Prin sentinţa penală nr.283/2005 Judecătoria Răcari a condamnat pe inc. D.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere prev.de art. 78 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Conform C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani .
În baza C.p. s-a dispus revocarea suspendării conditionate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.417/2004 de Judecătoria Răcari, pentru o faptă asemănătoare, dispunându-se executarea pedepsei revocate în regim privativ de libertate.
Prin decizia penală nr.381/2005 Tribunalul Dâmboviţa a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în totalitate sentinţa şi în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.p.p. a dispus achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii şi aplicarea unei amenzi administrative de 6 milioane lei, în baza art. 91 C.p. considerând că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În concret, tribunalul a reţinut că inculpatul s-a deplasat pe un drum de ţară cu trafic redus, deplasarea sa prezentând un risc redus şi în plus scopul deplasării l-a constituit transportarea unei persoane în vârstă şi bolnavă la un cabinet medical.
Pe de altă parte s-a reţinut că inculpatul a urmat cursurile unei şcoli de şoferi în vederea obţinerii permisului de conducere, aşa încât, dobândise un minim de cunoştinţe necesar pentru conducerea autovehiculului, fapt ce a contribuit , de asemenea, la reducerea riscului deplasării.
Curtea, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a casat decizia şi a menţinut sentinţa de condamnare pronunţată de prima instanţă, constatând că instanţa de control judiciar- în speţă Tribunalul Dâmboviţa – a apreciat în mod greşit pericolul social concret al faptei.
Instanţa de recurs a considerat că, la stabilirea gradului concret de pericol social al faptei, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să ţină cont de împrejurarea că anterior inculpatul fusese condamnat pentru o faptă asemănătoare soldată cu un eveniment rutier, ceea ce demonstrează perseverenţă infracţională din partea acestuia.
De asemenea, nu se putea ajunge la concluzia inexistenţei pericolului social al faptei datorită cursurilor pe care s-a pretins că inculpatul le-ar fi urmat la o şcoală de şoferi, cu atât mai mult cu cât din probele dosarului rezultă că acestea nu au avut în privinţa inculpatului nici o eficienţă, din moment ce s-a prezentat de 2 ori la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, fără însă a reuşi să-l promoveze.
Curtea, a reţinut că acestea erau împrejurările care ar fi trebuit să conducă la concluzia că fapta inculpatului întrunea toate elementele constitutive ale infracţiunii, inclusiv aceea a gradului de pericol social, astfel cum acesta este definit în art. 18 C.p.
