Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 382/R din 20 martie 2013
Prin sentinţa penală nr.864 din 06 iulie 2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 334 al. 1 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.S. din infracţiunile de complicitate la abuz de încredere prev. de art. 26 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din
C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. în infracţiunile de instigare la abuz de încredere prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.
În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul I.S., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.
În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen. a fost condamnat inculpatul
În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen. a fost condamnat inculpatul
I.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a din C.pen. constată că cele două infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni.
În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului I.S. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenţie.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 213 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul S.D.G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.
În baza art. 81 şi 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului S.D.G. şi s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Au fost respinse ca fiind nefondate acţiunile civile formulate de către părţile vătămate M.A.D. şi M.G.M. şi S.C. T.I.E. S.R.L. cu sediul în Cluj-Napoca.
În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C.p.p. s-a desfiinţat biletul la ordin nr. 1 având data emiterii 6 decembrie 2007 şi data scadenţei 16 decembrie 2008, emis de către S.C. T.I. S.R.L. pentru suma de 5.648.051,28 lei şi având ca şi beneficiară pe S.C. T. S.R.L.
În baza art. 191 al. 1 şi 2 din C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că urmare a plângerii penale formulate la data de 22 decembrie 2008 de către S.C. T.I.E. S.R.L. reprezentată prin partea vătămată M.A.D. care a arătat că solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului I.S. pentru săvârşirea infracţiulr prev.de art. 208 – 210, 290 şi 291 din C.pen. a fost începută urmărirea penală împotriva celor doi inculpaţi prin rezoluţiile din data de 4 iunie 2010.
Partea vătămată a arătat că la data de 16 decembrie 2008 a fost anunţat de Banca Transilvania că inculpatul I.S. a prezentat spre decontare un bilet la ordin emis de S.C. T.I.E. S.R.L., al cărui administrator este inculpatul, pentru o valoare de 5.648.051,28 lei. Deşi între societatea administrată de către partea vătămată şi societatea administrată de către inculpat au fost derulate raporturi comerciale, cele două societăţi având sediile în acelaşi imobil, partea vătămată declară că nu a predat inculpatului vreun bilet la ordin pentru a fi depus spre decontare. Pe întreg procesul penal a precizat că a emis acel bilet la ordin în alb, lăsând necompletate rubricile privind suma ce urmează să fie decontată şi beneficiarul.
A fost depus la dosar contractul de antrepriză nr. 101/8 ianuarie 2007 încheiat între S.C. T. S.R.L. în calitate de întreprinzător, reprezentată de către inculpatul I.S. şi S.C. T.I.E. S.R.L. în calitate de antreprenor, reprezentată de partea vătămată M.A., având ca şi obiect executarea unei lucrări de construire în localitatea Piteşti pe durata 15 ianuarie 2007 – 15 ianuarie 2008. La art. 9.2 din contract s-a prevăzut o garanţie de bună execuţie de 5% din valoarea contractului care se va reţine începând cu luna a 7- a contractului. Totodată s-a prevăzut că pentru executarea cu întârziere a lucrărilor şi pentru depăşirea termenului contractual investitorul va putea cere penalităţi de 0,1%/zi.
S-a mai depus nn contract similar având ca şi obiect executarea unei lucrări de construire în localitatea Arad pe durata 16 aprilie 2007 – 30 aprilie 2008.
La data de 11 februarie 2009, prin sentinţă judecătorească definitivă s-a dispus deschiderea procedurii de împotriva S.C. T.I.E. S.R.L.
În esenţă partea vătămată a declarat la data de 17 februarie 2009 că relaţiile contractuale dintre cele două societăţi s-au derulat în condiţii bune până când inculpatul I. a majorat în mod artificial devizele de lucrări pentru a primi sume mai mari de bani de la instituţii bancare, concomitent cu realizarea depăşirii cantităţilor de materiale pentru care inculpatul I. a refuzat categoric plata. A precizat că nu a fost reţinută garanţia întrucât partea vătămată şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, dar pe fondul neînţelegerilor privind plata lucrărilor, inculpatul I. i-a interzis părţii vătămate să mai desfăşoare activităţi pe şantierele sale începând cu luna septembrie 2008. Partea vătămată a presupus că inculpatul I. i-a sustras un bilet semnat în alb pe care îl ţinea la biroul din acelaşi imobil cu biroul inculpatului I..
La data de 19 mai 2009 partea vătămată declară că odată cu efectuarea lucrărilor pe şantierul din Piteşti în luna octombrie 2007, a lăsat inculpatului S.D.G., administratorul S.C. G.S. S.R.L., asociat la S.C. T. S.R.L. şi reprezentantul inculpatului I. pe şantier, un bilet la ordin pentru a garanta plata materialelor de construcţie pe care inculpatul S. trebuia să le achiziţioneze în numele S.C. T.I.E. S.R.L. de la S.C. DIRECT S.R.L. Piteşti. Pe fondul discuţiilor contradictorii cu inculpatul I. i-ar fi cerut inculpatului S. să-i restituie biletul la ordin şi ştampila societăţii, însă acesta a refuzat.
La fila 49 din dos. UP a fost anexat un înscris denumit împuternicire din cuprinsul căruia reiese că partea vătămată M.A. înmânează un bilet la ordin pentru garantarea contravalorii mărfurilor ce urmează să fie achiziţionate şi împuterniceşte pe inculpatul S. să folosească ştampila societăţii S.C. T.I.E. S.R.L. în acest sens. Acest înscris provenit de la partea vătămată nu probează în vreun fel că inculpatul S. ar fi primit în condiţiile stipulate acel bilet la ordin, fiind mai mult un proces verbal încheiat de către partea vătămată, fără valoarea juridică.
