Fapta inculpatului, funcţionar public (primar), de a nu efectua punerea în posesie a părţii vătămate, cu privire la un teren atribuit conform Legii nr. 18/1991, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul intenţiei, în condiţiile în care aceasta nu s-a putut efectua din cauza împotrivirii unui vecin al părţii vătămate şi care a împiedicat reprezentantul OCOTA să facă măsurători.
(Decizia nr. 1079 din 5 iunie 2003 – Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 119 din 18 martie 2002, pronunţată de Judecătoria Videle, în baza art. 246 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul E.G. la 6 luni închisoare.
în baza art. 246 din Codul penal a fost condamnat inculpatul D.M. la 10 luni închisoare.
în baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pentru inculpatul E.G., şi 10 luni închisoare, pentru inculpatul D.M.
S-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 5800805 din 3.11.2000, emis de Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în ceea ce priveşte suprafaţa de 0,4173 ha teren, situat în intravilanul comunei Poeni, judeţul Teleorman, în tarlaua 11, parcela 241.
S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, în sensul punerii în posesie a părţii vătămate B.F. pentru suprafaţa de 0,4175 ha, conform procesului-verbal de punere în posesie din data de 17 ianuarie 2002, emis de Comisia locală de fond funciar Poeni.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.F. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii E.G. şi D.M. să plătească părţii civile suma de 17.719.360 lei, despăgubiri civile reprezentând lipsa de folosinţă a terenului.
Conform Adeverinţei nr. 2630 din 24.08.1991, emisă de Comisia locală de fond funciar Poieni, părţii vătămate B.F. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 2,69 ha teren agricol, pe raza comunei Poeni, din care 0,40 ha în intravilanul localităţii.
Tot în cursul anului 1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, pe raza aceleiaşi localităţi, şi numitului T.I., pentru suprafaţa totală de 0,50 ha, în care a fost inclusă şi suprafaţa de 0,40 ha, pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate părţii vătămate B.F.
La data de 6 octombrie 1997, Comisia locală de fond funciar Poeni a revenit şi a hotărât reconstituirea dreptului de proprietate părţii vătămate B.F. numai pentru suprafaţa de 2,29 ha, situată în extravilanul localităţii, motivând că terenul de 0,40 ha, situat în intravilanul localităţii, a fost înstrăinat de mama părţii vătămate numitului T.l.
Partea vătămată a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri şi, prin Hotărârea nr. 8413 din 27.02.1998, Comisia judeţeană Teleorman a admis contestaţia şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părţii vătămate pentru suprafaţa de 0,4173 ha în intravilanul localităţii.
începând cu data de 1.12.1999, partea vătămată B.F. a formulat mai multe cereri de punere în posesie, nesoluţionate de D.M., secretarul primăriei.
Prin Sentinţa civilă nr. 892 din 7.08.2000 a fost admisă acţiunea părţii vătămate B.F., fiind obligat primarul localităţii să elibereze titlul de proprietate părţii vătămate pentru suprafaţa de 0,4173 mp.
La data de 21.08.2000, inculpatul E.G. a declarat apel împotriva acestei sentinţe, arătând că a fost ales şi numit în funcţia de primar la data de 26.06.2000 şi că va emite titlul de proprietate părţii vătămate.
în pofida faptului că încă din luna ianuarie 2001 documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate, pentru partea vătămată B.F., este întocmită pentru terenul intravilan pe vechiul amplasament şi nu există nici un impediment pentru punerea în posesie, în mod abuziv au luat hotărârea de a întocmi o altă documentaţie şi de a efectua punerea în posesie a părţii vătămate pe un alt amplasament decât cel stabilit şi la care era îndreptăţită partea vătămată şi, în acest sens, au solicitat delegatului OCOTA să întocmească documentaţie de emitere a titlului de proprietate pentru un teren intravilan, situat în satul Banov, comuna Poeni.
Deşi nu a fost prezentă partea vătămată la punerea în posesie la data de 16.10.2000, inculpaţii E.G. şi D.M. au întocmit procesul-verbal de punere în posesie şi l-au semnat, fără a fi prezenţi la marcarea şi delimitarea terenului, această operaţiune fiind efectuată de delegatul OCOTA.
