DECIZIA PENALĂ NR.109/R/2010
Şedinţa publică din data de 16 februarie 2010
Prin sentinţa penală nr.154 din 16 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria B i s t r i ţ a în dosarul nr(…) a fost condamnat inculpatul E. H. fiul lui J. şi J., născut la data de 5.09.1950 în comuna Monor, jud.B-N, , studii 12 clase, maistru mecanic auto, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna Monor, nr.7., jud.B-N, fără antecedente penale, CNP-(…), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal. În baza art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani în baza art. 862 Cod penal, atrăgându-se totodată atenţia inculpatului asupra art. 864 Cod penal . În baza art. 863 Cod penal s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B i s t r i ţ a-N, potrivit programării stabilite de acesta; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, aceluiaşi serviciu; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, aceluiaşi serviciu; să comunice informaţiile necesare de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, aceluiaşi serviciu de probaţiune. S-a făcut aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.”a,b” Cod penal şi în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B i s t r i ţ a-N . În temeiul art.14, raportat la art.346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil,s-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă O. N. şi în consecinţă inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile O. N., domiciliat în com.Monor, nr.108, judeţul B-N suma de 10.025 lei despăgubiri civile, din care suma de 7.525lei reprezintă daune materiale şi 2.500 lei reprezintă daune morale. În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile, Spitalul Judeţean B-N, suma de 401 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate în perioada 17-19.08.2006 şi respectiv 17-21.08.2006. In temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, iar în baza art.193 Cod procedură penală, părţii vătămate O. N., cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele: În ziua de 09.12.2005, urmare anunţului făcut inculpatului E. H., de a se deplasa la sediul societăţii S.C. „D.” Monor pentru rezolvarea unor probleme de către numitul U. T. ,inculpatul s-a urcat la volanul autovehiculului proprietate personală, marca E., culoare roşie, cu nr. de înmatriculare_ , îndreptându-se în direcţia Monor – Reghin pe DJ 154, cu intenţia de a ajunge la sediul S.C. „D.”Monor. În timp ce se deplasa, inculpatul E. H. a depăşit prin stânga maşina condusă de martorul U. T., care a redus viteza, iar în timpul revenirii pe banda dreaptă în direcţia de mers Monor-E., a intrat în boteiul de oi (circa 30 de oi), dispersate pe suprafaţa carosabilului şi conduse de partea vătămată O. N., din direcţia Reghin – Monor, care a fost acroşată cu partea T. faţă a autoturismului. În urma impactului produs în dreptul imobilului martorului E. T., O. N. a căzut pe asfalt şi ridicându-se fără ajutor, a observat că fusese lovit de maşină la gamba piciorului stâng, pe care îl simţea greu şi îi sângera, aspect confirmat şi de E. de sânge de pe carosabil la o distanţă de circa 1 m de axul drumului de pe partea T. a sensului de mers Monor-E.. Organele de poliţie din Monor, sesizate de U. T., s-au deplasat şi au efectuat cercetări la faţa locului, constatând că autoturismul_ , a fost mutat de către inculpatul E. H. ajutat de martorii P. D. şi S. E., câţiva metri de la locul impactului pentru a scoate o P. prinsă sub maşină dar şi pentru a nu încurca circulaţia, o P. moartă se afla pe carosabil, în partea din faţă a maşinii, la circa 10-12 metri înspre sat, iar în şanţ se afla o altă P., sacrificată ulterior de martorul E. E., pentru a mai recupera din pagubă. Partea vătămată O. N. a fost internată în perioada 09.12.2005-10.03.2006 în Secţia Chirurgie a Spitalului judeţean B-N. Prin certificatul medico-legal nr. 484/II/b/50 din 10.03.2006 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală B-N s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice care necesită un nr. de 94-95 zile îngrijiri medicale. Ulterior, de aceeaşi instituţie medico-legală a fost efectuat Raportul de expertiză medico-legală nr. 1724/II/b/143 din 10.08.2006, concluzionându-se că leziunile corporale traumatice s-au putut produce „prin mecanism de lovire sau călcare de către un autoturism sau de către una din oi”, fără excluderea acestei din urmă ipoteze. Raportat la aceste concluzii, dosarul a fost înaintat la I.M.L. C-N, în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale ale cărei concluzii sunt următoarele: „raportat la morfologia leziunilor, posibilitatea producerii acestora prin călcarea victimei de către o P. în contextul menţionat este pur ipotetică. Leziunile necesită 120-130 zile de îngrijiri medicale, incluzând şi timpul necesar pentru efectuarea unei noi plastii în vederea rezolvării defectului tegumentar restant”. La solicitarea inculpatului E. H., a fost solicitat avizul I.M.L. „N. Minovici” B care, analizând întreg materialul înaintat, prin Comisia Superioară, a aprobat raportul de nouă expertiză medico legală