Judecătoria LIEŞTI Sentinţă penală nr. 44 din data de 27.03.2013
Problema de drept: Infracțiunea de abuz de încredere are drept situație premisa existenta unui raport juridic netranslativ de proprietate prin care făptuitorului i se transmite cu titlu precar un bun mobil ce aparține altei persoane. In măsura in care prin raportul juridic respectiv se transmite chiar dreptul de proprietate asupra bunului mobil către făptuitor, existenta infracțiunii de abuz de încredere este exclusa, întrucât nu este întrunită situația premisa anterior menționata. In acest caz, raporturile litigioase dintre părți referitoare la obligațiile ce intra in conținutul acelui raport juridic urmează a fi soluționate pe calea unei acțiuni la instanța civila.
Prin rechizitoriul emis la data de 31.10.2012 în dosarul cu nr. 864/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei NE sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 al. 1 cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 18.08.2010, cu ocazia efectuării unui control la SC XX SRL, județul Galați, de către lucrători din cadrul I.P.J. Galați -Serviciul de Investigare a Fraudelor și comisari din cadrul Gărzii Financiare – Secția Galați, s-a constatat că societatea deținea spre vânzare la cele două depozite situate în comunele NN și MM, cantitatea totală de 325 tone grâu, fără a deține documente legale de proveniență pentru aceasta.
Conform notei explicative, inculpata a menționat că această cantitate provine din producția proprie a societății, nu deține documente justificative la momentul respectiv urmând a le întocmi la sfârșitul campaniei agricole. Comisarii Gărzii Financiare au aplicat măsura principală a amenzii în sumă de 6.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 litera e din Legea nr. 12/1990 – republicată, cât și măsura complementară a confiscării cantității de grâu fără documente legale de proveniență, conform procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. 0191231/18.08.2010.
Dată fiind cantitatea mare de grâu depistată de organele de control, s-a hotărât împreună cu reprezentantul legal al SC CC SRL, inculpata NE, lăsarea în custodia acesteia, pe perioadă nelimitată, a respectivei cantități, fiind întocmit la data și ora controlului, contract de depozit (fila 10), contract pe care inculpata l-a semnat și a aplicat ștampila societății .
SC CC SRL, a formulat plângere împotriva procesului verbal seria H nr. 0191231/18.08.2010, plângere ce a făcut obiectul dosarului XXX/838/2011* al Tribunalului Galați iar la data de 29.05.2012 fost respinsă definitiv și irevocabil, astfel că marfa confiscată rămas în proprietatea statului, prin reprezentantul său legal Garda Financiară – Secția Galați.
În aceste împrejurări, la data de 02.07.2012, după ce în prealabil inculpata sub diferite pretexte a încercat să amâne predarea mărfii, comisari din cadrul Gărzii Financiare Galați , lucrători ai Biroului Valorificări din cadrul D.G.F.P. Galați, împreună cu doi experți, angajați ai SC Romcontrol SA, s-au deplasat la punctul de lucru al SC CC SRL, din comuna XX, județul Galați, loc unde inculpata a susținut că deține întreaga cantitatea lăsată în custodie, în vederea predării-primirii acestei cantități. În urma măsurătorilor efectuate de cei doi angajați ai SC Romcontrol SA, martorii DD și DDE, s-a stabilit că în gestiunea societății se află doar cantitatea de 173,2 tone grâu.
În ceea ce privește diferența de 151,8 tone lipsă, din cantitatea lăsată în custodie, inculpata inițial a arătat că nu este de acord cu rezultatul măsurătorilor, prezentând o fișă de magazie în care este menționată cantitatea de 331,03 tone grâu. Cu această ocazie s-a încheiat nota de constatare seria GL nr. 0012880/02.07.2012( fila 11). Ulterior inculpata a refuzat și predarea cantității de 173,2 tone stabilită în urma măsurătorilor.
În declarațiile sale inculpata a susținut că toată cantitatea de 325 tone grâu ce i-a fost lăsată în custodie a dat-o drept arendă în anul 2010, imediat după control, la persoanele de la care societatea a arendat terenurile pe care își desfășoară lucrările agricole, iar în perioada anilor 2011-2012, datorită secetei, nu a mai putut să refacă această cantitate atunci când i-a fost solicitată spre predare în luna iulie 2012 de către organele în drept.
Pentru a se reține această stare de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea Gărzii Financiare -Secția Galați (file 4-8) ; proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. …../18.08.2010 (fila 9); contract de depozit din 18.08.2010 (fila 10), nota de constatare seria GL nr. 0012880/02.07.2012( fila 11), adrese nr. 123506/12.10.2012, 122078/06.06.2012 ale Gărzii Financiare -Secția Galați (file 12, 28), declarațiile martorilor XXX ( file 13-19); proces -verbal (fila 20), notă explicativă a învinuitei din data de 18.08.2010( fila 21), declarațiile inculpatei ( file 23-26); extras privind soluția din dosarul nr. YYY/838/2011* al Tribunalului Galați ( fila 30), copii acte contabile ale SC CC SRL (file 29,31-56).
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2012 sub nr. YYYY/838/2012.
Partea vătămată Garda Financiară Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 130 000 lei.
In cauza, în cursul cercetării judecătorești, au fost administrate probele cu Înscrisuri, declarația inculpatei, fiind audiați martori, a fost efectuată expertiza tehnică agricolă. Inculpata NE nu a recunoscut fapta comisă.
