Abandon de familie. îndeplinirea obligaţiilor în timpul procesului. Menţinerea plângerii de către partea vătămată. Suspendare condiţionată a executării pedepsei


In cazul în care în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa pronunţă împotriva acestuia condamnarea pentru infracţiunea de abandon de familie, dacă partea vătămată nu înţelege să-şi retragă plângerea prealabilă.

Ca urmare, în temeiul art. 305 alin. 4 din Codul penal, dispoziţie legală imperativă şi derogatorie de la dreptul comun, instanţa dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 din Codul penal.

(Decizia nr. 1003 din 28 mai 2003 – Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 487 din 13.11.2002, pronunţată de Judecătoria Feteşti, în baza art. 305 alin. 1 lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) şi art. 13 din Codul penal, art. 63 şi art. 74- 76 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul A.R. la 300.000 lei amendă penală.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 631 din Codul penal, în fapt, s-a reţinut că, la data de 23 mai 2002, partea vătămată A.M. a formulat plângere penală împotriva fostului său soţ, A.R., pentru neplata pensiei de întreţinere, stabilită în baza Sentinţei civile nr. 819/2001 a Judecătoriei Călăraşi, de câte 200.000 lei lunar în favoarea minorilor A.V.G. şi A.V.C.

Astfel, din luna ianuarie 2001 şi până la data trimiterii în judecată a inculpatului, respectiv luna septembrie, inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere, deşi a avut cunoştinţă despre această obligaţie şi a avut posibilităţi să o plătească, din Adresa nr. 142 din 10.06.2001 a SC “Â.” SA Ţăndărei (locul de muncă al inculpatului) şi din Adresa nr. 5431 din 7.06.2001 a Agenţiei pentru Ocuparea Forţelor de Muncă Ialomiţa rezultând că inculpatul a realizat venituri care îi permiteau îndeplinirea obligaţiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Feteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că pedeapsa pronunţată este sub limita prevăzută de lege, întrucât prin Legea nr. 169/2002 au fost aduse modificări dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. e) şi f) din Codul penal.

S-a susţinut că plângerea a fost formulată la 23 mai 2002, ciclul infracţional fiind întrerupt de pronunţarea hotărârii de condamnare, astfel încât aplicarea art. 13 din Codul penal este nelegală.

Prin Decizia penală nr. 81/A din 28.02.2003, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a fost admis apelul parchetului. Tribunalul a desfiinţat sentinţa în ce priveşte aplicarea art. 13 din Codul penal şi, rejudecând în fond, în baza art. 305 alin. 1 lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) şi art. 74 – 76 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul A.R. la 2.500.000 lei amendă penală. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a reţinut că infracţiunea de abandon de familie în modalitatea prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) din Codul penal este o infracţiune continuată, întrucât ciclul infracţional nu era încheiat, anterior datei de 18 aprilie 2002, când s-au modificat o serie de dispoziţii ale Codului penal, între care limitele amenzilor aplicate, precum şi dispoziţiile referitoare la efectele circumstanţelor atenuante.

în acest fel, apelul formulat de parchet a fost găsit întemeiat, aplicarea art. 13 din Codul penal fiind nejustificată.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.R., solicitând să se dispună încetarea procesului, întrucât urmează a achita întreaga sumă restantă datorată cu titlu de de întreţinere pentru cei doi copii minori.

S-au depus la dosar de către recurent, în copie, mandate poştale ce atestă achitarea pensiei de întreţinere restantă, împrejurare faţă de care Curtea a solicitat părţii vătămate să-şi precizeze poziţia vis-a-vis de situaţia creată.
Prin declaraţia dată în faţa notarului şi depusă la dosar, partea vătămată a recunoscut că a primit pensia de întreţinere restantă de la inculpat, însă îşi menţine plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia.

Examinând hotărârile recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate de inculpat şi a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 14 şi 15 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că recursul este întemeiat.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că a fost reţinută în mod corect ca situaţie de fapt, că, începând cu luna ianuarie a anului 2001, inculpatul nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, în favoarea celor doi minori A.V.G. şi A.V.C.

Mai rezultă din actele noi depuse la dosarul de recurs că, în cursul soluţionării acestei căi de atac, inculpatul şi-a achitat pensia de întreţinere restantă, însă partea vătămată, deşi a recunoscut această situaţie, a precizat, prin declaraţia dată în faţa notarului, că-şi menţine plângerea prealabilă, formulată împotriva inculpatului.

în aceste condiţii, deşi în cauză nu poate opera încetarea procesului penal, nefiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 15 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că, potrivit art. 305 alin. 4 din Codul penal, în cazul în care, în cursul judecăţii, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 din Codul penal.

în speţă, inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, determinată de condamnarea sa anterioară la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 423 din 5.06.1997 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare, astfel încât el nu ar fi putut beneficia, potrivit dreptului comun, de suspendare condiţionată a executării pedepsei, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b) din Codul penal.

Cu toate acestea însă, reţinând caracterul imperativ şi derogatoriu al dispoziţiilor art. 305 alin. 4 din Codul penal, Curtea a constatat întemeiat recursul declarat de inculpat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală, ce afectează în egală măsură ambele hotărâri pronunţate în cauză.