Cert este că la fila 50 dos. UP a fost anexat un proces verbal de predare primire a unui bilet emis de S.C. T.I.E. S.R.L. (coroborat cu fila 61 dos. UP). Procesul verbal poartă data încheierii 6 decembrie 2007, locul încheierii Cluj-Napoca, iar părţile sunt cei doi inculpaţi. Din cuprinsul procesului verbal semnat de către inculpaţi reiese textual subsemnatul S.D. arăt că biletul la ordin mi-a fost înmânat de către d-nul M.A. în vederea remiterii la rândul meu către S.C. T. S.R.L. … în vederea garantării obligaţiilor asumate de S.C. T.I.E. S.R.L. faţă de S.C. T. S.R.L. prin contractele nr. P101/8 ianuarie 2007 şi P102/16 aprilie 2007. Fiind un înscris preconstituit exclusiv de către inculpaţi menţiunile inserate de către aceştia cu privire la dată, loc şi scopul pentru care a fost predat biletul de la unul spre celălalt, nu au o valoare probatorie superioară declaraţiilor verbale din faţa instanţei, însă probează, alături de declaraţiile inculpatul I. împrejurarea că l-a primit de la inculpatul S. Un alt aspect este legat de aparenta inutilitatea a acestui proces verbal, pentru că dacă partea vătămată nu a încheiat un proces verbal când a predat biletul la ordin inculpatului S., persoană cu care nu avea un interes comun, cei doi inculpaţi, asociaţi la aceeaşi societate şi având interese comune întocmesc proces verbal de predare primire. Gestul are semnificaţie numai privit din perspectiva strădaniei celor doi inculpaţi de a crea o aparenţă de legitimitate a gesturilor ulterioare sau anterioare, având în vedere că data întocmirii este numai cea sdeclarată de către inculpaţi. Căci, deşi aparent inculpatul S. a dorit să se descarce de povara unui bilet la ordin şi să aibă dovada că l-a predat destinatarului, nu are aceeaşi diligenţă de a încheia un proces verbal cu partea vătămată pentru a justifica ulterior predarea biletului către inculpatul I..
La data de 27 martie 2009 inculpatul I. declară că pe fondul întârzierilor la executarea celor două contacte a încetat colaborarea cu societatea părţii vătămate şi a emis patru notificări prin intermediul unui judecătoresc aducând la cunoştinţă că S.C. T.I.E. S.R.L. are obligaţia de a plăti 5% garanţie de bună execuţie, precum şi penalităţi de întârziere de 0,01%/zi, specificându-se că în caz contrar va fi folosit biletul la ordin primit de la inculpatul S.. A precizat că biletul a fost completat cu suma ce urmează să fie decontată de către I.C. Prin raportul criminalistic nr. 379983/7 septembrie 2010 s-a concluzionat că scrisul de completare de pe B.O. în cauză la rubricile emitent, semnătura emitentului şi semnătura emitentului la vedere au fost executate de către partea vătămată, iar restul menţiunilor nu au fost executate de către partea vătămată sau numita
I.C. Cu privire la notificările trimise către S.C. T.I.E. S.R.L. reţinem filele 303 şi urm. din dos. UP, din cuprinsul cărora rezultă că S.C. T. S.R.L. a adus la cunoştinţa S.C. T.I.E. S.R.L. că trebuie să achite garanţia de bună execuţie şi penalităţile de întârziere aferente celor două contracte, în caz contrar urmând să introducem spre decontare şi biletul la ordin emis de societatea dvs. în vederea garantării obligaţiilor faţă de subscrisă. Notificările au fost afişate de judecătoresc la datele de 18 noiembrie 2008 şi 31 octombrie 2008.
La filele 603 şi urm. dos. UP partea vătămată depune un răspuns la notificările trimise de societatea administrată de inculpatul I., pe care este consemnat prioripost cu confirmare data de 3 decembrie 2008, iar la filele 661-663 dos. UP au fost anexate copie a borderoului prioripost, factura pentru serviciul de expediere şi copie a plicului având destinatar S.C. T. S.R.L., toate purtând data de 3 decembrie 2008, iar confirmarea de primire s-a întors cu menţiunea mutat de la adresă.
La data de 21 mai 2009 a fost audiat martorul S.D., persoană indicată ca administrator al unei societăţi comerciale, iar declaraţia sa a fost completată olograf de către martor. Acesta declară că a subcontractat anumite lucrări de pe şantierul din Piteşti de la S.C. T.I.E. S.R.L. şi că au existat anumite disensiuni între partea vătămată şi inculpatul I., întrucât acesta sin urmă nu a achitat contravaloarea tuturor lucrărilor, iar martorul, la rândul său nu a primit banii de la partea vătămată. A menţionat că am sesizat mai multe aspecte ale relaţiilor dintre ei, printre care numitul S.D. mi-a spus că numitul M. i-a lăsat un bilet la ordin garanţie pentru materialele cumpărate de la diverse depozite din Piteşti, ulterior spunând că l-a lăsat garanţie la T.. La data de 17 august 2010 martorul reia aceleaşi împrejurări cu precizările că în prezenţa mea în interiorul unei barăci de pe şantierul din Piteşti, numitul M. a predat numitului S., reprezentantul inculpatului I. pe şantier, un bilet la ordin după părerea mea cu scopul unei garanţii, fără să pot preciza care este acea garanţie … ulterior, în luna septembrie 2008 după ce au încetat relaţiile de colaborare dintre inculpatul I. şi partea vătămată, inculpatul I. i-a cerut martorului efectuarea unor lucrări de amenajare a drumurilor ., iar în perioada octombrie – noiembrie 2008 a aflat de la inculpatul I. că deţine un bilet la ordin lăsat în garanţie pentru bună execuţie de S.C. T.I.E. S.R.L.. Inculpatul I. a depus ulterior la dosarul cauzei un înscris provenit de la martorul S.D. denumit Înştiinţare către T. şi datat 31 marie 2009, prin care martorul (probabil în cadrul unui raport, deşi aparent între martor şi inculpat nu sunt relaţii de subordonare) aduce la cunoştinţa inculpatului I. că am fost de faţă în perioada noiembrie – decembrie 2007 când d-nul M.A. a lăsat un bilet la ordin semnat şi ştampilat cu datele formei T.I.E. în alb d-lui S.D. în calitatea sa de şef şantier Piteşti pentru garanţii în favoarea lui T. Cu alte cuvinte martorul îl înştiinţează pe
inculpatul I. despre împrejurări care ar fi trebuit să-i fie străine, dar în acelaşi timp foarte bine cunoscute părţilor din proces, după care, la câteva săptămâni, în faţa organelor de cercetare penală prezintă o altă faţă a adevărului, iar mai târziu se poziţionează la mijlocul adevărului. Cert este că în toată această perioadă între martor şi inculpatul I. s-au derulat raporturi comerciale care au devenit tensionate din pricina faptului că inculpatul I. nu ar fi achitat anumite sume de bani martorului. În declaraţia pe care martorul a dat-o în faţa procurorului şi pe care a menţinut-o în faţa instanţei arătând în mod expres acest lucru clarifică geneza acelei înştiinţări: a fost scrisă de către mine în biroul d-nului I. la ideea acestuia care mi-a spus că aşa îmi voi recupera banii pe care îi aveam de primit de la firma d-nului M. . şi asistând la o ceartă dintre inculpatul I. şi partea vătămată legată de întârzierea lucrărilor totuşi nu i-a zis nimic despre biletul lăsat în garanţie pentru bună execuţie.