efectuat de I.M.L. C, statuând că „producerea leziunilor prin călcarea victimei de către o P. se exclude, fiind mai mult decât rizibilă”. De asemenea, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică auto în care s-a reţinut că, în speţă, cauzele generatoare şi condiţiile favorizatoare ale producerii accidentului au fost: neatenţia conducătorului auto la trecerea pa lângă şi deplasarea neregulamentară a victimei şi a turmei de oi pe care o însoţea. Se menţionează în raportul de expertiză că viteza de deplasare a autoturismului_ , condus de inculpat, în momentele premergătoare accidentului au fost de maxim 40Km/h, încadrându-se în limitele legal admise şi că, conducătorul auto E. H. avea posibilitatea de evitare a accidentului dacă era mai atent.De asemenea, partea vătămată O. N. avea posibilitatea evitării accidentului în condiţiile în care se deplasa în afara părţii carosabile. În fine, raportul de expertiză concluzionează că ambii participanţi la trafic, inculpatul şi partea vătămată, au culpă în producerea accidentului. Faţă de materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a apreciat că ambii participanţi la trafic, inculpatul şi partea vătămată, au culpă în producerea accidentului. Această stare de fapt s-a apreciat că reiese din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu cele ale părţii vătămate ,cu concluziile raportul de nouă expertiză medico legală avizul I.N.M.L N. Minovici B ,procesul-verbal de cercetare la faţa locului, concluziile raportului de expertiză tehnică auto şi planşa fotografică, cu declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal. Instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului E. H., care conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, pricinuind din culpă numitului O. N. o vătămare care necesită pentru vindecare un nr. de 94-95 zile în împrejurările reliefate ,întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă ,prev de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare. La individualizarea acestei pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei raportat la urmarea produsă, circumstanţele producerii accidentului, precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale. În temeiul art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatându-se că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege. Având în vedere persoana inculpatului s-a apreciat de către prima instanţă că scopul preventiv al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă în regim de detenţie, considerându-se că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment suficient de serios pentru inculpat şi că acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni. În baza art.86/2 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 86/4 Cod penal, în ce priveşte situaţiile a căror nerespectare atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 86/3 Cod penal pe durata termenului de încercare de 3 ani s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B i s t r i ţ a N, potrivit programării stabilite de acesta; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, aceluiaşi serviciu; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, aceluiaşi serviciu; să comunice informaţiile necesare de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, aceluiaşi serviciu de probaţiune. S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.”a,b” Cod penal şi în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În latura civilă a cauzei, raportat la materialul probator administrat în cauză instanţa de fond a apreciat că ambii participanţi la trafic, atât inculpatul cât şi partea vătămată au culpă egală în producerea accidentului. Fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală, pe cale de consecinţă, instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile O. N. şi l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 10.025 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de 7.525 reprezintă daune materiale şi 2.500 lei reprezintă daune morale. La stabilirea cuantumului daunelor morale, în raport de culpa comună, respectiv a sumei de 25.000 lei în favoarea părţi civile, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite de inculpat, consecinţele acesteia precum şi faptul că acest eveniment a cauzat părţii civile atât o stare de disconfort sub aspect psihic cât şi fizic. În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean B-N suma de 401 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate în perioada 17-19.08.2006 şi respectiv, 17-21.08.2006. In temeiul art.191 Cod penal, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei iar în temeiul art.193 Cod penal, în favoarea părţii vătămate O. N., cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei. Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpatul E. H. şi partea civilă O. N.. Prin decizia civilă nr.91/A din 24 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul B i s t r i ţ a-N, în baza art. 379 pct. 2 lit. “a” Cod procedură penală; s-a admis apelul declarat de inculpatul E. H., sentinţa a fost desfiinţată în parte în latura penală, sub aspectul individualizării modalităţii de a pedepsei şi al conţinutului pedepselor accesorii, precum şi în latura civilă referitor la cuantumul despăgubirilor civile constând în daune materiale şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite: S-a suspendat condiţionat, conf. art. 81 Cod penal executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului E. H., pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal. S-a facut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. “a” Teza a II-a lit. “b” Cod penal. Conform art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani. Conform art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei. Conform art. 83 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare. S-a redus cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentinţa atacată, de la 7.525 lei, la suma de 5.000 lei urmând ca acesta să plătească părţii vătămate O. N. suma totală de 7.500 lei cu titlu de despăgubiri civile (5.000 lei daune materiale şi 2.500 lei daune morale). S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. În baza art. 379 pct. 1 lit. “b” Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată O. N.. Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi culpa egală şi concurentă a inculpatului şi părţii civile în producerea accidentului de circulaţie pe baza unor probe legale, concludente şi temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o legală încadrare juridică în dispoziţiile art.184 alin.2-4 Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Aşadar, s-a constatat că prima instanţă a dozat pedeapsa aplicată inculpatului în raport de limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările acesteia, de culpa egală şi concurentă a părţilor implicate, de circumstanţele producerii accidentului şi nu în ultimul rând, de lipsa antecedentelor penale. În consecinţă, cererea inculpatului de reducere a pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege nu a fost însuşită de tribunal faţă de consecinţele faptei săvârşite şi gravitatea leziunilor traumatice suportate de partea civilă O. N., pentru a căror vindecare au fost necesare circa 130 de zile de îngrijiri medicale. Tribunalul a apreciat că reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului nu poate fi acceptată faţă de conduita inculpatului care nu a recunoscut fapta dedusă judecăţii în pofida concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală (susţinând fără temei că vătămările corporale suferite de partea civilă au fost cauzate de oi şi nu de maşina pe care a condus-o (f.77 dos.urm.penală şi f.112 respectiv 171 dos.de fond) dar şi faţă de împrejurarea că nu a în sprijinul părţii vătămate prin avansarea vreunei părţi din despăgubirile civile pretinse. Însă, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului şi îndeosebi lipsa antecedentelor penale dar şi practica judiciară în materie, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei aplicate de prima instanţă poate fi atins în condiţiile suspendării condiţionate a executării pedepsei, fiind îndeplinite cumulativ cerinţele art.81 Cod penal. Tribunalul a apreciat că în raport de natura faptei comise, de gravitatea ei şi persoana inculpatului, interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.”a” teza I-a Cod penal (respectiv dreptul de a alege) nu se justifică. În ce priveşte modul de soluţionare al laturii civile a cauzei, criticată de inculpat, tribunalul a observat în prealabil că prin cererea de constituire de parte civilă, partea vătămată O. N. a solicitat 5.000 lei daune morale, 10.000 lei daune materiale, precum şi contravaloarea unui număr de 3 oi omorâte în accident, despăgubiri alături de care a solicitat şi cheltuieli de judecată. Potrivit constituirii de parte civilă, suma de 10.000 lei pretinsă cu titlul de daune materiale vizează compensarea veniturilor din muncă de care a fost lipsită în urma accidentului suferit (urmare a numărului mare al zilelor de îngrijiri medicale în care nu a putut munci) şi cheltuielile făcute cu îngrijirile medicale de care a avut nevoie pentru refacerea stării de sănătate. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat (în medie) că la ţară (în localitatea în care domiciliază părţile), o zi de muncă pe timp de iarnă se plăteşte cu aprox. 200.000 lei vechi, primăvara şi vara cu suma de circa 300.000 lei vechi, iar toamna cu aprox. 400.000 lei vechi. Reţinând că partea vătămată O. N. are o gospodărie mare (potrivit adreselor existente la dosar f.166-167, emise de Primăria comunei Monor), tribunalul a apreciat că pentru întreţinerea ei şi îngrijirea numărului mare de animale se lucrează în permanenţă. Totuşi, scăzând zilele de duminică, luând în calcul sumele menţionate mai sus şi având în vedere că preţul celor 3 oi omorâte în accident este de aprox. 