Din analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cele doua faze procesuale, instanța va reține următoarea situație de fapt:
Inculpata a încheiat cu partea civilă un contract de depozit de bunuri .
Durata acestuia este nedeterminată, potrivit înțelegerii părților.
Între inculpată și partea civilă a intervenit o convenție civilă, intitulată “contract de depozit”; (fila 10 ds.urm.pen). Acest tip de contract este unul reglementat de prevederile 1864 (contract numit), ale cărui prevederi generale sunt aplicabile dacă părțile nu derogă de la acestea. În situația în care părțile nu respectă prevederile contractului, răspunderea va fi de natură contractuală, nu delictuală și nici penală.
Partea civilă a formulat plângere penala pentru nerestituirea cantității de 325 tone grâu, despre care pretinde ca a depozitat-o la inculpată.
Însușirea unui bun mobil al altuia, este considerată infracțiune doar în lipsa unei convenții civile, în caz contrar, o mare parte a litigiilor civile, având ca izvor nerespectarea unor prevederi contractuale, ar urma să fie instrumentate ca și cauze penale, ceea ce este absurd.
Fata de aceasta situație de fapt, instanța constată că intre părți s-a declanșat un litigiu de natura civila, legat de conținutul si îndeplinirea unui contract civil. Nu se poate reține conținutul infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.pen., care presupune însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu sau dispunerea de el pe nedrept, sau refuzul de a-l restitui.
Potrivit art.213 C.p., însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, constituie infracțiunea de abuz de încredere.
Din acest text de lege rezulta ca infracțiunea de abuz de încredere are drept situație premisa existenta unui raport juridic netranslativ de proprietate prin care făptuitorului i se transmite cu titlu precar un bun mobil ce aparține altei persoane. In măsura in care prin raportul juridic respectiv se transmite chiar dreptul de proprietate asupra bunului mobil către făptuitor, existenta infracțiunii de abuz de încredere este exclusa, întrucât nu este întrunită situația premisa anterior menționata. In acest caz, raporturile litigioase dintre părți referitoare la obligațiile ce intra in conținutul acelui raport juridic urmează a fi soluționate pe calea unei acțiuni la instanța civila.
In cazul împrumutului unei sume de bani, care constituie bunuri mobile fungibile, sunt aplicabile dispozițiile art.1577 C.civ. referitoare la împrumuturi de consumație, din care rezulta ca împrumutatul devine proprietarul bunului luat cu împrumut si nu are obligația de a restitui chiar acel bun, ci alte bunuri, de aceeași cantitate si valoare (art.1584 C.civ.).
În cazul depozitului de bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, acestea nu trebuie restituite în natură, ci prin alte lucruri de același gen, cantitate și calitate. În acest sens sunt și dispozițiile art. 2105 (Legea nr. 287/2009), care, deși inaplicabile raporturilor dintre partea civilă și inculpată (lege în vigoare doar de la data de 01.10.2011), corespund dispozițiilor art. 1604 alin 2 cod civil 1864, acestea din urmă având un caracter exemplificativ.
Potrivit probelor administrate, societatea inculpatei nu avea posibilitatea de a depozita o cantitate mare de grâu, în mod gratuit, pe o perioadă îndelungată (de la data depozitului, 18.08.2010, la data solicitării de restituire,02.07.2012), astfel încât soluția înlocuirii cantității de grâu cu alta era previzibilă pentru un proprietar diligent, această măsură impunând, în mod firesc, un transfer al dreptului de proprietate. Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică agricolă (fila 51), grâul nu-și pierde din calitatea de panificație pe o perioadă de două luni, însă, prin prelungirea duratei de depozitare în condiții necorespunzătoare (sub copertine, învelit cu folie de plastic), cantitatea de grâu ar fi fost pierdută prin depreciere, neputând fi folosită nici pentru furaje. Costurile de depozitare într-un siloz autorizat se ridică la 570 lei/t, pierderile în greutate ar fi fost de 22,3 t, ori contractul de depozit a fost încheiat cu titlu gratuit. Împotriva sentinței civile prin care a fost respinsă plângerea contravențională, a fost declarat recurs la data de 22.07.2011 (fila 30, ds. urm. penală), astfel că încă din anul 2011 partea civilă putea solicita preluarea cantității de grâu depozitată sau putea constata starea fizică în care se află.
In consecința, chiar daca partea civilă a depozitat la inculpată cantitatea de grâu si acesta nu a restituit-o, fapta nu este prevăzut de legea penala, urmând ca instanța, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.p.p. sa dispune achitarea inculpatei sub aspectul savârșirii infracțiunii prev. de art. 213 alin 1, C.pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penala.
In temeiul art. 346 alin. 4 C.pr.pen. va lăsa nesoluționata acțiunea civila formulata in cadrul procesului penal de partea civila, având in vedere că se va dispune achitarea inculpatei pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.
In temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
In temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. “a”; raportat la art. 10 lit. “b”; C.pr.penală, achită pe inculpata NE, administrator la SC VV SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.pen.
În temeiul art. 346 alin. 4 C.pr.pen. va lăsa nesoluționata acțiunea civila formulata in cadrul procesului penal de partea civila Garda Financiară – Secția Galați – mun. Galați, str. Brăilei nr. 33, județul Galați.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2013.