În dosarul nr. xx/1285/2009 aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, având ca obiect insolvenţa S.C. T.I.E. S.R.L., s-a efectuat o expertiză contabilă care a relevat următoarele concluzii: S.C. T. S.R.L. nu a emis facturi către S.C. T.I.E. S.R.L. pentru garanţia de bună execuţie, debitul S.C. T.I.E. S.R.L. către S.C. T. S.R.L. este 0, iar totalul garanţiei de bună execuţie pentru cele două contracte şi penalităţile 1.422.321,56 euro sau 1.883.015,98, fiind folosite două modalităţi de calcul.
Avem aşadar următoarele premise:
Inculpatul I. prezintă spre decontare un bilet la ordin care a fost completat parţial de către partea vătămată M. în calitate de reprezentant al S.C. T.I.E. S.R.L., respectiv la rubricile emitent, semnătura emitentului şi semnătura emitentului, iar restul menţiunilor de către o persoană necunoscută.
Partea vătămată arată că a predat un bilet la ordin completat parţial, respectiv la rubricile emitent, semnătura emitentului şi semnătura emitentului către inculpatul S., care este asociatul inculpatului I. şi reprezentantul acestuia pe şantierul din Piteşti, cu scopul de a garanta plata unor materiale de construcţie.
Inculpatul S. predă inculpatului I. un bilet la ordin emis de către partea vătămată în calitate de reprezentant al S.C. T.I.E. S.R.L., la data de 6 decembrie 2007, în Cluj-Napoca, întocmind un proces verbal în acest sens, proces verbal în care este menţionat de unde a primit biletul şi cu ce scop.
Este neverosmil ca partea vătămată, care avea biroul în aceeaşi clădire cu inculpatul I., partenerul său de afaceri cât priveşte şantierul din Piteşti, să emită un bilet la ordin care nu a fost cerut de către inculpatul I. pentru garantarea bunei execuţii, apoi să-l predea în Piteşti reprezentantului inculpatului I., respectiv inculpatului S., cu scopul garantării bunei execuţii, dar fără să completeze denumirea beneficiarei şi suma de bani care, în condiţiile contractului era una forfetară de 5% din valoarea lucrărilor. Pe lângă împrejurarea bizară legată de constituirea garanţiei de bună execuţie prin emiterea unui bilet la ordin în condiţiile în care contractul dintre părţi prevedea că garanţia se va constitui prin reţinere de către societatea administrată de către inculpatul I., care se alătură neverosimilului arătat mai sus, partea vătămată oferă o variantă plauzibilă, respectiv că ar fi lăsat biletul la ordin inculpatului S., care de altfel supraveghea zilcnic lucrările de la Piteşti, pentru situaţia în care ar fi nevoie de o garanţie furnizorilor de materiale de contrucţie. O astfel de explicaţie pe lângă faptul că justifică predarea biletului la ordin către inculpatul S. şi nu către inculpatul I., predarea biletului la Piteşti şi nu la Cluj-Napoca, nu menţionează beneficiarul întrucât era posibil să fie achiziţionate
materiale de construcţii de la orice societate de profil, nu menţionează suma întrucât aceasta nu era cunoscută, mai este susţinută şi de o parte a declaraţiilor martorului S.D., care, ulterior, pe fondul unor conversaţii cu inculpatul I. fie se manifestă bizar încunoştinţându-l pe acesta despre împrejurări de fapt care ar fi fost firesc să fie străine intereselor de orice fel ale martorului, fie îşi modifică succesiv declaraţiile, dar numai în acest punct esenţial. Totodată, martorul îşi menţine declaraţia dată în faţa procurorului când arată că la solicitarea inculpatului I. a consemnat acel bilet de informare în care arăta că biletul la ordin a fost predat de către partea vătămată M. către inculpatul S. ca şi garanţie de bună execuţie. O altă împrejurare care relevă nesinceritatea inculpatului I. este dată de afirmaţiile făcute la termenul de judecată din data de 26 iunie 2012 şi consemnate în încheiere pag. 2 par. 2 S. era penalizat pentru că M. nu termina lucrările la timp, drept urmare a refuzat să mai vorbească cu M. şi i-a cerut acest bilet la ordin. Or, din celelalte declaraţii rezultă că disensiunile dintre inculpaţi şi partea vătămată au apărut în prima, dar mai ales în a doua jumătate a anului 2008, iar biletul la ordin trebuie să fi fost predat inculpatului S. anterior datei de 6 decembrie 2007 când inculpatul I. susţine că l-a primit de la inculpoatul S. (de altfel, conform şi înscrisului de la fila 61 dos. UP). Constatăm aşadar o nouă variantă a adevărului prin care inculpatul I. relevă scopul precis al acelui bilet la ordin.
