Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Neglijenta în serviciu. Distinctie. Abuzuri


Neglijenta în serviciu.

Distinctie.

(decizia penala nr.1969/R/28 oct.2004 – C.A.B.- S I Pen)

Fapta inculpatului, vicepresedinte al unei societati bancare, constând în

întocmirea referatului pentru aprobarea unui credit, în lipsa documentelor

suficiente si necesare conform normelor bancare si trecând peste obiectiunile

Comitetului de Credite si Risc referitoare la lipsa garantiilor reale si a

documentelor financiar-contabile si sustinerea acestui referat în sedinta

Comitetului de Directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea

unui prejudiciu deosebit de grav bancii, întruneste elementele constitutive ale

unui prejudiciu deosebit de grav bancii, întruneste elementele constitutive ale

infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246

Cod penal, rap.la art.248/1 Cod penal si art.258 Cod penal, iar nu cele ale

infractiunii de neglijenta în serviciu prev.de art.249 Cod penal.

Inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, îndeplinindu-si cu

stiinta în mod defectuos atributiile de serviciu si prevazând ca prin aprobarea

creditului în absenta unor garantii reale se poate cauza prin nerambursare o

tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat care, chiar daca nu a fost

urmarit de inculpat, acesta a acceptat posibilitatea producerii lui.

Prin sentinta penala nr.291 din 31.01.2003 pronuntata de Judecatoria

sector 4 Bucuresti in dosarul 12397/2001 in baza art.334 Cod procedura

penala s-a schimbat încadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei, din

infractiunea prev. de art.248 – 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de art.249

al.1 Cod penal.

In baza art.249 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B V la 6 luni

închisoare pentru neglijenta in serviciu.

In baza art.1 din Legea 137/1998 s-a constatat gratiata pedeapsa

aplicata.

I-au fost puse o in vedere inculpatului prevederile art.10 din Legea

137/1997.

S-a dedus preventia de la 17.11.2000 la 09.01.2001.

S-a respins actiunea civila alaturata procesului penal de partea civila

Banca Nationala a Religiilor SA -banca in faliment , prin lichidator SC

Reconversie si Valorificare active SA.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in

cursul lunii martie 1997 , SC I Il SRL, prin reprezentatul R I a solicitat B.I.R.

un credit pentru suma de 1.000.000 USD destinat rambursarii capitalului

social SC B SRL subscris si varsat integral de firma franceza Pargest SA

(51% din parti sociale ale SC B SRL apartinând firmei Pt SA , iar 49% SC B

T SA)capital depus la Banca Societe Generale.

Nefiind întrunite cerintele Regulamentului valutar al B.N.R din 1994

pentru aceasta forma de solicitate, cererea a fost respinsa , dupa cum a fost

respinsa si cererea prin care s-a solicitat creditul in lei, ce urma a fi garantat

cu un depozit in valuta, ce constituia chiar capitalul social depozitat la Societe

Generale, nefiind permisa nici creditarea in legatura cu capitalul social al

unei societati comerciale.

In 1993, SC B T SA a constituit cu firma P SA societatea mixta B SRL

al carei capital social de 1.000.000 USD a fost depus la Banca Societe

Generale Bucuresti in proportie de 51% – partea franceza si 49% partea

româna, achitat in întregime de catre P SA , care a avansat si cota firmei

române.

Ulterior , la 29.04.1997, administratorii P SA au dispus cesionarea

partilor sociale pe care le detineau la SC B SA firmei române SC I Il SRL.

De asemenea , P SA a încheiat o “promisiune unilaterala de vânzare”

cu SC I Il SRFL in care se preciza ca trebuie sa aduca aport: investitii

efectuate sub forma de studii, proiecte, lucrari si amenajari pentru

reconstruirea si modernizarea Complexului B si Cina , precum si a imobilului

IPIU si a pretins 2.500.000 USD cin care 1.000.000 USD in 15 zile dupa

semnarea acestei promisiuni.

