ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MOINEŞTI
JUDEŢUL BACĂU
Dosar nr. 5330/260/2012.
SENTINŢA PENALĂ NR.33 Din 29.01.2013
Prin Rechizitoriul din data de 27.10.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mv, din dosarul nr. 69/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de libertate a inculpatului B. L., pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev.de art.305 alin 1 lit.c Cp., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 13.11.2012 subnr.5330/260/2012.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 8.05.2012, numita S. C, reprezentata legală a minorilor B. R. C şi B. M. C. a formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări faţă de învinuitul B. L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin 1 lit c C.pen, întrucât acesta nu a achitat pensia de întreţinere datorată pentru minorii B. R. C. şi B. M. C. timp de mai mult de 2 luni consecutiv. Efectuându-se cercetări, s-a stabilit că prin sentinţa civilă nr. 1003 din 23.03.2011 a Judecătoriei M., rămasă irevocabilă, învinuitul a fost obligat la plata a câte 100 lei lunar cu titlu de de întreţinere, pentru fiecare din cei doi minori, însă învinuitul nu a achitat pensia de întreţinere decât sporadic deşi realizează venituri din activităţi salariate, dispunând de resurse financiare în acest sens.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declaraţii S. C, reprezentantă legală a minorilor, sentinţa civilă nr. 1003 din 23.03.2011 a Judecătoriei M., pronunţată în dosar nr 4473/260/2010, certificate de naştere a minorilor B.R.C. şi B.M.C., facturi fiscale, cupoane de mandate poştale, declaraţie martor S.S., adresa nr. R/6754/20.08.2012 d ITM B., adresa nr. 34365 din 14.08.2012 a Administraţiei Finanţelor Publice M., adresa nr. 2920 din 31.08.2012 a Primăriei comunei P..
Inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetărilor penale decât în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, ulterior nemaifiind găsit la domiciliu.
Inculpatul s-a prezentat în instanţă solicitând admiterea cererii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaşte săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi îşi însuşeşte dovezile administrate în cursul urmăririi penale, declaraţia acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.
Constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C.pr.pen, instanţa a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza dovezilor administrate în dosarul de urmărire penală nr.69/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M.
Analizând materialul probator administrat in cursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa civilă nr. 100.3 din 23.03.2011 a Judecătoriei M., pronunţată în dosar nr. 4473/260/2010, rămasă irevocabilă, inculpatul a fost obligat la plata a câte 100 lei lunar cu titlu de de întreţine.*, pentru fiecare din minorii B. R.C. născut
la data de 14.12.2002 şi B.M.C., născută la data de 19.07.2007, începând cu data de 15.08.2010 şi până la majoratul acestora.
Potrivit disp.art.305 al.l lit.c Cp., neplata cu rea-credinţă timp de 2 luni a pensiei de întreţinere stabilită pe cak judecătorească reprezintă o modalitate alternativă de lăsare fără ajutor a minorului mdrept«ţit la intreţinere.
Analizând cupoanele mandat poştal depuse in probaţiune la dosarul de urmărire penală atât de reprezentanta legală a celor 2 părţi vătămate minore cât şi de inculpat, instanţa constată că inculpatul a achitat sporadic pensia de întreţinere stabilită în favoarea celor 2 minori, astfel: la data de 22.04.2011 a achitat suma de 200 lei conform cupon mandat poştal nr. 38, la data de 5.07.2011 a achitat suma de 100 lei conform cupon mandat poştal nr. 8, iar în cursul cercetărilor penale, la data de 19.01.2012 a achitat suma de 400 lei conform cupon mandat poştal nr. 41, la data de 3.02.2012 a achitat suma de 200 lei conform cupon mandat poştal nr. 9, la data de de 4.07.2012 a mai achitat suma de 200 lei, conform cupon mandat poştal nr. 12.
în total, inculpatul a achitat până la data formulării plângerii penale, respectiv 6.01.2012, suma de 300 lei, dintr-un total datorat de 3.200 lei la data formulării plângerii, suma de 300 lei acoperind obligaţia de plata a inculpatului până la data de 30.09.2010.
Audiat în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi urmăririi penale şi în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut că nu a achitat pensia de întreţinere stabilită în favoarea celor 2 minori decât sporadic. Motivaţia inculpatului pentru neachitarea pensiei de întreţinere, deşi a recunoscut ca ^ realizat venituri din activităţi salariate a fost aceea că are de achitat ratele la doub iruprumuturi bancare contractate în timţ>a< căsătoriei cu mama minorilor.
Din declaraţia martorei S.S., bunica maternă a celor 2 minori rezultă că inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de c chitare a pensiei de întreţinere stabilită în favoarea celor 2 minori deşi a realizat activităţi salariate la SC P&C I. şi a vândut şi o parte din bunurile din gospodărie dobândite în timpul căsătoriei cu mama celor 2 minori.
