Achitându-l pe inculpat potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), instanţa trebuie să lase nesoluţionată acţiunea civilă, aşa cum prevede expres art. 346 alin. final din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2003 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 951 din 23 mai 2002 a Judecătoriei Giurgiu, s-a dispus în baza art. 208 alin. 1 din Codul penal condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Potrivit prevederilor art. 14 şi 346 din Codul de procedură penală, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.P. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 50.136.176 lei, cu titlu de despăgubiri către aceasta, reprezentând contravaloarea cantităţii de floarea-soarelui sustrasă.
S-a reţinut în esenţă că inculpatul şi-a însuşit fără drept o cantitate de floarea-soarelui recoltată de pe o suprafaţă de 7 ha aparţinând părţii vătămate.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând că a fost condamnat în mod greşit, întrucât faptei îi lipseşte latura subiectivă specifică infracţiunii de furt.
Prin Decizia penală nr. 618 din 23 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost admis apelul inculpatului, desfiinţându-se în totalitate sentinţa. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 din Codul penal.
Instanţa de control judiciar a avut în vedere probatoriile concordante care atestă că părţile sunt parteneri de afaceri în domeniul agricol, exploatând împreună şi alte suprafeţe de teren, iar recoltarea florii-soarelui de pe 7 ha s-a făcut de către inculpat nu în scopul însuşirii pe nedrept, ci în vederea compensării unor datorii pe care partea vătămată le avea faţă de el. în aceste condiţii, fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală, ci se circumscrie raporturilor comerciale dintre părţi.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, arătând ca eventualele litigii dintre părţi trebuiau să fie rezolvate pe cale jurisdicţională, inculpatul neavând posibilitatea legală de a-şi face singur dreptate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că recursul este întemeiat, însă nu pentru motivul invocat, ci pentru un temei luat în considerare din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Soluţia de achitare dată de tribunal este corectă. împrejurarea că părţile nu s-au înţeles cu privire la modul de împărţire a recoltei de pe mai multe suprafeţe de teren, iar inculpatul a strâns o parte din produsele agricole, nu conferă faptei acestuia caracter penal, ci conturează elementele unui proces civil.
Reţinând în mod întemeiat că fapta nu este prevăzută de legea penală, tribunalul a rezolvat însă greşit latura civilă a cauzei. Respingerea acţiunii civile formulate de partea vătămată contravine prevederilor exprese ale art. 346 alin. final din Codul de procedură penală, potrivit căruia “instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b)”.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d), combinat cu art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul, a casat în parte decizia şi, rejudecând în fond, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea vătămată.
