intervenienta a contractului de vânzare cumpărare pentru 1/2 din spațiu, cu stabilirea prețului de vânzare corect.
În recurs intimata a anexat la dosar înscrisuri.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel reține că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit mențiunilor din procesul verbal de negociere directă nr. …/18.03.2013, CVSM constituită conform prevederilor OUG nr. 68/2008 a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru a cumpăra spațiul medical descris în procesul verbal și a prezentat acesteia un preț de pornire a negocierii de 116.000 lei, iar mai apoi un ultim preț de 113.000 lei, care nu a fost acceptat de titulara L.T.D. A.M.
Prin contestația prealabilă formulată împotriva procesului verbal menționat reclamanta a solicitat refacerea raportului de evaluare și reluarea procedurii de negociere directă cu respectarea prevederilor legale, iar prin Hotărârea nr … /22.02.2013, Comisia de contestații a respins contestația acesteia.
Prin cererea cu care a învestit instanța, reclamanta a invocat faptul că modalitatea de desfășurare a licitației și de stabilire a prețului încalcă drepturile cumpărătorului prevăzute de O.U.G. nr. 68/2008 de a avea acces la informațiile necesare desfășurării acestei faze, iar raportul de evaluare nu ține seama de principalele cerințe stabilite prin art. 7 alin. 3 și 4 din O.U.G. nr. 68/2008, respectiv stabilirea valorii spațiilor pe baza indicatorilor de piață și de criteriile de evaluare acceptați de comun acord, întrucât evaluatorul nu a luat niciodată legătura cu reclamanta, ceea ce a determinat un preț nereal.
Curtea constată ca fiind întemeiate criticile recurentului Municipiul G. prin care se invocă faptul că în mod greșit a considerat prima instanță că au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 68/2008 privind procedura de desemnare a evaluatorului, fapt ce ar atrage nulitatea întregii proceduri administrative de vânzare.
În acest sens, Curtea de apel reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 68/2008 “(1) Prețul de vânzare al spațiului medical și al terenului aferent se stabilește în momentul vânzării, în urma unei negocieri directe între cumpărător și comisie, și nu poate fi mai mic decât prețul de vânzare din raportul de evaluare, raport care va evidenția și valoarea investițiilor efectuate de către solicitant, pe bază de acte justificative. Valoarea investițiilor efectuate se poate deduce numai dacă acestea au fost realizate cu acordul proprietarului, al deținătorului dreptului de administrare sau în baza contractului de concesiune, după caz, valoare ce nu poate depăși jumătate din prețul stabilit în raportul de evaluare.
(2) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) se întocmește de către un evaluator independent autorizat în condițiile legii, care este selectat prin licitație publică, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, de către autoritatea administrației publice locale, titulară a dreptului de administrare asupra spațiilor medicale aprobate a fi vândute.
(3) Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabilește valoarea spațiului medical și a terenului aferent la prețul de piață pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piață și a criteriilor de evaluare acceptați de comun acord.
(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) reprezintă prețul care s-ar putea obține în situația în care orice persoană interesată ar putea cumpăra spațiul respectiv.”;
În cauză este necontestat faptul că spațiul medical a cărui cumpărare a solicitat-o reclamanta, este proprietatea privată a unității administrativ teritoriale Municipiul G.
Prin dispozițiile art. 7 alin. 2 legiuitorul face referire la autoritatea administrației publice locale, titulară a dreptului de administrare asupra spațiilor medicale aprobate a fi vândute, însă în cauză sunt aplicabile în egală măsură dispozițiile legale speciale privind procedura de desfășurare a licitației publice, precum și cele ale Legii nr. 215/2001, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor O.U.G. nr. 68/2008.
Este real faptul că potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, iar în exercitarea acestor atribuții, printre altele, hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
Curtea apreciază însă că împrejurarea că în documentația privind procedura de licitație publică și în contractul având ca obiect achiziționarea serviciilor de evaluare a spațiilor medicale și a terenurilor aferente acestora figurează unitatea administrativ teritorială Municipiul Galați, nu este de natură a atrage nelegalitatea procedurii de desemnare a evaluatorului.
În acest sens se reține, pe de o parte, faptul că scopul urmărit de legiuitor a fost acela ca evaluarea să fie efectuată de un evaluator independent, desemnat prin licitație publică, procedură ce a fost respectată în cauză.
Pe de altă parte, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive, sunt autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală, iar conform art. 21 alin. 1 din același act normativ “(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”;, precum și cele ale art. 62.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că în mod legal contractul având ca obiect achiziționarea serviciilor de evaluare a spațiilor medicale și a terenurilor aferente acestora are ca parte contractantă unitatea administrativ teritorială Municipiul G., câtă vreme aceasta dispune de un patrimoniu și este titulară a drepturilor și obligațiilor prevăzute în contractul respectiv.
Pe de altă parte, Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 7 alin. 3 și 4 din OUG nr. 68/2008 invocată de către reclamantă, întrucât aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în sensul susținut de aceasta.
Astfel, atât timp cât legiuitorul stabilește la art. 7 alin. 2 din OUG nr. 68/2008, ca părți implicate în raportul juridic ce are ca obiect efectuarea evaluării imobilului, pe evaluator și autoritatea administrației publice locale, rezultă că la aceste două părți s-a raportat legiuitorul și în cadrul alin. 3 al aceluiași articol și nicidecum nu a avut în vedere cumpărătorul.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de recurente, Curtea de apel reține că în conformitate cu dispozițiile art. 6, coroborate cu cele ale art. 7 alin. 1 din OUG nr. 68/2008, prețul de vânzare al spațiului medical și al terenului se stabilește în momentul vânzării, în urma unei negocieri directe între cumpărător și comisie, și nu poate fi mai mic decât prețul de vânzare din raportul de evaluare.
Așadar, legiuitorul a reglementat o primă etapă a procedurii în vederea stabilirii valorii minime a prețului de vânzare prin intermediul unui raport de evaluare, iar mai apoi o a doua etapă, aceea a stabilirii prețului de vânzare în baza unei negocieri directe între comisie și cumpărător, fără ca acest preț să fie mai mic decât cel stabilit prin raportul de evaluare.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 din OUG nr. 68/2008, instanța nu poate suplini acordul de voință al părților.
Pentru aceste considerente, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, în temeiul art. 496, art. 498 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de apel va admite recursurile pârâților, va casa în parte sentința atacată, iar în rejudecare, va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamant.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea cererii de intervenție, având în vedere că intervenienta nu a formulat recurs în cauză, precum și cele privind respingerea excepției inadmisibilității, ce nu au făcut obiectul criticilor din recurs.
În baza art. 453 alin. 1 și art. 451 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța va obliga reclamantul să plătească pârâților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale decât în măsura în care se demonstrează realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Articolul art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă permite instanței să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, ori de câte ori constată că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. În cauza de față, Curtea, făcând aplicarea criteriilor reglementate de dispozițiile legale menționate, apreciază ca fiind rezonabil un cuantum al onorariului de avocat în sumă de 1500 lei.
