Trib. Dâmboviţa, decizia nr. 303 din 2003
Prin sentinţa penală nr. 275/2003, a Judecătoriei Târgovişte, inculpatul N.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii deabuz de încredere, prevăzută de art. 213 Cod penal, a fostachitatîn baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) Cod procedură penală. Totodată, inculpatul a fost obligat să restituie părţii vătămate două vitrine frigorifice şi două frigidere. În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c) Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.Instanţa a reţinut că între inculpatul N.N. şi partea vătămată G.M. a intervenit o înţelegere potrivit căreia inculpatul urma să primească anumite bunuri aparţinând lui G.M., în schimbul achitării unei datorii a părţii vătămate către R.A.D.E.F. Prahova, plus o sumă de bani. În aceste condiţii, inculpatul a pătruns în spaţiul proprietatea părţii vătămate şi şi-a însuşit bunurile acesteia, printre care şi anumite bunuri ce nu erau cuprinse în înţelegerea părţilor, respectiv două frigidere şi două lăzi frigorifice.Prin decizia penală nr. 303/2003, Tribunalul Dâmboviţa a admis recursurile declarate de parchet şi inculpat şi a casat sentinţa atacată. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 Cod penal, fiind înlăturată, totodată, şi obligarea acestuia la restituirea bunurilor şi plata cheltuielilor de judecată.Instanţa de recurs şi-a motivat hotărârea arătând că între părţi există, cu certitudine, o neînţelegere cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor luate de inculpat în schimbul plăţii efectuate, întrucât acesta a considerat că îi aparţin. Din acest motiv, instanţa a arătat că în cauză nu se regăsesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, fapta săvârşită de inculpat nefiind prevăzută de legea penală, situaţia dintre părţi urmând a fi rezolvată pe calea unei acţiuni civile în justiţie.Astfel, soluţia pronunţată de instanţa de fond apare ca nelegală, mai ales că achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 lit. b1) Cod procedură penală nu a fost motivată şi nu s-a făcut nici aplicarea dispoziţiilor art. 91 Cod penal referitoare la sancţiunile cu caracter administrativ aplicate în caz de înlocuire a răspunderii penale.
