Asupra apelului penal de fata, constata:
Prin sentinta penala nr 19/ 26.01.2009 a Judecatoriei Valenii de Munte, în baza art 78 alin 2 din OUG 195/2002, în forma avuta înainte de republicare, inculpatul B.M., pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice, având suspendat acest drept.
In baza art. 178 alin.1 si 2 C.penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art.184 alin.1 si 3 C.penal acelasi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 33 lit.a) si 34 lit.b) C.penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani si 6 luni închisoare, care a fost sporita cu 6 luni, inculpatul executând 4 ani închisoare.
In baza art. 71 alin.1 si 2 C.penal s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) si lit.c) C.penal în acest din urma caz dreptul de conduce autovehiculul pe drumurile publice.
In baza art. 998 si urmat. C.Civil, raportat la art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul sa plateasca 1599,19 lei catre partea civila Spitalul de Pediatrie Ploiesti si suma de 130,55 lei catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar Arseni, reprezentând despagubiri.
In baza art.998 C.civil raportat la art. 25 ind.1 din Legea nr.32/2000, art.11, art.6 si art.3 din Ordinul 1/2008 emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, a fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 30.000 lei partii civile C.F.N., reprezentând daune morale si suma de 47.000 lei partilor civile C.G. si C., reprezentând 40.000 lei daune morale si 7000 lei daune materiale.
In baza art.191 alin.1 C.proc.penala a fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 750 lei, cheltuieli judiciare catre stat, iar onorariile avocatilor din oficiu pentru inculpat si partea civila C.F.N., in cuantum de 350 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului de Justitie.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut pe baza probatoriilor administrate în cauza ca, în ziua de 12 iunie 2006, în jurul orelor 16.00, inculpatul B.M., conducea autoturismul Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare PH-43-XXX pe DN. 1.A pe raza comunei Maneciu în directia Cheia.
Întrucât viteza de deplasare a autoturismului era de cca. 77 km/h, la patrunderea membrilor C.F.N. si C.C. pe carosabil, în scopul traversarii strazii, în fuga, prin loc nemarcat si fara sa se asigure, inculpatul nu a mai putut evita accidentarea acestora.
În urma impactului cu autoturismul condus de inculpat a rezultat decesul minorului C.C. si vatamarea corporala a minorei C.F.N., ce a fost transportata la Serviciul Judetean de Urgenta din Ploiesti, unde a fost internata cu diagnosticul,, traumatism prin accident rutier,, fractura cominutiva olectran drept, fractura condil umeral drept, contuzie cerebrala forte, contuzie toraco-abdominala, ramânând internata în spital pâna la data de 20 iunie 2006.
Conducatorului auto i s-au recoltat probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, ce a fost de 0 gr. %, conform buletinului de analiza toxicologica cu nr. 592 din 13 iunie 2006.
Potrivit adeverintei eliberate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculari a Vehiculelor Prahova, rezulta ca la momentul accidentului inculpatul figura în evidente cu permisul de conducere suspendat din data de 31 martie 2006 pe o perioada de 90 de zile, conform art 94 lit c din O.U.G. 195/2002.
În cauza în cursul urmaririi penale s-a efectuat o expertiza tehnica auto, care a concluzionat ca inculpatul putea evita accidentul printr-o manevra de frânare, daca viteza sa de deplasare în momentele premergatoare producerii accidentului ar fi fost de maxim 51,8 km /h, caz în care autoturismul putea fi oprit înainte de locul impactului.
Prin urmare, daca inculpatul s-ar fi deplasat cu maximul vitezei legale în localitate – 50 km/h, ar fi putut opri autoturismul fara sa accidenteze pe cei doi minori.
Aceeasi expertiza a stabilit însa, ca viteza autoturismului condus de B. M. a fost de aproximativ 65 km/ h, iar în momentul patrunderii victimelor pe carosabil a fost de aproximativ 77 km /h.
Conform certificatului medico-legal nr. 1222 din 26 iunie 2006 eliberat de Serviciul Medico – Legal Ploiesti, minora C. F.N. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 12 iunie 2006 si s-au putut produce prin loviri specifice unui accident rutier, necesitând pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Concluziile au fost confirmate si de expertiza medico legala, care a stabilit în plus ca leziunile traumatice nu au pus în pericol viata minorei si nu s-au soldat cu infirmitate fizica.
Împotriva sentintei a declarat apel în termen inculpatul, criticând-o ca netemeinica si nelegala, aratând ca în mod gresit instanta de fond nu a introdus în cauza Societatea de Asigurare, desi autovehiculul implicat în evenimentul rutier a fost asigurat, iar aceasta ar fi trebuit sa fie citata în cauza pentru a fi obligata alaturi de inculpat la despagubiri civile, atât catre spitale, cat si catre partile civile.
Apelantul -inculpat a solicitat desfiintarea sentintei pronuntata de instanta de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceasta instanta, pentru introducerea în cauza si legala citare a societatii de asigurare.