Inculpatul I. a avut un comportament constant virulent şi defăimător la adresa părţii vătămate, argumentând că se află în situaţia ingrată în care persoana care îi datorează o importantă sumă de bani pentru executarea necorespunzătoare a unui contract, este cea care îl acuză de săvârşirea unei infracţiuni. Noi vom reaminti părţilor că existenţa sau inexintenţa unor creanţe a societăţii reprezentate de inculpatul I. faţă de societatea administrată de partea vătămată, nu justifică conduite contrare legii. Desigur biletul la ordin rămâne un instrument de plată abstact în ciuda folosirii lui de către comercianţii români în alte scopuri menite exclusiv să creeze confuzii juridice. Însă, biletul la ordin trebuie să se fundamenteze pe un raport juridic prestabilit. În aceste condiţii reţinem că inculpatul I. justifică prezintarea spre decontare a biletului la ordin susţinând că reprezintă garanţia de bună execuţie, în condiţiile în care conform contractului această garanţie trebuia constituită altfel, precum şi penalităţile pentru întârzierile lucrărilor, pe care le stabileşte unilateral. În lipsa unui instrument abstract de plată astfel de creanţe nu puteau fi obţinute decât prin hotărâri judecătoreşti, iar inculpatul
I. a eludat calea legală trecând la executarea unui bun al societăţii părţii vătămate, fără acordul acesteia (biletul la ordin completat este egal cu suma de bani pe care o încorporează sau poate fi girat mai departe caz în care acoperă o creanţă egală cuvaloarea consemnată). În acest context reamintim părţilor că fapta inculpatului nu-şi schimbă valenţa prin aceea că a notificat părţii vătămate că va solicita băncii decontarea unui bilet la ordin (pentru că nu a specificat despre ce bilet la ordin este vorba şi cum l-a obţinut), întrucât anunţarea săvârşirii unei fapte ilicite, nu o transformă într-o faptă licită.
Raportat la faptul că inculpatul I. a fost persoana care a depus biletul la ordin spre decontare, precum şi la împrejurarea că este reprezentantul legal al societăţii beneficiare, instanţa va reţine că l-a determinat şi l-a convins pe inculpatul S. să-i predea biletul la ordin, fiind astfel în prezenţa unor acte de instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere şi în acest sens vom dispune schimbarea încadrări juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I..
Cât priveşte aserţiunea că există o imposibilitate juridică de a trimite în judecată o persoană în calitate de complice sau instigator la săvârşirea unei infracţiuni în condiţiile în care nu a fost identificat autorul, instanţa apreciază argumentele ca fiind nefondate. În condiţiile art. 144. din C.pen. (prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice) complicitatea sau instigarea la săvârşirea unei infracţiuni este o infracţiune de sine stătătoare şi în afară de impedimente subiective conservatoare nu există nicio raţiune de drept penal care să justifice împiedicarea tragerii la răspundere penală a unei persoane care a săvârşit o infracţiune în orice formă prevăzută de legea penală. Aşadar argumentul apărării referitor la faptul că nu poate fi tras la răspundere penală un participant la săvârirea unei infracţiuni în lipsa identificării tutror participanţilor, nu are niciun suport juridic.
Fapta inculpatului I.S., care, în calitate de asociat şi administrator al S.C. T.S S.R.L. Cluj-Napoca, în perioada 2007 – 2008 l-a determinat şi convins pe inculpatul S.D.G. să-i predea un bilet la ordin emis de S.C. T.I.E. S.R.L. pentru a-l completa şi apoi prezenta la o instituţie bancară spre decontare în alt scop decât cel pentru care a fost emis, după care l-a prezentat băncii BT cu datele societăţii sale ca beneficiar, după ce a solicitat unei persoane să completeze cu date nereale acel bilet, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la săvârşirea infrcaţiuni de abuz în de încredere prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen..
La individualizarea pedepselor, văzând şi disp. 72 din C.pen., Instanţa a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la nonşalanţa inculpatului şi la disponibilitatea acestuia de a profita de o minimă ocazie pentru a obţine un beneficiu de mari proporţii, deşi şansele de a nu fi descoperit erau minime, la cuantumul ridicat al prejudiciului, la lipsa oricărei forme de empatie a inculpatului cu persoanele vătămate în drumul său pentru a obţine beneficiul pe care în mod unilateral consideră că îl merită, de modalitatea de exprimare caracterizată printr-o desconsiderare organică atât faţă de părţile în cauză cât şi faţă de organele judiciare care au dispus trimiterea sa în judecată. Totodată s-a reţinut brutalitatea minuţioasă cu care inculpatul I.S. a pătruns în spaţiul infracţional, pregătind înscrisuri şi declaraţii de martor (determinându-l pe martorul Şandor să consemneze împrejurări favorabile inculpatului) care să justifice gesturi ilicite şi ignorând cu desăvârşire consecinţele faptelor sale asupra celorlaţi. Pe întreg procesul penal inculpatul I. a preferat să ignore împrejurări esenţiale care evidenţiau conduita sa ilicită, printre care şi aceea că, deşi a susţinută că biletul la ordin a fost predat de către partea vătămată pentru a constitui acel fond de garanţie de bună execuţie, totuşi inculpatul I. a inclus în biletul la ordin nu numai garanţia forfetară de 5% prevăzută în contract, dar şi penalităţi de întârziere pe care le-a determinat în mod unilateral. Instanţa apreciază că pedepse derizorii vor accentua ideea inculpatului de injustiţie, acesta considerând în continuare că mijloacele pe care le-a folosit sunt nu numai ingenioase, dar au fost şi necesare. S-a reţinut şi vârsta inculpatului şi faptul că nu are antecedente penale, fără ca aceste împrejurări să constituie circumstanţe atenunate raportat la ansamblul elementelor reţinute mai sus.
