Art. 36 din Legea nr. 85/2006
Art. 39 din Legea nr. 85/2006
Este adevărat faptul că nu are relevanţă că, în cadrul aceleaşi proceduri, recurenta creditoare a mai beneficiat de valorificarea unui imobil al debitoarei în condiţiile art. 39 din Legea nr. 85/2006, întrucât legea nu limitează numărul unor astfel de cereri ori numărul bunurilor care pot fi astfel valorificate într-o astfel de procedură, ci doar îndeplinirea anumitor condiţii pentru a se dispune ridicarea suspendării prevăzute la art. 36.
De asemenea, faptul că în imobilul respectiv se află sediul societăţii debitoare nu este un impediment legal de ridicare a suspendării prev. de art. 36, debitoarea având posibilitatea schimbării sediului într-o altă locaţie pentru a evita anumite consecinţe pe care le atrage lipsa sediului.
În ce priveşte întrunirea cerinţelor legale de ridicare a suspendării, Curtea constată că, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Potrivit art. 39, „(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116 – 118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii: A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect: a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus; b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează; B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă; b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior; c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior; b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior; c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect. (3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente”.
În speţă, valoarea imobilului ce constituie garanţie pentru recurenta creditoare este de 610.000 lei, echivalent a 142.500 euro, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura de , este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor recurentei înscrise la masa credală şi garantate cu acel obiect, anume 1.108.058,11 lei. De asemenea, respectiva valoare este pe deplin acoperită şi de suma de 808.202,68 lei, reprezentând creanţa deţinută de recurentă împotriva debitoarei la data de 13.03.2012, după diminuarea cuantumului iniţial al creanţei în urma valorificării altor bunuri imobile constituite drept garanţie.
În speţă nu a fost propus un plan de reorganizare, astfel că nu se poate reţine că imobilul prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita acestuia. De asemenea, imobilul nu face parte dintr-un ansamblu funcţional, fiind vorba despre un teren intravilan având categoria de folosinţă „curţi construcţii”, pe care se află edificată o casa de locuit.
(Decizia nr. 2720/R-COM/05 decembrie 2012)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Specializat Argeş la data de 21.03.2012, creditoarea Banca Transilvania SA Cluj Napoca – Sucursala Piteşti a solicitat judecătorului sindic să dispună ridicarea suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului SC F. D. SRL şi valorificarea imediată a bunului supus garanţiei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a acordat debitoarei SC F. D. SRL trei credite, pentru care a constituit garanţii imobiliare în baza unor contracte de ipotecă. Printre bunurile care au constituit obiectul garanţiilor se numără imobilul constituit din teren intravilan de 447 mp şi casă de locuit P+1E, situat în Piteşti, jud. Argeş, pentru care a fost încheiat contractul de ipotecă de rangul 4 nr. …
Creditoare a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor cu suma de 1.108.058,11 lei, iar la data de 13.03.2012 banca deţinea faţă de debitoarea SC F. D. SRL o creanţă în suma totală de 808.202,68 lei ca urmare a faptului că au fost valorificate bunuri imobile ale debitoarei şi ale terţilor constituite în garanţie.
Creditoarea a mai arătat că cererea sa întruneşte condiţiile prev. de art. 39 din în sensul că obiectul garanţiei nu prezintă importanţă determinantă pentru reuşita unui potenţial plan de reorganizare, dar este supus riscului de scădere a valorii lui şi a sumei cu care poate fi valorificat din cauza crizei economice şi acumulării accesoriilor la creanţa garantată.
Prin sentinţa nr. 929/22.05.2012 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Specializat Argeş a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată, cu motivarea că imobilul vizat de aceasta este sediul societăţii debitoare, iar valorificarea lui în aceste condiţii ar duce la dizolvarea societăţii debitoare, ca o societate care nu are sediu. S-a concluzionat că este, astfel, un bun care prezintă importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare. S-a mai arătat că reclamanta creditoare a mai beneficiat de valorificarea, în cursul procedurii insolvenţei, a unui alt imobil al debitoarei constituit în garanţie.