Pentru a obtine creditul in formele cerute de legislatia româna, a fost

schimbat obiectul acestuia in raport de cele convenite cu partenerul extern,

SC I Il SA prin R I, solicitând împrumutul conform cererii din 15.05.1997

pentru plata unui avans de 40% (1 milion dolari) din valoarea contractului

încheiat cu P SA si având ca obiect livrarea , integrarea si instalarea de

echipamente Hardware si echipamente electronice.

Creditul urma sa fie garantat prin cesionarea in favoarea BRI a

creantelor pe care SC I Il SA le avea de încasat prin derularea a doua

contracte de export, unul in valoare de 1.600.000 marci germane si unul in

valoare de 820.000 USD.

Potrivit regulamentului BIR, aprobarea sau neaprobarea debitului urma

sa fie dispusa de Comitetul Director al BIR in baza unui referat cu rol

consultativ întocmit de Comitetul de Credite si Risc, in urma analizei si

verificarii cererii si documentelor anexate.

In speta cererea înregistrata la 15.05.1997 a fost repartizata spre

analiza de catre inculpatul B V – la acea data vicepresedintele BIR, martorei

O C – director al Directiei de credite, care la rândul sau a repartizat-o

martorei P A – Sef serviciu Credite, acestea doua refuzând întocmirea

referatului cu aviz consultativ favorabil considerând dosarul incomplet.

In aceasta situatie, inculpatul B V a luat spre analiza personala cererea

de credit si apreciind ca operatiunea este rentabila si profitabila bancii, a

întocmi o ciorna a unui referat de avizare consultativa a aprobarii creditului,

proiect pe care l-a adus in discutia Comitetului de Credite si Risc, membrii

acestuia semnând si asumându-si astfel referatul cu diferite obiectii si

mentiuni, inculpatul avizând prin semnatura, propunerea acestui referat spre

aprobare in Comitetul de directie.

In referat se propunea acordare creditului de 1.000.000 lei USD

solicitat de SC I Il SRL pentru avans la contractul de vânzare – cumparare

nr.705061/1997 încheiat cu firma P SA , reprezentând livrarea, integrarea,

instalarea echipamentelor hardware si alte echipamente electronice , in

urmatoarele conditii: perioada de rambursare a creditului – 60 zile , dobânda

– 18,5% pre an; comision de gestiune – 2% , garantii – cesionarea

contractelor de export încheiate de cu firmele R AEC si I SA precum si

cesionarea în favoarea BIR a primei transe de 3.000.000 USD din creditul ce

urma sa fie acordat SC I Il SA de catre M SA.

Comitetul de Directie, in urma analizei referatului, ca urmare a

dezbaterilor si sustinerilor creditului de catre inculpat, a aprobat prin hotarâre

la data de 20.05.1997, împrumutul solicitat conditionat de refacerea

documentatiei , cu referinte exclusiv la credit, fara conexiuni privind o

participare la capitalul social al SC BI si conditionat de cesionarea încasarilor

la export in favoarea BIR anterior creditului.

Dupa obtinerea aprobarii, referatului a fost refacut conform

observatiilor Comitetului de Directie, iar contractul a fost încheiat prin filiala

Bucuresti Nord a BIR la data de 20.05.1997, in urma comunicarii telefonice a

inculpatului privind aprobarea, catre directului filialei G N, fiind virata suma de

1.000.000 USD la data de 21.05.1997., dupa încheierea contractelor de

export ale împrumutantului cu firmele straine, ce constituiau garantii.

Ulterior , desi scadenta a avut loc la 21.07.1997, împrumutul nu a fost

restituit si nici dobânzile facându-se apoi eforturi sustinute din partea BIR in

vederea recuperarii sumelor creditate, in final, la 24.12.1997(dupa revocarea

între timp a inculpatului din functii) reusindu-se transferul depozitului de

1.096.924,22 USD de la Societe Generale la BIR iar la 4.06.1998 a fost

executat un depozit colateral ( cu o valoare ajunsa la 1.114.054 USD prin

acumularea de dobânzi) ramânând o datorie de 126.882 dolari SUA constând

in dobânzi si penalitati.

