În speta, instanta a retinut ca fapta inculpatei – constând in aceea ca, in calitate de unic asociat si administrator al unei societati comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, in perioada iulie 2005 – martie 2006, a reţinut şi nu a virat la bugetul general consolidat al statului, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă (respectiv, impozitul pe veniturile din salarii, contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, contribuţia personalului la fondul de şomaj şi contribuţia pentru asigurările de sănătate reţinută de la asiguraţi, precum si accesoriile aferente acestor sume), în sumă totala de 65.738 lei (RON) – , faptă circumscrisa din punctul de vedere al incriminarii dispoziţiilor art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, referitoare la infracţiunea de „reţinere şi nevãrsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, in forma continuata, respectiv cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere faptul ca, deşi în cauză există o încălcare a relaţiilor sociale referitoare la asigurarea resurselor bugetare din impozite şi contribuţii, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite este una minimă, în condiţiile în care toate operaţiunile referitoare la calcularea şi reţinerea acestor impozite şi contribuţii au fost consemnate, lunar, în documentele financiar-contabile ale societatii comerciale administrate de catre inculpata, care au fost prezentate organelor fiscale şi judiciare spre verificare – pe de o parte. Pe de alta parte, instanta a retinut ca data pozitiva, in favoarea inculpatei, faptul ca aceasta nu a urmărit să ascundă existenţa disponibilităţilor băneşti din conturile societatii comerciale administrate de catre dânsa şi din alte surse, derulate prin casieria societăţii comerciale sus-referite, analiza documentelor – financiar contabile ale societatii comerciale administrate de catre inculpata relevând cu fidelitate situatia reala a operatiunilor economico-financiare derulate prin firma inculpatei. A mai retinut instanta, sub aspectul scopului săvârşirii faptei, faptul ca atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală este minimă, intrucat neplata obligaţiilor fiscale la termen atrage dupa sine calcularea de majorări de întârziere care au tocmai menirea de a acoperi prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului. S-a apreciat în acest sens că nevărsarea la buget a impozitelor şi contribuţiilor reţinute, indiferent de durata de timp în care nu au fost achitate, nu atrage după sine un prejudiciu irecuperabil, ci mai degrabă o sarcină fiscală în plus pentru societatea comerciala debitoare. Instanta a retinut totodata, în ceea ce priveşte împrejurările în care fapta a fost comisă, ca reţinerea şi nevirarea sumelor respective s-a datorat şi faptului că disponibilităţile băneşti din conturile bancare ale societatii comerciale administrate de catre inculpata nu au fost poprite de către organele de ale creditorului bugetar, aşa cum prevăd dispoziţiile art.149 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inculpata neavând astfel impusă nicio restricţie la ridicarea (eventuala) a sumelor de bani din bancă. S-a aratat ca, potrivit acestor dispoziţii legale, după înfiinţarea popririi, banca nu mai poate să procedeze la decontarea documentelor de plată primite şi nici să accepte alte plăţi din conturile debitorilor până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.
Or, in speta data, deşi societatea comercială administrată de inculpata avea obligaţii fiscale neachitate la bugetul general consolidat al statului, disponibilităţile din aceste conturi bancare nu au fost poprite de către organele fiscale – pe de o parte. Pe de alta parte, in perioada analizata societatea comerciala administrata de inculpata a fost supusa sporadic inspectiilor si controalelor fiscale. În acest context s-a apreciat de catre instanta ca săvârşirea faptei de catre inculpata aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege şi din perspectiva împrejurărilor în care fapta a fost comisă, întrucat inculpata a avut posibilitatea încălcării cu uşurinţă a dispoziţiilor fiscale incidente in materie, în contextul în care activitatea societăţii comerciale administrate de catre dânsa nu a făcut obiectul verificărilor fiscale şi a măsurilor de executare silită de catre organele de inspectie fiscala pe perioade mari de timp, îmrejurari care, in opinia instantei, au facilitat comiterea faptei de catre inculpată.
Raportat la aceste aspecte, având in vedere si imprejurarea ca inculpata a achitat, in cursul judecatii, integral prejudiciul cauzat, prin faptele sale, bugetului general consolidat al statului, precum si tinând seama de faptul ca inculpata nu are antecedente penale, instanţa a retinut că fapta dedusă judecăţii aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală şi că astfel fapta inculpatei C.T.R. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În consecinţă, instanţa, în baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală şi a dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.b1) din Codul de procedură penală, cu referire la art.181 din Codul penal, a dispus achitarea inculpatei C.T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de „reţinere şi nevãrsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, prevăzută şi pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.(2) din Codul penal, constatând ca fapta acesteia nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar – in conformitate cu dispozitiile art.181 alin.(3) din Codul penal raportate la art. art.91 lit.c) din Codul penal – i-a fost aplicata inculpatei sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 (una mie) lei (RON), apreciind că prin aplicarea acestei sancţiuni administrative – in cuantumul maxim prevazut de lege – rolul coercitiv, educativ şi preventiv al procesului penal va fi atins, iar pe viitor inculpata va avea o atitudine corectă faţă de ordinea de drept instituită în materia impozitelor şi a contribuţiilor sociale datorate bugetului general consolidat al statului.