Împotriva sentinţei a formulat recurs creditoarea, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 şi art. 3041C.proc.civ. şi solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii creditoarei, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
– motivele pentru care judecătorul sindic a respins cererea băncii nu sunt întemeiate, pertinente şi nu se circumscriu condiţiilor instituite de art. 39 din Legea nr. 85/2006, condiţii neexaminate de instanţă. Astfel, cererea băncii întruneşte condiţiile legale prev. de art. 39 alin. 1 lit A) a) şi b) pentru a fi admisă: valoarea bunului pe care s-a constituit ipoteci, după cum rezultă din raportul de evaluare depus la dosar, este acoperită de valoarea creanţei garantate, imobilul este în garanţei la toate creditele acordate de bancă debitoarei, nu exist un plan de reorganizare propus în cauză, bunul nu este important pentru reuşita unui eventual plan, vânzarea bunului este afectată de interesul scăzut al pieţei imobiliare pentru cumpărarea unui imobil de genul lui.
Recurenta a mai arătat că nu există prevedere legală care să impună păstrarea unui sediu neschimbat într-o anumită locaţie şi că debitoare are în patrimoniu şi alt imobil în care desfăşoară activitate şi în care ar putea să stabilească sediul, precum şi faptul că administratorul judiciar nu a oferit vreo garanţie creditorului în condiţiile art. 39 alin. 2.
– nu are relevanţă că banca a mai beneficiat de valorificarea în cursul procedurii a unui imobil al debitoarei care a constituit garanţie, câtă vreme valorificarea s-a făcut în urma admiterii unei cereri ca cea din speţă, care întrunea condiţiile art. 39 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs de drept şi de fapt invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Este adevărat faptul că nu are relevanţă că, în cadrul aceleaşi proceduri, recurenta creditoare a mai beneficiat de valorificarea unui imobil al debitoarei în condiţiile art. 39 din Legea nr. 85/2006, întrucât legea nu limitează numărul unor astfel de cereri ori numărul bunurilor care pot fi astfel valorificate într-o astfel de procedură, ci doar îndeplinirea anumitor condiţii pentru a se dispune ridicarea suspendării prevăzute la art. 36.
De asemenea, faptul că în imobilul respectiv se află sediul societăţii debitoare nu este un impediment legal de ridicare a suspendării prev. de art. 36, debitoarea având posibilitatea schimbării sediului într-o altă locaţie pentru a evita anumite consecinţe pe care le atrage lipsa sediului.
În ce priveşte întrunirea cerinţelor legale de ridicare a suspendării, Curtea constată că, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Potrivit art. 39, „(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116 – 118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii: A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect: a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus; b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează; B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza: a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă; b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior; c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum: a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior; b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior; c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect. (3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente”.
În speţă, valoarea imobilului ce constituie garanţie pentru recurenta creditoare este de 610.000 lei, echivalent a 142.500 euro, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura de insolvenţă, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor recurentei înscrise la masa credală şi garantate cu acel obiect, anume 1.108.058,11 lei. De asemenea, respectiva valoare este pe deplin acoperită şi de suma de 808.202,68 lei, reprezentând creanţa deţinută de recurentă împotriva debitoarei la data de 13.03.2012, după diminuarea cuantumului iniţial al creanţei în urma valorificării altor bunuri imobile constituite drept garanţie.
În speţă nu a fost propus un plan de reorganizare, astfel că nu se poate reţine că imobilul prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita acestuia. De asemenea, imobilul nu face parte dintr-un ansamblu funcţional, fiind vorba despre un teren intravilan având categoria de folosinţă „curţi construcţii”, pe care se află edificată o casa de locuit.
Prin urmare, cererea recurentei creditoare întruneşte condiţiile prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. A atât la lit. a) cât şi la lit. b).
Cum legea consideră suficientă existenţa doar a uneia dintre situaţiile citate mai sus, rezultă că cererea băncii creditoare este întemeiată şi trebuia admisă.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul admiterii cererii creditoarei şi ridicării suspendării prev. de art. 36 din Legea nr. 85/2006 în privinţa imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 447 mp şi construcţie casă de locuit P+1E, situat în Mun. Piteşti, jud. Argeş.
Pentru aceste motive, a fost admis recursul declarat de creditoarea Banca Transilvania SA Cluj Napoca – Sucursala Piteşti, cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, împotriva sentinţei nr.929din 22 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr.1314/1259/2010/a3, intimaţi fiind debitoarea SC F. D. SRL, cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, şi lichidatorul judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. şi I., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş şi a fost modificată sentinţa în sensul admiterii cererii formulate de creditoare şi al ridicării suspendării prev. de art. 36 din Legea nr. 85/2006 în privinţa imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 447 mp şi construcţie casă de locuit P+1E, situat în Mun. Piteşti, jud. Argeş.