In acest sens s-a observat ca faptul întocmirii personal, de catre

inculpatul B Va ciornei referatului, însusit ulterior de catre Comitetul de

Credite si Risc prin semnaturile membrilor, nu constituie in sine o ilegalitate,

cum lasa sa se înteleaga rechizitoriul,pentru ca o ciorna nu are nici o valoare

juridica, putând fi întocmita de oricine. Ceea ce produce efecte este

“referatul# – ca act juridic cu valoare de aviz consultativ, iar “ciorna” a devenit

“referat”doar dupa semnarea de catre membrii Comisiei de Credite si Risc,

care si-au însusit continutul si pozitia consemnata fata de continut. Astfel,

“ciorna” nu are relevanta decât ca mijloc probator cu privire la pozitia

inculpatului fata de împrumut si la participarea activa in aceasta faza.

S-a retinut din declaratiile inculpatului, martorilor si existenta “ciornei”,

ca desi pus in garda de refuzul initial al martorelor O C si P A, a analizat

structura cererii de împrumut si a , a semnat referatul spre a fi propus spre

avizare si a sustinut avizul favorabil, cât si aprobarea creditului.

Or, aceasta pozitie a inculpatului s-a nascut din demersurile sale

efectuate in conditiile in care nu au fost respectate in totalitate normele BIR

privind verificarea bonitatii si solvabilitatii clientului si evaluarea riscului, in

sensul ca nu s-a solicitat pentru verificare acte din care sa rezulte situatia

economico – financiara a solicitantului si care puteau aduce elemente noi in

privinta solvabilitatii clientului si evaluarii riscului si nu a solicitat documente

din care sa rezulte derularea efectiva a contractelor de export aduse ca

garantii – cu consecinta constatarii ulterioare ca in fapt aceste exporturi nu s-

au derulat.

In concluzie s-a retinut ca inculpatul si-a îndeplinit in mod defectuos

atributiile de serviciu.

Prima instanta a retinut ca activitatile inculpatului au constituit parti si

elemente in traseul acordarii creditului, iar faptul ca deciziile au apartinut

organului colectiv nu înlatura raspunderea inculpatului pentru activitatile sale

defectuoase ci dimpotriva alaturi de inculpat ar putea raspunde si celelalte

persoane ale caror acte au condus la abordarea eronata sau defectuoasa a

creditului, in masura in care s-ar face vinovate de neglijente sau abuzuri prin

încalcari ale normelor de creditare.

Cu privire la urmarea cauzata prin fapta inculpatului, instanta a

constatat ca s-a cauzat o tulburare înse4mnata adusa bunului mers al filialei

Bucuresti Nord a BIR in sensul ca a fost afectata activitatea acesteia si ca au

fost necesare eforturi deosebite pentru recuperarea partiala a creantelor.

S-a mai retinut ca urmarea periculoasa rezultata nu o constituie

prejudicierea bancii cu suma de 1.000.000 USD – creditul acordat – de vreme

ce, chiar cu întârziere, aceasta suma a fost recuperata(inclusiv, partial,

dobânzile si comisionul de gestiune); in consecinta nu exista din punct de

vedere penal, o pagubire in sensul rechizitoriului, neexistând pierderi ci doar

câstiguri efective mai reduse decât cele specificate in contract, reprezentând

de fapt echivalentul unor dobânzi mai mici.

Instanta de fond a avut in vedere , in contra sustinerilor inculpatului , ca

existenta riscului bancar, nu exclude raspunderea penala, atunci când

evaluarea riscului se face defectuos prin culpa persoanei care s-a ocupat de

acordarea creditului,cu încalcarea normele de lucru ale bancii, cauzând astfel

un prejudiciu sau o tulburare însemnata a activitatii. Ca urmare existenta

unor credite nerambursate sau rambursate cu întârziere nu echivaleaza

automat cu raspunderea penala, însa atunci când prejudiciul este rezultatul

unor actiuni sau inactiuni ce se înscriu in elementul material al unor

infractiuni, apare si raspunderea penale.