În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul I.S. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.
1.5. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele două infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni.
În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare, vom stabili pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare, pentru a evidenţia gravitatea infracţiunilor şi legătura dintre cele două infracţiuni şi s-a aplicat inculpatului I.S. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ţinând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală şi juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ţinând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală şi juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice.
Raportat la gravitatea faptelor pentru care a fost judecat inculpatul I., atât cât priveşte consecinţele imediate, dar şi cât priveşte modalitatea de săvârşire, îndârjirea inculpatului de a proba împrejurări necorespunzătoare adevărului şi conduita sa procesuală, instanţa nu găseşte niciun argument suficient pentru a considera că scopul pedepsei, respectiv de a preîntâmpina săvârşirea altor infracţiuni, precum şi reeducarea inculpatului pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Fapta inculpatului S.D.G. care în calitate de împuternicit al S.C. T.I. S.R.L., la sfârşitul anului 2007 având în posesie un bilet la ordin emis cu scopul garantării plăţii contravalorii materialelor de construcţii care urmau să fie cumpărate de la furnizori de materiale de construcţie din Piteşti a dispus pe nedrept de acesta predându-l inculpatului
1.5. întruneşte elementele constiotutive ale infracţiuni de abuz de încerdere prev. de art. 213 al. 1 din C.pen.
La individualizarea pedepselor, văzând şi disp. 72 din C.pen., Instanţa a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la nonşalanţa inculpatului şi la disponibilitatea acestuia de a profita de o minimă ocazie pentru a obţine un beneficiu de mari proporţii, deşi şansele de a nu fi descoperit erau minime, la cuantumul ridicat al prejudiciului, la lipsa oricărei forme de empatie a inculpatului cu persoanele vătămate în drumul său pentru a obţine beneficiul pe care în mod unilateral consideră că îl merită, dar şi de contribuţia acestuia la planul infracţional gândit de către inculpatul I..
În baza art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul S.D.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere
În baza art. 81 şi 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă raportat la împrejurările ce ţin de persoana inculpatului, s-a
dispus suspendarea condiţionată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. vom dispune suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
Despre acţiunea civilă:
Părţile vătămate M.A. şi M. Gabriela s-au constituit părţi civile cu diferite sume de bani constând în contravaloarea unui credit bancar devenit scadent ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei a S.C. T.I.E. S.R.L., precum şi daune morale, ca urmare a faptului că inculpatul I. a angajat detectivi particulari pentru a urmări părţile vătămate şi totodată presiunea la care sunt supuse părţile vătămate ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei a S.C. T.I.E. S.R.L. şi a împrejurării că se poate trece la executarea silită a bunurilor proprii părţilor vătămate. Partea vătămată S.C. T.I.E. S.R.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.396.123,07 lei reprezentând valoarea biletului la ordin şi valoarea creanţei BT declarată la masa credală (dos. UP). Noi vom reţine că acţiunea civilă se exercită de către partea vătămată, adică persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare (art. 24 al. 1 din C.p.p.). Fapta dedusă judecăţii şi care poate fi generatoarea prejudiciului este aceea de dispunere fără drept de un bun aparţinând părţii vătămate. Constatăm că proprietarul bunului, respectiv emitentul biletului la ordin este S.C. T.I.E. S.R.L., însă biletul nu a fost decontat şi astfel nu s-a produs nici un prejudiciu, astfel încât această acţiune este neîntemeiată.
Cât priveşte părţile vătămate M.A. şi M. G., constatăm că acestea au garantat un împrumut al S.C. T.I.E. S.R.L. cu o ipotecă asupra unui bun al lor. Faptul că acel credit a fost declarat scadent şi în viitor se poate trece la executarea ipotecii nu are ca şi cauză fapta de dispunere fără drept de biletul la ordin de către inculpaţi, ci de deschiderea procedurii de insolvenţă la cererea unui terţ. Totodată, disconfortul real încercat de către părţile vătămate care au fost urmărite la cererea inculpatului I. (inculpatul depunând la dosar un proces verbal de supraveghere a martorului Ş. şi declarând că a urmărit-o pe partea vătămată M.A. pentru a vedea unde sunt banii), oricând de vătămător ar fi este ulterior săvârşirii faptei deduse judecăţii şi nici nu are un raport de cauzalitate cu fapta.
Aşadar au fost respinse acţiunile civile ca fiind neîntemeiate.
În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C.p.p. a fost desfiinţat biletul la ordin nr. 1 având data emiterii 6 decembrie 2007 şi data scadenţei 16 decembrie 2008, emis de către S.C. T.I. S.R.L. pentru suma de 5.648.051,28 lei şi având ca şi beneficiară pe S.C. T. S.R.L. (fila 61 dos. UP).
În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei sentinţe au formulat recurs inculpaţii I.S. şi S.D.G. şi de partea responsabilă civilmente S.C. T. SRL.
Inculpatul I.S. a solicitat admiterea recursului, casarae sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza , pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c sau d C.p.p. pentru infracţiunea de instigare la abuz de încredere, iar în baza art.10 lit.a C.p.p. achitarea pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În subsidiar, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.d raportat la art.10 lit.f C.p.p. pentru infracţiunea de instigare la abuz de încredere, respectiv achitare în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p.p. pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Inculpatul în motivele de recurs şi concluziile scrise depuse la dosar a arătat că hotărârea instanţei de fond se bazează pe aprecieri pur subiective privind pretinsa neverosimilitate a încredinţării la Piteşti către mandatarul şi asociatul în participaţiune, respectiv inculpatului S.D. a unui bilet la ordin completat parţial de emitent şi destinat societăţii S.C. T. SRL cu care partea vătămată avea contracte în derulare de peste 5 milioane euro.