7.500.000 lei vechi (potrivit declaraţiilor părţilor, o P. valorând circa 2.500.000 lei) tribunalul a apreciat că partea vătămată a dovedit daunele materiale pretinse prin constituirea de parte civilă, până la concurenţa sumei de aproximativ 100.000.000 lei vechi (respectiv 10.000 lei). În aceste condiţii, ţinând seama de culpa egală şi concurentă a inculpatului şi părţii vătămate la producerea accidentului, tribunalul a apreciat că se impune reducerea despăgubirilor civile constând în daune materiale, de la 7.525 lei RON la suma de 5.000 lei RON. În ce priveşte daunele morale, tribunalul a apreciat că acestea au fost integral dovedite, având în vedere suferinţele fizice şi psihice îndurate de partea vătămată pe durata zilelor de îngrijiri medicale, cu precizarea că în mod corect, raportat la culpa egală a părţilor, prima instanţă a dispus înjumătăţirea lor şi obligarea inculpatului doar la plata sumei de 2.500 lei. Pentru considerentele arătate, în baza art.379 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul declarat de partea civilă O. N. şi a admise, conform art.379 pct.2 lit.”a” Cod procedură penală, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea civilă O. N., solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând cauza, să se dispună înlăturarea reţinerii cu privire la culpa comună şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3850 lei conform notei pe care o va depune la dosar. Contrar reţinerilor din considerentele sentinţei atacate, pe baza probelor administrate în cauză, apreciază că inculpatul are culpă exclusivă în producerea accidentului. Raportul de expertiză auto reţine drept cauze generatoare şi contradicţii favorizatoare ale producerii accidentului neatenţia conducătorului auto la trecerea pe lângă animale şi deplasarea părţii vătămate pe partea carosabilă. În mod cu totul eronat s-a reţinut şi culpa părţii vătămate constând în aceea că a circulat cu oile pe partea carosabilă. Această reţinere este înlăturată prin celelalte probe administrate şi nu poate constitui cauza accidentului. Din adeverinţa eliberată de Primăria Monor şi declaraţiile martorilor P. D. şi E. T., rezultă că partea vătămată nu putea circula prin alt loc şi era de notorietate faptul că pe acel drum se circula cu turme de oi şi vite.Inculpatul, fiind şi localnic, era avizat de acest lucru şi fiind de asemennea pe înserate, era de notorietate întoarcerea turmelor în sat. Dacă inculpatul ar fi fost atent şi nu s-ar fi grăbit, putea evvita impactul aşa cum alţi conducători auto care au trecut pe acel drum l-au evitat. Analizând recursul formulat pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine următoarele: Instanţele în urma analizării întregului material probator administrat în cauză au stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, de unde a reieşit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen. Însă de asemenea în mod corect au reţinut şi că partea vătămată O. N. are o culpă în producerea acestui accident,prin aceea că se deplasa cu turma de oi pe carosabil, încălcând astfel disp. art.197 al.5 şi 198 lit.a şi c ( a se vedea f.52,53 din expertiza tehnică) care prevăd că „atunci când sunt conduse pe drumul public,animalele şi însoţitorii acestora trebuie să circule pe acostamentul din partea T. a drumului ,în sensul de mers ,iar când acesta nu există,cât mai aproape de marginea din stânga a părţii carosabile” ,că acestia sunt obligaţi să ia măsurile necesare ca,pe timpul deplasării pe drum,animalele să nu împiedice circulaţia celorlalţi participanţi la trafic”,de asemenea „să poarte pe timpul nopţii sau în orice altă situaţie când vizibilitatea este redusă ,un dispozitiv cu lumină vizibilă din ambele direcţii”,din probele dosarului rezultând că oile erau dispersate pe carosabil,iar partea vătămată nu avea un asemenea dispozitiv de luminare. Împrejurările că nu exista o altă cale de acces decât pe carosabil, precum şi că inculpatul fiind localnic ştia că în acea zonă se deplasează turme de oi şi vite, nu-l exonerează pe partea vătămată de respectarea normelor privind traficul rutier. De altfel şi prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (f.47-53) s-a stabilit culpa comună a părţilor,reţinându-se că, în speţă, cauzele generatoare şi condiţiile favorizatoare ale producerii accidentului au fost: neatenţia conducătorului auto la trecerea pa lângă animale şi deplasarea neregulamentară a victimei şi a turmei de oi pe care o însoţea. Se menţionează în raportul de expertiză că viteza de deplasare a autoturismului_ , condus de inculpat, în momentele premergătoare accidentului au fost de maxim 40Km/h, încadrându-se în limitele legal admise şi că, conducătorul auto E. H. avea posibilitatea de evitare a accidentului dacă era mai atent.De asemenea, partea vătămată O. N. avea posibilitatea evitării accidentului în condiţiile în care se deplasa în afara părţii carosabile,concluzionându-se că ambii participanţi la trafic, inculpatul şi partea vătămată, au culpă în producerea accidentului. În consecinţă, fiind în mod corect reţinută culpa ambelor părţi în producerea accidentului şi latura civilă a cauzei a fost soluţionată în mod corect, acordarea daunelor făcându-se în raport de culpa comună a părţilor. În consecinţă Curtea în baza art,385/15 pct.1 li.t b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul părţii civile . În baza art.192 al.2 C.pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