Pe baza documentaţiei astfel întocmite, la data de 3 noiembrie 2000, Comisia judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis Titlul de proprietate nr. 5800805/2000 pe numele părţii vătămate, în care a fost înscrisă suprafaţa de 4173 mp pe un alt amplasament decât cel stabilit iniţial.
Prima instanţă a apreciat că fapta fiecăruia dintre inculpaţi întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel cei doi inculpaţi şi partea civilă.
Apelurile declarate de inculpaţi şi partea civilă au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 16/A din 22.01.2003 a Tribunalului Teleorman – Secţia penală.
împotriva acestor hotărâri au declarat recurs aceleaşi părţi.
Hotărârile atacate nu sunt legale, sub aspectul condamnării inculpatului E.G.
Acesta a fost ales primar abia în 26.06.2000, după comiterea infracţiunii de către inculpatul D.M, iar la data de 29.09.2000 a încercat punerea în posesie a părţii vătămate pe vechiul amplasament, cu privire la terenul intravilan de 4173 mp, însă, din motive obiective (lipsa unui reprezentant OCOTA şi împotrivirea lui T.I.), punerea în posesie nu s-a putut realiza.
Prin Adresa nr. 1669 din 23.08.2000, partea vătămată a fost convocată pentru punerea în posesie pe vechiul amplasament, făcându-se menţiunea că terenul său în suprafaţă de 4173 mp a fost delimitat de terenul de 800 mp aparţinând lui T.l.
Totodată, pentru a nu lipsi partea vătămată de dreptul de a i se reconstitui terenul, la data de 16.10.2000, inculpaţii au propus punerea în posesie a părţii vătămate pe alt amplasament, hotărâre confirmată de comisia judeţeană la data de 3.11.2000.
Procedând în acest mod, inculpatul E.G. nu a avut nici un moment intenţia de a prejudicia interesele părţii vătămate, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu. Tot pentru acest motiv se va înlătura obligaţia acestui inculpat de a suporta despăgubiri civile, întrucât nu se face vinovat de acestea, lipsa de folosinţă a terenului de pe vechiul amplasament intravilan fiind generată de faptele inculpatul D.M., din 17.01.2000.
Ca urmare, s-au admis recursurile celor 2 inculpaţi. S-a casat decizia şi parţial sentinţa şi, pe fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul E.G. tu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 din Codul penal, s-a înlăturat obligaţia acestuia la plata de despăgubiri civile şi s-a constatat ca fiind graţiată pedeapsa aplicată inculpatului D.M.
NOTĂ:
în opinia noastră, soluţia de achitare a inculpatului E.G, primar, este greşită, în considerentul lipsei intenţiei.
Inculpatul E.G. a fost învestit ca primar la data de 26.06.2000, iar prin Sentinţa penală nr. 892 din 7.08.2000 a Judecătoriei Videle s-a admis acţiunea părţii vătămate B.F. şi a fost obligat primarul localităţii să elibereze titlul de proprietate.
La data de 21.08.2000, inculpatul E.G. a formulat apel la hotărârea instanţei, în sensul că este de acord cu emiterea titlului de proprietate către partea vătămată şi să se ia act de aceasta pentru a nu fi obligat la plata daunelor cominatorii, dacă se întârzie cu emiterea actului.
Apelul a fost respins.
în vederea îndeplinirii celor de mai sus, inculpatul E.G., în calitate de primar, şi coinculpatul D.M, în calitate de secretar al primăriei, au întocmit documentaţia necesară, însă pe alt amplasament decât cel cuvenit părţii vătămate şi într-o altă localitate învecinată – Satul Danov.
în lipsa părţii vătămate, inculpaţii au întocmit proces-verbal de punere în posesie, în considerentul căruia, la data de 3.11.2000, comisia judeţeană a emis un titlu de proprietate.
întocmirea în mod abuziv a documentaţiei pentru emiterea titlului de proprietate pe un alt amplasament decât cel cuvenit părţii vătămate, lipsind-o pe aceasta de un drept cuvenit, creându-i şi o pagubă, întrucât noul teren ca amplasament şi valoare avea o altă cotaţie, inferioară, constituie infracţiunea prevăzută de art. 246 din Codul penal. (H.V.)’