Cu privire la vinovatie s-a retinut ca nu se poate vorbi de intentie directa

si nici despre neglijenta sa se aprecieze daca in speta s-a actionat cu intentie

directa sau cu modalitatea mai grava a culpei , culpa cu prevedere.

Intentia indirecta nu este de conceput fara un scop ori mobil principal

al actiunii faptuitorului , urmarit de acesta, altul decât cel al carui producere

eventuala prevazuta si acceptata este incriminata.

In speta, probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil ori

scop urmarit de inculpat si nici ca acesta in ideea atingerii unui scop propus,

ar fi acceptat producerea urmarii periculoase, astfel ca intentia indirecta este

exclusa.

Astfel s-a considerat ca fapta inculpatului care din culpa cu prevedere a

participat la elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a

avizat spre înaintare Comitetului de Directie, unde l-a sustinut, votând spre

aprobare, fara a solicita si aviza documentele necesare pentru verificarea

bonitatii si solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii si de

a semna personal dispozitia de virare a sumei , cu consecinta tulburarii

însemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord BIR pâna la recuperarea partiala

prin executarea unui depozit bancar a debitelor, constituie infractiunea de

neglijenta in serviciu prevazuta de art.249 al.1 Cod penal, sens in care , in

baza art.334 Cod procedura penala instanta a procedat la schimbarea

încadrarii juridice a faptei.

La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de art.72

Cod penal având in vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia,

concluziile referatului de evaluare psiho – sociala, de faptul ca arestul

preventiv a putut deja realiza in parte scopul reeducativ si preventiv al

pedepsei, sinceritatea inculpatului, aspectul ca împrumutul s-a savârsit in

forma mai grava a culpei – culpa cu prevedere.

Pe latura civila s-a constata ca partea civila BIR – banca in lichidare a

solicitat o suma de 126.882 USD constând in dobânzile si penalitatile

datorate de SC I Il SA, astfel ca ceea ce s-a invocat a constitui un prejudiciu

delictual cauzat de inculpat reprezenta dobânzile si penalitatile contractuale

ale SC I Il SA, ori prejudiciul cauzat de fapta inculpatului nu se poate

confunda cu obligatia beneficiarului creditului si creanta corelativa a bancii.

Mai concret, tinând seama de acoperirea creditului, prejudiciul cauzat

de fapta inculpatului, îl constituie nu dobânzile si penalitatile datorate între

partile contractului de credit – deoarece inculpatul nu era parte in contract –

ci îl constituie beneficiile de care banca s-ar fi putut bucura in cazul in care

creditul nu ar fi fost acordat .

In concluzie, retinându-se ca dobânzile si penalitatile ramase

neachitate, sunt obligatii contractuale ale SC I Il SA si nu datorii decurgând

din prejudiciul delictual cauzat de inculpat prin fapta sa, instanta de fond a

respins ca neîntemeiata actiunea civila.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga

Judecatoria sector 4 Bucuresti si inculpatul.

Parchetul a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresitei

încadrari juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatului, sustinând ca nu

poate fi retinuta culpa cu prevedere, deoarece inculpatul, specialist in

domeniul bancar, nu putea accepta în mod usuratic ca exista posibilitatea

rambursarii creditului , când stia ca lipsesc garantiile reale.

Parchetul mai sustine ca o dovada a încalcarii cu stiinta a atributiilor de

serviciu este faptul ca inculpatul a întocmit singur referatul respectiv, desi

aceasta nu intra in atributiile sale si ca este neîntemeiata sustinerea

instantei de fond ca, pentru savârsirea cu intentie directa sau indirecta a

infractiunii prev. de art.248 Cod penal este nevoie ca faptuitorul sa actioneze

cu un mobil sau scop special, deoarece art.248 Cod penal nu prevede

aceasta cerinta.

Inculpatul a criticat sentinta , pentru gresita sa condamnare si a

solicitat achitarea , având in vedere ca lipseste probatiunea pentru

infractiunea retinuta si ca in cauza nu exista prejudiciu. A mai aratat ca

instanta a motivat retinerea acestei infractiuni prin aceea ca, in calitatea pe

care o avea in cadrul BIR, si-a îndeplinit in mod defectuos atributiile de

serviciu si in mod usuratic nu a acceptat nerambursarea creditului, când de

fapt in mod constient si responsabil a acceptat posibilitatea nerambursarii ,

aceasta fiind o trasatura a activitatii bancare.