Instanţa de fond a apreciat că este o variantă plauzibilă cea prezentată de partea vătămată M.A. conform căreia biletul completat parţial era destinat unor societăţi neidentificate cu care nu avea nici un raport contractual, dar de la care ar fi fost posibil să achiziţioneze în viitor pe credit anumite materiale de construcţii pentru societatea emitentă a biletului la ordin.
Judecătoria Cluj-Napoca a ignorat cu desăvârşire conţinutul real al declaraţiilor părţii vătămate, varianta prezentată de aceasta atât în faza de urmărire penală, cât şi la instanţa de fond a fost aceea că biletul la ordin era destinat unei anumite societăţi comerciale, respectiv S.C. D. SRL Piteşti al cărui reprezentant era martorul R.C., care a declarat că S.C. T.I.E. SRL era un client minor al societăţii comerciale administrate de martor, cu care nu avea nici un contract în derulare, care ar fi presupus emiterea biletului la ordin.
Partea vătămată, a încheiat un act intitulat „împuternicire”, pe care l-a semnat şi datat 7 noiembrie 2007, însă nu l-a predat presupusului destinatar , respectiv inculpatului S.D., din care ar rezulta scopul pentru care a fost emis biletul la ordin, afirmându-se de partea vătămată că acesta ar fi destinat S.C. D. SRL Piteşti.
Instanţa de fond a reţinut în mod neîntemeiat că inculpatul I. a fost persoana care a depus biletul la ordin spre decontare şi că existenţa instigării faţă de coinculpatul S.D. ar rezulta din simplul fapt că este reprezentantul legal al societăţii beneficiare, însă instigarea este formă de participaţie penală, fiind necesară existenţa unor probe certe ale autorului infracţiunii de a lua hotărârea de comitere a infracţiunii, doar după ce instigatorul a făcut demersuri concrete care să-l convingă, însă din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unor acte de instigare din partea inculpatului I. faţă de inculpatul S.D..
Pentru existenţa infracţiunii de abuz de încredere, care este o infracţiune contra patrimoniului, este necesar ca bunul de care s-ar fi dispus pe nedrept să fi avut o valoare economică în patrimoniul părţii vătămate, care să fie diminuată prin pierderea acelui bun, însă prin depunerea biletului la ordin spre decontare, nu s-a cauzat nici un prejudiciu părţii vătămate, deoarece în patrimoniul părţii vătămate nu existau disponibilităţi băneşti.
Referitor la motivarea petitului subsidiar prin care s-a solicitat încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea de abuz de încredere pe lipsa plângerii prealabile prev. de art.10 lit.f C.p.p. inculpatul a arătat că administratorul judiciar al S.C. T.I.E. SRL a formulat o plângere penală pentru furt, precum şi pentru alte infracţiuni, iar partea vătămată M.A. nu avea nici un drept , întrucât societatea administrată de acesta era în procedura insolvenţei, iar din conţinutul plângerii formulate la data de 22 decembrie 2008 pentru alte infracţiuni decât cea a abuzului de încredere, nu rezultă elemente ale
unei plângeri prealabile, care trebuia depusă în termen de 60 de zile de la data comiterii faptei potrivit art.213 alin.2 C.p.
Inculpatul S.D. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f C.p.p. pentru infracţiunea de abuz de încredere prev. de art.213 C.p., iar în subsidiar achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p.
În motivele de recurs inculpatul prin memoriul şi concluziile scrise depuse la dosar a arătat că instanţa de fond în mod neîntemeiat a respins excepţia tardivităţii plângerii penale la termenul de judecată din 17 aprilie 2012, cu motivarea că plângerea penală există.
Inculpatul a mai arătat că plângerea penală a fost formulată de partea vătămată M.A., după ridicarea dreptului de administrare al S.C. T.I.E. SRL care se afla în procedura de insolvenţă, astfel că partea vătămată nu avea acest drept, iar singurul care putea formula plângerea penală era administratorul judiciar.
Potrivit art.279 alin.1 C.p.p. punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru infracţiunile pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.
Instanţa de fond a încălcat disp. art.75 C.p.p. referitoare la faptul că declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, însă la dosar nu există alte probe care să susţină declaraţiile părţii vătămate.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că aceştia nu au asistat la predarea efectivă a biletului la ordin de către partea vătămată M.A. inculpatului S.D.. Martorul S.D. arată că la data de 26 iunie 2007 partea vătămată i-ar fi predat inculpatului un bilet la ordin, însă fără să cunoască condiţiile şi scopul predării acestuia.
La fel martorul Sitaru audiat la instanţa de recurs arată că partea vătămată i-a înmânat inculpatului S. un bilet la ordin cu scopul de garanţie pentru S.C. T. SRL.
Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, deoarece nu a analizat temeinic probele administrate în cauză, deoarece infracţiunea de abuz de încredere nu există, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în sensul că nu există nici un act din care să rezulte că partea vătămată a solicitat restituirea biletului la ordin, iar inculpaţii să fi refuzat acest fapt.
Partea responsabilă civilmente a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat inculpatul I.S. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p., iar în subsidiar încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f C.p.p.
Referitor la infracţiunea de instigarea la fals în înscrisuri sub semnătură privată sa solicitat achitarea inculpatului I. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că fapta nu există.
În motivele de recurs partea responsabilă civilmente a arătat că hotărârea instanţei de fond se bazează exclusiv pe aprecierea subiectivă a declaraţiilor părţii vătămate, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, iniţial partea vătămată a susţinut că biletul la ordin i-ar fi fost sustras de inculpatul I.S., descriind o infracţiune de furt, după care a relatat că a predat de bună voie biletul la ordin inculpatului S.D. cu menţiunea că este destinat S.C. D. SRL Piteşti.
Susţinerile părţii vătămate referitoare la destinaţia biletului la ordin contravin raţionamentului instanţei de fond, care reţine că este plauzibilă declaraţia părţii vătămate referitoare la lăsarea cu titlu de garanţie a biletului la ordin, fără a avea completat beneficiarul, întrucât era posibil să fie achiziţionate materiale de construcţii de la orice societate de profil.