Examinând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a situatiei de fapt retinuta, a probelor existente la dosar, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept potrivit disp.art.371 al.2 si a disp. art. 378 al.2. c.p.p., Tribunalul apreciaza ca apelul inculpatului este întemeiat, pentru motivele ce se vor arata în continuare:
Instanta de fond a administrat probe necesare si utile solutionarii cauzei si apreciind asupra acestora, a retinut o situatie de fapt confirmata de ansamblul probator.
Probele administrate în cauza, respectiv: procesul verbal de cercetare la fata locului, schita locului accidentului, planse fotografice, proces verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de analiza toxicologica alcoolemie, plângerile partilor vatamate, certificate medico legale si rapoarte medico legale privind partile vatamate, scrisori medico -legale si decont de cheltuieli ale spitalelor, expertiza tehnico-auto si expertiza medico legala, declaratiile partilor vatamate si ale inculpatului, precum si declaratiile martorilor, au fost bine analizate si interpretate de instanta de fond, astfel încât încadrarea juridica corespunde faptelor penale retinute în sarcina inculpatului.
Tribunalul, facând propria apreciere a probelor existente la dosar, va retine ca întemeiate criticile formulate de apelantul -inculpat, în sensul ca, desi era obligatorie introducerea în cauza potrivit Legii nr. 136/1995 a societatii de asigurare, instanta de fond, încalcând principiul rolului activ în cadrul judecatii prev. de disp. art. 4 si art. 278 cod proc.penala, cât si principiul contradictorialitatii, nu a procedat la introducerea în cauza a societatii de si nu a facut nici demersurile necesare pentru a constata daca la data producerii evenimentului rutier, autovehiculul condus de catre inculpat era asigurat.
Prin declaratia data în fata instantei de apel ( fila 26-29), inculpatul a reiterat criticile formulate, iar instanta de control judiciar a efectuat o adresa la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Auto din cadrul Prefecturii judetului Prahova, care, cu adresa nr.42378/06.08.2009 a comunicat ca, autovehiculul condus de catre inculpat era înmatriculat la data producerii evenimentului rutier pe numele tatalui inculpatului, transmitând totodata si polita de asigurare cu nr. 404766/06.06.2006, cu valabilitate pentru perioada 10.06.2006 pana la data de 12.09.2006.
Faptul ca autovehiculul a fost asigurat, rezulta si din adresa nr.2262/15.12.2009, transmisa de SC GOUPAMA ASIGURARI SA, care a precizat ca autovehiculul în discutie a avut polita de asigurare tip RCA cu seria XS cu nr.404766 din data de 07.06.2006, cu valabilitate pentru perioada 10.06.2006 – 12.09.2006.
Aceeasi societate de asigurare comunica faptul ca, SC ASIBAN SA a fost preluata prin fuziune de catre SC GROUPAMA ASIGURARI SA la data de 01.08.2009 (fila 94).
Din cele aratate, rezulta evident ca, la data producerii evenimentului rutier, si anume la 12.06.2006, autovehiculul condus de catre inculpat avea polita de asigurare valabila, iar potrivit dispozitiilor Legii nr. 136/1995, era obligatorie introducerea în cauza a societatii de asigurare si garantarea dreptului la aparare al acesteia, prin legala sa citare în speta.
In raport de cele aratate, Tribunalul apreciaza ca în cauza instanta de fond nu a stabilit cadrul procesual corect al solutionarii cauzei, nerespectând principiul rolului activ al contradictorialitatii si al aflarii adevarului, nulitate prev. de disp. art. 197 al.1 si 4 cod proc.penala, care desi are un caracter relativ, urmeaza a fi luat în considerare din oficiu pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
In sensul celor aratate, se constata ca în speta Societatea de Asigurare GROUPAMA ASIGURARI SA nu a fost introdusa în cauza si nici citata de instanta de fond, neavând cunostinta de judecarea cauzei, astfel încât aceasta a fost lipsita de dreptul la aparare, cu repercusiuni evidente asupra aflarii adevarului în cauza.
In aceste conditii, singura modalitate de a asigura cauzei o justa solutionare este aceea de a trimite dosarul la instanta de fond pentru introducerea în cauza a societatii de asigurare aratate si legala citare a acesteia, pentru a se respecta si garanta dreptul la aparare al partii, precum si principiul dublului grad de jurisdictie.
Având in vedere cele aratate, Tribunalul urmeaza ca în baza disp. art. 379 art.2 lit. b. c.p.p. sa admita apelul inculpatului, sa desfiinteze sentinta apelata si sa trimita cauza spre rejudecare la instanta de fond pentru legala citare în cauza a societatii de Asigurare GROUPAMA ASIGURARI SA Cluj Napoca.
Fata de solutia pronuntata în cauza, potrivit art. 192 al.3. c.p.p. cheltuielile judiciare avansate urmeaza a ramâne în sarcina acestuia.