Prin decizia penal nr.1831/A/2003 s-au respins ca nefondate apelurile

declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 4 Bucuresti si

inculpatul B V împotriva sentintei penale nr.291/2003. A fost obligat

inculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta decizia tribunalul a retinut urmatoarele:

In mod corect instanta de fond a schimbat încadrarea juridica a faptei

din infractiunea prev.de art.248 – 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de

art.249 al.1 Cod penal, cu motivarea ca inculpatul din culpa a participat la

elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a avizat spre

înaintare in Comitetul de Directie unde l-a sustinut, votând pentru aprobare

fara a solicita si analiza documentele necesare pentru verificarea bonitatii si

solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii, cu consecinta

tulburarii însemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord a BIR pâna la

recuperarea prejudiciului.

Instanta de fond a retinut , ca situatie de fapt împrejurarea ca la

15.07.1997 SC I Il a solicitat acordarea unui credit pe termen scurt de

1.000.000 USD ce urma sa fie garantat cu doua contracte de export, in

valoare de 1.600.000 marci germane si 820.000 USD.

Inculpatul, in calitate de vicepresedinte al BIR a repartizat dosarul

Directiei de Credite, care a dat aviz negativ, împrejurare fata de care,

personal a întocmit un referat pe care l-a înaintat Comitetului de Directie,

unde l-a prezentat, l-a sustinut, afirmând ca este vorba de o afacere rentabila.

Desi nu pot fi retinute apararile facute de inculpat conform carora , s-a

implicat personal in redactarea acelui referat, întrucât era o afacere rentabila

pentru banca, nu i se poate imputa acestuia ca a redactat personal acel

referat, având in vedere ca potrivit functiei pe care o avea putea întocmi un

astfel de act, dar in momentul in care si-a asumat redactarea acestuia act, ar

fi trebuit sa respecte toate exigentele impuse de Normele BIR.

Chiar daca inculpatul ar fi trecut pe lista garantiilor si creditul colateral

de la Societe Generale, asa cum se sustine, tot nu poate fi înlaturata ipoteza

încalcarii îndatoririlor de serviciu pentru ca ar fi trebuit verificata existenta

reala a celorlalte doua garantii.

De asemenea nu poate fi retinuta apararea inculpatului conform careia

încheierea acestui contract ar fi fost benefica pentru banca pentru ca i-a adus

un beneficiu si nu se poate vorbi de o tulburare însemnata a bunului mers la

acesteia.

Conform Notei întocmite în sedinta Consiliului de Administratie al BIR la

28.11.1997 “creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SA la data

de 20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale

bancii si cu încalcarea flagranta a conditiilor de garantare , plata si urmarire a

destinatiei creditului, asa cum a hotarât Comitetul de Credite si Risc, hotarâre

însusita de Comitetul Director. Ulterior , împrumutul in cauza a devenit restant

iar in prezent se fac eforturi deosebite pentru recuperarea acestuia”(fila 109

d.u.p).

Mai mult, acordarea unor astfel de credite de valoare mare, insuficient

garantate au dus în final la falimentarea BIR.

Nu poate fi retinuta nici critica formulata de Parchet conform careia

inculpatul ar fi actionat cu intentie si ca atare ar fi trebuit sa se retina

infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata., întrucât conform art.19

Cod penal fapta este savârsita cu intentie atunci când infractorul prevede

rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savârsirea acelei fapte sau

atunci când desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

In cazul art.248 si 249 Cod penal rezultatul faptei, urmare imediata

consta tocmai in cauzarea unei tulburari însemnate a bunului mers al unui

organ sau al unei institutii de stat din cele la care se refera art.145 Cod penal

sau o paguba a patrimoniului acesteia.