Notificările trimise de inculpatul I.S. în toamna anului 2008 prin intermediul unui executor judecătoresc către S.C. T.I.E. SRL în care se menţionează introducerea spre decontare a biletului la ordin, susţin apărările inculpaţilor referitoare la destinaţia reală a presupusului bilet la ordin.
Referitor la reţinerea infracţiunii de instigare , la dosar ar trebuie să existe probe certe în acest sens de luarea a hotărârii infracţionale de către autorul infracţiunii, după care să fie realizate demersuri care să-l convingă pe coinculpat la comiterea infracţiunii, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
În subsidiar s-a solicitat încetarea procesului penal pe lipsa plângerii prealabile potrivit art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10.lit.f C.p.p.
În motivarea petitului subsidiar s-a arătat că societatea T.I.E. SRL a formulat o plângere penală în data de 22.12.2008 pentru furt, precum şi pentru alte infracţiuni, plângere care nu întruneşte elementele constitutive ale unei plângeri prealabile necesare pentru infracţiunea de abuz de încredere.
După data de 10.02.2009 când s-a deschis procedura insolvenţei faţă de S.C. T.I.E. SRL o eventuală plângere penală trebuia depusă de administratorul judiciar în termen de 2 luni de la data când partea vătămată a ştiut cine este făptuitorul, însă în prezentul dosar nu există o astfel de plângere prealabilă.
Analizând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpaţii I.S. şi S.D.G. şi de partea responsabilă civilmente S.C. T. SRL, precum şi a celor care puteau fi puse în discuţie din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a interpretat greşit probele administrate în cauză, în sensul că la data de 8 ianuarie 2007 s-a încheiat un contract de antrepriză între S.C. T. SRL în calitatea de întreprinzător , reprezentată de inculpatul I.S. şi S.C. T.I.E. SRL în calitatea de antreprenor reprezentată de partea vătămată M.A. , având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii în Piteşti pe o durată de 1 an, respectiv 15.01.2007 – 15.01.2008. la art.9.2 din contract s-a prevăzut o garanţie de bună execuţie de 5% din valoarea contractului, care se va reţine începând cu luna a -7- a a derulării contractului. Totodată, s-a prevăzut că pentru executarea cu întârziere a lucrărilor şi pentru depăşirea termenului contractual investitorul va putea solicita penalităţi de 0,1% /zi de întârziere.
În aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi clauze s-a încheiat un alt contract similar având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii în Arad pentru perioada 16 aprilie 2007 – 30 aprilie 2008.
La data de 11.02.2009 S.C. T.I.E. SRl a intrat în procedura de insolvenţă.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate M.A. date în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond , în luna octombrie 2007 acesta a predat inculpatului S.D. administrator al S.C. G.S. SRL şi reprezentant al inculpatului I. pe şantierul din Piteşti un bilet la ordin
pentru a garanta plata materialelor de construcţii pe care inculpatul S. trebuia să le achiziţioneze în numele S.C. T.I.E. SRL de la S.C. D. SRL Piteşti.
Inculpatul I.S. în declaraţiile date de acesta arată că , pe fondul întârzierilor în executarea lucrărilor menţionate în cele două contracte, a încetat colaborarea cu societatea administrată de partea vătămată şi a emis patru notificări prin intermediul unui executor judecătoresc , aducând la cunoştinţă că S.C. T.I.E. SRL are obligaţia de a plăti 5% garanţie de bună execuţie , precum şi penalităţi de întârziere de 0,1%/zi, precizând că în caz contrar va folosi biletul la ordin primit de la inculpatul S.D..
Potrivit raportului criminalistic nr.379983/7 septembrie 2010 scrisul de pe biletul la ordin , care face obiectul prezentei cauze, a fost executat de partea vătămată la rubricile emitent şi semnătura emitentului, iar restul menţiunilor au fost executate de o persoană rămasă neidentificată.
În cauză, rezultă cu certitudine că în momentul predării biletului la ordin de partea vătămată către inculpatul S.D. nu a asistat o altă persoană, care să confirme condiţiile în care s-a predat acest instrument de plată, astfel că, fiecare dintre părţi are propria variantă , observată şi de către instanţa de fond, care precizează că varianta prezentată de partea vătămată este mai verosimilă, fără să existe probe certe la dosar din care să rezulte acest fapt.
Martorul S.D. arată că în cursul anului 2007 a lucrat pe şantierul din Piteşti în calitate de subantreprenor al părţii vătămate M., iar cu o ocazie în faţa barăcii, care făcea partea din organizarea de şantier , l-a auzit pe inculpatul S. spunându-i părţii vătămate M. dacă a adus biletul, fără să poată preciza pentru ce anume era acel bilet sau dacă s-a încheiat sau nu un proces verbal privind predarea biletului la ordin , iar declaraţia dată în faza de urmărire penală a fost în funcţie de ce a auzit de la inculpat şi partea vătămată.
Partea vătămată M.A. mai arată că în momentul predării biletului la ordin inculpatului S. i-a înmânat acestuia şi o împuternicire, însă nu i-a solicitat inculpatului S. restituirea biletului la ordin.
Inculpatul S.D. audiat la instanţa de recurs arată că în luna noiembrie 2007 partea vătămată M. fiind pe şantierul din Piteşti , înainte de a pleca l-a chemat pe inculpat la autoturismul cu care urma să plece partea vătămată şi i-a înmânat un bilet la ordin, completat mai puţin rubrica privind suma, împreună cu o ştampilă, pe care urma să le predea inculpatului I..
