Constatarea de către instanţa de judecată a împrejurării că pentru una din infracţiunile deduse judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile legale de procedibilitate sau de pedepsibilitate nu are drept consecinţă restituirea cauzei la procuror, atât timp cât legea prevede expres o soluţie pe care o pronunţă instanţa în această situaţie.
Secţia penală – Decizia penală nr. 13/12 ianuarie 2010
Prin sentinţa penală nr.119/17.06.2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr.917/85/2009 s-a dispus restituirea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii prev. de art.20 raportat la art.174 al.1,2 Cod penal privind pe inculpaţii C.Ş. şi C.D., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru refacerea urmăririi penale în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art.217 alin.1 Cod penal.
În considerente instanţa a reţinut că rechizitoriul din 03.03.2009, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor C.Ş. şi C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1,2 Cod penal, 217 alin. 1 Cod penal cuprinde elementele prevăzute de art. 263 Cod penal, inclusiv dispoziţia de trimitere în judecată.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, s-a constatat că organul de urmărire penală nu a fost sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege – art. 221 Cod procedură penală, prin plângere sau denunţ, deşi dispoziţiile art. 217 alin. 6 Cod penal prevăd faptul că acţiunea penală pentru fapta prevăzută al alin. 1 art. 217 Cod penal se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă bunul este proprietate privată.
Potrivit dispoziţiilor art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, atunci când, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestei plângeri.
În atare situaţie, tribunalul a constatat că, dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, fiind făcută în afara cadrului legal, nu poate face obiectul unei cercetări judecătoreşti, atât timp cât, instanţa, în această fază procedurală, nu poate suplini lipsa plângerii şi nu poate proceda la efectuarea actelor de urmărire penală pentru această infracţiune.
În consecinţă, apreciind că, în speţă, se impune refacerea urmăririi penale, datorită nerespectării dispoziţiilor privitoare la sesizarea instanţei, tribunalul, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, urmând a se verifica dacă partea vătămată înţelege să formuleze plângere pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, dacă este respectat termenul prevăzut de lege şi pentru a se face cercetări cu privire la această faptă.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă D.M.G., solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu în vederea continuării judecăţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursurile sunt fondate.În esenţă, Tribunalul a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pentru infracţiunea de distrugere prev. de art.217 al.1 Cod penal, întrucât dispoziţia de trimitere în judecată pentru această infracţiune a fost făcută în afara cadrului legal, în condiţiile în care nu există plângerea prealabilă a părţii vătămate pentru această faptă.
Curtea a constatat că această împrejurare nu se înscrie în sfera de aplicabilitate a dispoziţiilor art.332 alin.2 Cod procedură penală, instanţa fiind legal sesizată prin rechizitoriu.
Dispoziţiile art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală prevăd expres soluţia care poate fi adoptată în cauză dacă în faza de judecată se constată lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, respectiv încetarea procesului penal.
Constatarea de către instanţa de judecată a împrejurării că pentru una din infracţiunile deduse judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile legale de procedibilitate sau de pedepsibilitate nu are drept consecinţă restituirea cauzei la procuror, atât timp cât legea prevede expres o soluţie pe care o pronunţă instanţa în această situaţie.
Faţă de cele arătate, recursurile fiind fondate, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi de partea civilă D.M.G., a casat sentinţa penală atacată şi a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Sibiu, pentru continuarea judecăţii.