In lipsa producerii acestui rezultat, încalcarea îndatoririlor de serviciu

de catre un functionar public nu reprezinta infractiune, ci cel mult abatere.

Pentru a retine intentia inculpatului ar trebui sa demonstram ca acesta

a urmarit prin încalcarea îndatoririlor de serviciu producerea rezultatului –

cauzarea unei tulburari însemnate sau ca “desi nu a urmarit, a acceptat

producerea lui”, or, in calitate de vicepresedinte al BIR nu putea sa

urmareasca sau sa accepte o astfel de finalitate pentru ca ea ar fi amenintat

chiar functia pe care o detinea.

Tribunalul a considerat ca inculpatul a fost de buna credinta, ca într-

adevar a vazut afacerea încheiata a pe una profitabila bancii si ca din dorinta

de a o încheia foarte repede a trecut peste exigentele impuse in acordarea

unui credit, având convingerea ca trateaza cu o firma serioasa, credibila..

Plecând de la acest rationament , tribunalul a considerat ca nu se

poate retine ca forma de vinovatie nici macar culpa cu prevedere, asa cum a

argumentat instanta de fond, pentru ca in acest caz inculpatul ar fi prevazut

rezultatul faptei sale, dar nu l-ar fi acceptat, socotind fara temei ca el nu se va

produce, astfel ca in cauza nu poate fi retinuta decât culpa simpla, in sensul

ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l

prevada.

In opinia separata existenta in cauza se motiveaza necesitatea admiterii

recursului Parchetului astfel:

Fapta inculpatului B V constând in întocmirea referatului pentru

aprobarea unui credit de 1.000.000 USD, in lipsa documentelor suficiente si

necesare conform normelor bancare, trecând peste obiectiunile sefilor

Departamentului si Serviciului credite si sustinerea acestui referat in sedinta

comitetului de directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea

infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prev.de art.248 rap.la 248/1

Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie sub

forma intentiei directe rezultata din aceea ca in mod vadit a actionat cu

“stiinta” îndeplinind in mod defectuos activitatile de serviciu. Cunoscând

normele bancare inculpatul a facilitat obtinerea unui credit însemnat fara a

exista garantiile necesare si suficiente.

Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit, nu face ca urmarea

imediata respectiv producerea unei tulburari însemnate a activitatii bancii si a

unei pagube sa nu existe.

Aceasta s-a produs si rezulta din Nota întocmita in urma sedintei

Consiliului de Administratie al BIR din 28.11.1997 , declaratiile martorilor GN,

P A si O C.

In plus , situatia de fapt descrisa anterior se probeaza si cu referatul

întocmit la 19.05.1997 de catre inculpat, contract de împrumut, hotarâri din

data 20.05.1997 si din data de 16.09.1997 ale Comitetului Director al BIR,

nota din 28.11.1997.

Este greu de crezut ca fapta a fost savârsita de inculpat din culpa ,

atâta timp cât in conformitate cu procesul verbal al sedintei comitetului

director din 20.05.1997 si declaratiile martorilor mentionati, in pofida

opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul BIR inculpatul

a “insistat” in depasirea “obiectiilor” si acordarea creditului.

In consecinta raspunderea penala a inculpatului ar fi trebuit angajata in

baza art.248 rap.la art.248/1 Cod penal.

Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lânga

Tribunalul Bucuresti si inculpatul B V.

In recursul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti se critica

solutia instantelor sub aspectul gresitei retineri a formei de vinovatie ,

cerându-se schimbarea încadrarii juridice si retinerea unei vinovatii in forma

intentiei si in consecinta condamnarea inculpatului conform art.248 Cod

penal si art.248/1 Cod penal.

In recursul inculpatului se critica hotarârea pe motive de nelegalitate.

Se precizeaza ca instanta nu s-a pronunta cu privire la unele probe

administrate si a unor cereri esentiale, de natura sa garanteze dreptul la

aparare în sensul ca acuzarea s-a bazat pe acte ce lipsesc de la dosarul

cauzei, iar judecatorii nu au depus eforturi pentru administrarea probelor.