Biletul la ordin reprezenta garanţia pentru buna execuţie a contractului subantreprenorului S.C. T.I.E. SRL. Inculpatul I. nu s-a prezentat la Piteşti în acea perioadă, astfel că a predat inculpatului I. biletul la ordin la data de 6.12.2007, după ce sa turnat ultima placă a imobilului construit pe şantierul din Piteşti, precizându-i inculpatului că reprezintă garanţia pentru buna execuţie a contractului, însă inculpatul I. ia relatat că nu era necesar acest bilet la ordin, întrucât între acesta şi partea vătămată nu existau neînţelegeri , ocazie cu care s-a încheiat şi un proces verbal, fără să cunoască ce va face inculpatul I. cu biletul la ordin.
Martorul S.C. audiat în recurs a arătat că în anul 2007 a lucrat pentru firma părţii vătămate, care avea probleme financiare, în sensul că plata salariilor se făcea cu întârziere, iar partea vătămată i-a relatat că a emis un bilet la ordin pentru a plăti salariile angajaţilor, că biletul la ordin era destinat S.C. T. SRL pentru garantarea bunei execuţii a lucrărilor.
Potrivit art.213 C.p. infracţiunea de abuz de încredere presupune însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de al restitui.
Însuşirea însemnă luarea bunului în stăpânire de către cel care nu avea decât detenţia acestuia, cu excluderea de la posesia bunului pe proprietar , căruia i se anulează această calitate.
Dispunerea pe nedrept constă în ansamblul actelor al căror conţinut excede cuprinsului titlului în baza căruia subzistă detenţia. În fine, refuzul de restituire însemnă o împotrivire manifestată a detentorului de a înapoia bunul respectiv, celui care i l-a încredinţat.
Curtea constată că între firmele administrate de inculpaţi şi cea administrată de partea vătămată au existat raporturi contractuale şi că părţile şi-au luat angajamentul pe care conţinutul titlului juridic le implică, însă în cauză , nu s-a dovedit că inculpaţii au acţionat cu rea credinţă , în sensul vreunei acţiuni care să contureze infracţiunea de abuz de încredere, cu ocazia desfăşurării activităţii decurgând din contractele de antrepriză încheiate şi precizate mai sus.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că simpla neexecutare în termen a unei obligaţii sau efectuarea necorespunzătoare a unei activităţi sau lucrări, în cadrul unei convenţii comerciale, nu are caracter penal. Potrivit dreptului comercial, oricine este ţinut să execute întocmai obligaţia luată, consecinţele neîndeplinirii acesteia în termen şi în condiţiile stipulate fiind reglementate de Codul comercial.
Mai mult, Codul comercial admiţând implicit posibilitatea nerespectării contractului, prevede pentru garantarea îndeplinirii obligaţiilor asumate înafara mijloacelor generale posibilitatea de a se stipula în cuprinsul convenţiei o clauză specială prin care debitorul se obligă să dea un lucru sau să execute o prestaţie în caz de neexecutare din partea sa a obligaţiilor contractuale , creditorul având facultatea de a cere îndeplinirea obligaţiei, iar în caz de necorespunzătoare sau cu întârziere a clauzelor speciale referitoare la penalităţi, aşa cum s-a menţionat în cele două contracte de antrepriză încheiate între societatea comercială administrată de către partea vătămată şi cea administrată de inculpatul I..
Din domeniul dreptului comercial se trece în cel al dreptului penal numai atunci când inculpatul a executat cu intenţie directă sau indirectă activităţi prin care a urmărit diminuarea patrimoniului celui care i-a încredinţat bunul.
Dacă nerestituirea sau însuşirea ori dispunerea de bun se datorează altor cauze decât intenţia agentului de a trece bunul în stăpânirea sa, între părţi existând neînţelegeri a căror rezolvare ar ţine de dreptul comercial , nu există infracţiunea de abuz de încredere, în acest caz putându-se iniţia un proces comercial, însă nu unul pentru abuz de încredere. Or, în cauză nu s-a putut dovedi existenţa unei conduite din partea inculpaţilor în acest sens.
Astfel, Curtea constată că între părţi există un litigiu comercial legat de executarea contractelor de antrepriză, care urmează să fie soluţionat de către Tribunalul Comercial, iar în prezentul dosar s-au depus probe, respectiv o expertiză contabilă întocmită în litigiul comercial dintre părţi.
Având în vedere că neînţelegerile dintre părţi sunt de natură comercială, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus , în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. urmează să fie admise recursurile formulate de inculpaţii I.S. şi S.D.G. şi de partea responsabilă
civilmente S.C. T. SRL împotriva sentinţei penale nr.864 din 6 iulie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care va fi casată în întregime şi rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.p.p. urmează să fie achitat inculpatul I.S. pentru complicitate la infracţiunea de abuz de încredere prev. de art.26 din C.p. rap. la art.213 alin.1 din C.pen,. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 din C.pen. rap. la art.290 din C.pen.
Urmează să fie înlăturate dispoziţiile art.33 şi 34 C.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.pr.pen. urmează să fie achitat inculpatul S.D.G., pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art.213 alin.1 C.pen.
Latura civilă a cauzei urmează să fie nesoluţionată.
Solicitarea inculpaţilor privind achitarea acestora în baza disp. art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că faptele nu există, nu este întemeiată, deoarece în cauză s-a făcut dovada că sa predat acel bilet la ordin de către partea vătămată inculpatului S., existând o faptă, însă nu de natură penală, ci comercială, aşa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
Referitor la petitul subsidiar din motivele de recurs, cu privire la încetarea procesului penal pe motivul tardivităţii plângerii penale formulate de partea vătămată, instanţa de fond a răspuns la această excepţie, sens în care apreciem că nu mai este necesar să se răspundă la acest motiv de recurs.
Neîntemeiată este şi solicitarea inculpaţilor referitoare la achitarea acestora în baza dispoziţiilor art.10 lit.c sau d C.p.p. pe motiv că fapta de instigare ar fi fost comisă de o altă persoană, sau că lipseşte un element constitutiv al infracţiunilor, întrucât în cauză s-a probat cu certitudine că nu există o faptă de natură penală, ci una de natură comercială.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. (Judecător Vasile Goja)