Din adresa nr. R/6754/20.08.2012 a Inspectoratului Teritorial de Muncă B. şi din adresa nr. 34365 din 14.08.2012 a Administraţiei Finanţelor Publice M. rezultă că inculpatul a realizat venituri din activităţi salariate în perioada 2010-2011, fiind angajat şi în anul 2012 la SC P&C I. SRL.
Instanţa reţine că sentinţa civilă în materia stabilirii pensiei de întreţinere este de drept, potrivit art.278 C.proc.civ. şi se bucură de putere de lucru judecat relativă. In acest context, singura imprejurare pe care o putea invoca inculpatul pentru a justifica neplata pensiei datorate trebuia să fie imposibilitatea obiectivă de executare, ceea ce presupune inexistenţa mijloacelor materiale şi/sau financiare precum şi imposibilitatea de a presta muncă pentru .obţinerea veniturilor necesare pentru executarea obligaţiei de întreţinere.
Instanţa reţine că la stabilirea cuaaimuiui pensiei de întreţinere în favoarea celor 2 minori, instanţa a avut în vedere venitul minim pe economie la data pronunţării sentinţei, în considerarea faptului că inculpatul nu avea un loc de muncă stabil.
Situaţia inculpatului de la data pronunţării sentinţei s-a îmbunătăţit în sensul în care acesta s-a angajat la SC P&C I. SRL. însă, cu toate acestea, inculpatul a achitat în total pe parcursul anilor 2011-2012, suma de 1.100 lei, sumă îndestulătoare pentru achitarea pensiei de întreţinere datorată de inculpat pe perioada 15.08.2010-31.01.2011.
Justificarea inculpatului pentru neplata pensiei de întreţinere respectiv necesitatea de a achita ratele la 2 credite(deşi în cauză inculpatul nu a făcut o astfel de dovadă) nu poate fi reţinută de instanţă ca o cauză exoneratoare de răspundere întrucât
inculpatul are obligaţia legală de a se îngriji de creşterea şi educarea celor 2 minori şi de asigurarea mijloacelor materiale necesare în acest scop înainte de contracta sau menţine credite bancare, necesităţile minorilor neputând fi suspendate pe perioada achitării creditelor.
Cum inculpatul nu a justificat neplata constantă a pensiei de intreţinere în favoarea celor 2 minori, ultima plată înainte de formularea plângerii penale datând din 5.07.2011 deci de mai mult de 2 luni înainte de formularea plângerii, instanţa reţine că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abandon de familie in forma prev.de art.305 alin. 1 lit.c Cp.
Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârşite de inculpat există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.
In conformitate cu prevederile art: 72 Cod penal instanţa va avea în vedere, atât la alegerea pedepsei cât şi la proporţionalizarea acesteia, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret prin atitudinea inculpatului de nesocotire a normelor de drept, pentru neachitarea obligaţiei de plată pe a pensiei de întreţinere pe o perioadă îndelungată de timp pericolul social concret al faptei agravându-se, instanţa, faţă de aceste aspecte, alegând din pedepsele alternative prevăzute pentru această infracţiune, pedeapsa închisorii, însă având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale va reţine în favoarea lui circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit a C.pen.
De asemenea, instanţa va reduce limitele pedepsei cu închisoarea stabilite de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 305 alin 1 lit c C.pen cu o treime, conform art. 320 C.pr.pen. . ¦- .
Prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit a C.pen şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit e C.pen, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul special astfel redus, apreciind Că astfel se realizează scopul preventiv şi educativ al pedepsei astfel încât, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
In ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei.
In ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpat, acesta nu
^4 este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exerciţiul acestui drept.
Având în vedere faptul că fapta comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.
în ceea ce priveşte modalitatea de a pedepsei în raport de criteriile anterior menţionate şi apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa va dispune în temeiul art. 81 cod penal suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni termen stabilit în condiţiile art. 82 cod penal.
în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin 5 C.pen, instanţa va suspenda condiţionat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Conform art. 359 al.l cod procedură penală instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârşi o altă infracţiune.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa reţine că acţiunea civilă exercitată de S C în calitate de reprezentantă legală a celor 2 minori părţi vătămate prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 4000 lei, reprezentând cuantumul total al pensiei de întreţinere datorată de inculpat până în prezent, este inadmisibilă, sentinţa civilă prin care inculpatul a fost obligat la plată fiind titlu executoriu şi prin urmare nu poate fi stabilită printr-un alt titlu executoriu repararea aceluiaşi prejudiciu.
Ca urmare a condamnării inculpatului, instanţa în conformitate cu disp. art. 191 al.l cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