De asemenea se arata ca a fost ignorat de instante raportul de

expertiza contabila ale carui concluzii erau in sensul ca acordarea si

garantarea creditului s-a facut in conformitate cu regulamentul in vigoare.

Se critica hotarârile in ceea ce priveste gresita condamnare a

inculpatului având in vedere ca probele administrate au condus la concluzia

ca faptele acestuia nu au reprezentat altceva decât exercitarea atributiilor de

serviciu in functia detinuta.

Prezenta elementului subiectiv în savârsirea faptei care constituie

elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma

ceruta de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.

Pentru existenta infractiunii nu este suficienta savârsirea unei fapte

care prezinta pericol social, chiar daca se stabileste ca aceasta este

imputabila unei anumite persoane. Infractiunea nu poate fi redusa la latura sa

obiectiva, astfel încât trebuie sa se verifice posibilitatea reala subiectiva a

faptuitorului in momentul si conditiile savârsirii faptei de a anticipa rezultatul si

atitudinea acestuia fata de rezultatul socialmente periculos.

Proba reprezentarii rezultatului se face analizându-se modul cum a

actionat ca si împrejurarile in care a actionat inculpatul , tinând seama de

experienta sa profesionala.

Sub acest aspect critica formulata de Parchet este fondata elementul

subiectiv al faptei fiind intentia, astfel cum rezulta circumstantele reale de

savârsire a faptei.

Serviciul Credite a refuzat semnarea referatului de aprobare motivând

lipsa garantiilor reale si a documentelor financiar contabile, iar numita O C,

sef al Directiei Credite, a învederat lipsa unui contract ferm între SC I Il SRL

si P SA, lipsa garantiilor reale, a documentelor financiar contabile si a propus

ca cesionarea încasarilor in favoarea BIR sa fie efectuata înainte de

acordarea creditului, prin contract de cesiune si prin notificare prin

judecatoresc.

Cunoscând aceste opozitii, inculpatul a ales intentionat sa nu le aiba in

vedere si a decis sa întocmeasca singur referatul pentru acordarea creditului,

iar in cadrul Comitetului de Directie din data de 20.05.1997, i-a îndemnat pe

membrii acestuia sa nu ia in considerare opozitiile, convingându-i ca

afacerea este profitabila prin prezentarea unor date ce nu au corespondent in

document.

Imediat dupa aprobarea creditului, inculpatul i-a telefonat martorului G

N, directorului filialei Bucuresti Nord a BIR si i-a cerut sa ia masurile necesare

pentru încheierea contractului de împrumut, fapt ce s-a si realizat înainte de

primirea comunicarii oficiale din partea conducerii BIR.

De altfel, asa cum rezulta din rechizitoriu, numitul R I administrator si

director general al SC I Il SRL a fost cercetat într-un dosar separat, pentru

comiterea infractiunii de înselaciune, întrucât a solicitat si obtinut de la BIR

creditul de 1.000.000 USD, folosind acte falsificate.

Concluzia evidenta este ca inculpatul a urmarit sa determine acordarea

acestui credit, cu stiinta ca nu respecta atributiile deserviciu obligatorii, a

prevazut ca prin aprobarea creditului in absenta unor garantii reale se poate

cauza prin nerambursare o tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat

pe care , daca nu l-a urmarit, l-a acceptat.

Argumentele instantelor in sustinerea tezei culpei , cu consecinta

schimbarii încadrarii juridice , sunt nefondate.

Instanta de fond a apreciat ca intentia indirecta este exclusa întrucât

probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil sau scop urmarit

de inculpat.

Rationamentul este gresit întrucât latura subiectiva a infractiunii prev.de

art.246 – 248 Cod penal nu include vreun motiv sau scop special, intentia

rezultând din probele administrate in cauza, nefiind necesar ca organele

judiciare sa stabileasca existenta unui mobil.

Considerentele instantei de apel sunt contradictorii si nesustinute de

probatoriu – s-a apreciat ca inculpatul a fost de buna credinta întrucât a

vazut in afacerea încheiata un profit pentru banca, având convingerea ca

trateaza cu o firma serioasa si credibila însa nu s-a aratat din ce mijloace de

proba rezulta aceasta “convingere”.

