Accident de circulaţie. Societatea de asigurare-Calitatea procesuală a acesteia în procesul penal. Obligarea la cheltuieli judiciare către stat. Asigurări auto şi alte asigurări


(decizia penală nr. 198/12.04.2006 a Curţii de Apel Galaţi – dosar nr. 673/44/2006)

Prin decizia penală nr. 574/2005, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de partea civilă Societatea de Asigurare „Astra” S.A. – Sucursala Focşani, împotriva sentinţei penale nr. 213/2005 pronunţată de Judecătoria Focşani, şi desfiinţând hotărârea apelată, a înlăturat obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente S.C.”Astra” S.A. – Sucursala Focşani, cu inculpatul Z.G.N. la plata despăgubirilor civile către partea vătămată G.N. şi la cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, inculpatul Z.G.N., conducând autoturismul asigurat prin efectul legii, la S.C.”Astra” S.A. a produs un accident de circulaţie, care a dus la vătămarea numitului G.N.

Tribunalul Vrancea, a înlăturat obligarea în solidar a societăţii de asigurare cu inculpatul la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată, deoarece societatea de asigurare nu are calitate de parte responsabilă civilmente în procesul penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal inculpatul Z.G.N. care printre motive a invocat şi faptul că în mod greşit s-a dispus înlăturarea răspunderii civile solidare a societăţii de asigurare la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către stat.

Dispoziţiile art.48 alin.1 şi art.48/1 alin.2 din Legea nr.136/1995 impun obligativitatea încheierii şi menţinerii valabilităţii contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice şi juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.

Din nici o prevedere a Legii nr.136/1995, astfel cum era aceasta în vigoare la data pronunţării sentinţei apelate, nu rezultă că societatea de asigurare ar avea în procesul penal o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, aşa cum este ea definită în mod repetat în textul legii.

Mai mult, din dispoziţiile art.24 alin.3 c.p.p. care delimitează persoanele ce pot figura în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente, rezultă în mod clar că asiguratorul, care are doar o răspundere civilă contractuală, nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

În cazul producerii unui accident soldat cu prejudicii din partea persoanei asigurate, pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie, există o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a celui vinovat de producerea prejudiciului şi o răspundere civilă contractuală, întemeiată pe contractul de asigurare, a societăţii de asigurare, în condiţiile Legii nr.136/1995.

Din dispoziţiile Legii nr.136/1995, astfel cum arăta la momentul pronunţării sentinţei apelate, rezultă că singura obligaţie a instanţei era să citeze în proces societatea de asigurare, dar în calitatea specială de asigurător, calitate care limitează poziţia procesuală a societăţii de asigurare şi îi oferă suficiente posibilităţi de apărare atât în nume propriu, cât şi subrogare în drepturile asiguratului.

Deci răspunderea solidară a societăţii de asigurare, rezultă din contractul de asigurare, asigurătorul, având o răspundere civilă contractuală, iar calitatea în care acesta figurează în procesul penal, este aceea de ASIGURĂTOR, cum de altfel s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În această calitate, şi a răspunderii civile contractuale, societatea de asigurare, răspunde în solidar cu inculpatul pentru pagubele provocate terţilor, în limitele stabilite prin contractul de asigurare.

Deoarece, nu este o răspundere civilă delictuală – răspunderea care presupune şi o culpă a părţii responsabile civilmente – în raport de fapta producătoare de prejudiciu a făptuitorului (ex. răspunderea părinţilor pentru fapta copilului minor; a comitentului pentru fapta prepusului), societatea de asigurare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de desfăşurarea procesului penal, deoarece, ea răspunde în limita clauzelor din contractul de asigurare, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu are nici o culpă în raport de fapta producătoare de prejudiciu a inculpatului asigurat.