Nici sustinerea instantei ca inculpatul, in calitate de vicepresedinte al

BIR, nu putea sa urmareasca sau sa accepte cauzarea unei tulburari

însemnate a activitatii unitatii pentru ca “ar fi fost amenintata chiar functia pe

care o detinea” nu este corecta, întrucât, daca am accepta ca argumentul

este de necontestat, s-ar ajunge la concluzia inadmisibila ca un functionar nu

este capabil sa savârseasca un abuz in serviciu întrucât i s-ar periclita functia

detinuta.

De altfel opinia separata exprimata la luarea deciziei este legala si

temeinica, considerându-se ca inculpatul in mod vadit si cu stiinta a actionat,

iar faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea

imediata, respectiv producerea unei tulburari însemnate activitatii bancii si a

pagubei sa nu existe, fapt ce rezulta din Nota întocmita in urma sedintei

Consiliului de Administratie al BIR la 29.11.1997.

Se apreciaza ca este greu de crezut ca fapta a fost savârsita de

inculpat cu intentie atât timp cât in conformitate cu procesul verbal al sedintei

Comitetului Director din 20.05.1997 (fila 181) si declaratiile martorilor, in

pofida opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul bancii,

inculpatul a insistat la acordarea creditului.

In ceea ce priveste încadrarea juridica a faptei de acordare a unui credit

cu încalcarea normelor bancare Curtea retine ca cererea de schimbare a

încadrarii juridice in art.248 Cod penal raportat la art.248/1 Cod penal nu

poate fi admisa.

Potrivit art.145 Cod penal prin termenul public se întelege tot ceea ce

priveste autoritatile publice, institutiile publice , institutiile sau alte persoane

juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate

publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care,

potrivit legii sunt de interes public.

In raport de aceste prevederi, Banca Internationala a Religiilor, nu face

parte din categoria persoanelor juridice de interes public.

Prin activitatea inculpatului, astfel cum am aratat anterior s-a adus o

vatamare intereselor legitime ale actionarilor acestei. Acordarea de credite cu

încalcarea normelor de creditare, de catre in director al Bancii Internationale

a Religiilor constituie infractiunea de abuz in serviciu prev.de art.246 raportat

la art.248/1 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal rap.la art.248 Cod

penal.

Daca am accepta teza contrara, respectiv faptul ca bancile sunt unitati

dintre cele descrise de art.145 Cod penal, ar însemna sa se aplice legea prin

analogie, pe criteriul pericolului faptei, ceea ce constituie o încalcare grava a

principiului legalitatii.

Probele au aratat ca având cunostinta de normele bancare inculpatul a

facilitat obtinerea unui credit fara a exista garantiile necesare.

Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea

imediata, producerea tulburarii însemnare a activitatii bancii si a unei pagube

sa nu existe.

Conform notei întocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la

28.11.1997 creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SRL la

20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale bancii si

cu încalcarea flagranta a conditiile de garantare, plata si urmarire a destinatiei

creditului. Prejudiciul cauzat bancii trebuia apreciat la data la care creditul a

devenit restant, acoperirea acestuia fiind datorata asa cum precizeaza BIR

“eforturilor deosebite pentru recuperarea sa” (f 109 d.u.p.).

Tulburarea însemnata a activitatii bancii decurge din afectarea esentiala

a relatiilor de serviciu produsa atât prin cuantumul prejudiciului , cât si prin

erodarea încrederii în credibilitatea bancii .

Constatând ca in cauza exista intentia de savârsire a faptei si

producerea unei tulburari însemnate bunului mers la bancii Curtea, admitând

recursul Parchetului de pe lânga tribunalul Bucuresti, va casa hotarârile, in

baza art.334 Cod procedura penala va schimba încadrarea juridica data

faptei din art.248 – 248/1 Cod penal în art.246 Cod penal rap.la art.248/1 cu

aplicarea art.258 Cod penal.

2