Pentru tragerea la răspundere penală, este necesar ca infracţiunea să fie săvârşită de inculpat.
Cum, inculpatul S.B. nu a agresat-o pe partea vătămată, nu a exercitat vreo presiune psihică şi nu a sustras vreun bun, nu i-a sprijinit pe ceilalţi doi inculpaţi (care nici ei nu ştiau unul de acţiunea celuilalt şi nici ce bunuri a luat fiecare), nu se poate reţine participarea sa la vreo infracţiune ;achitarea complicilor poate atrage modificarea calificării faptei pentru autor.
Secţia penală, Decizia nr. 29 din 5 septembrie 2006
Prin sentința penală nr. 122, pronunțată la data de 20 martie 2006, în dosarul nr. 1011/PM/2005, Tribunalul Constanța a hotărât condamnarea inculpatului M.S. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, în conformitate cu art. 65 alin. (1) cu referire la art. 66 C. pen. și art. 211 alin. (2)1 lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, a inculpatului S.B. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) C. pen. cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ); la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, în conformitate cu art. 65 alin. (1) cu referire la art. 66 C. pen. și de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ); la pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv a inculpatului I.G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raporta la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, în conformitate cu art. 65 alin. 1 cu referire la art. 66 C. pen. și de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2)1 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Instanța a stabilit situația de fapt următoare:
La data de 15 aprilie 2005, cei trei inculpați s-au deplasat la locuința martorului G.L., pentru recuperarea unei datorii în sumă de 200 euro de către inculpatul M.S., au pătruns în interior prin împingerea ușii, deși partea vătămată C.M., în vârstă de 17 ani, nu le-a permis, spunându-le că martorul, concubinul ei, putea fi găsit în fața blocului.
Nemulțumit, după o scurtă discuție cu ceilalți în limba turcă, inculpatul M.S. a împins-o pe partea vătămată C.M. în baie, a închis ușa, a lovit-o peste față, obligând-o să întrețină raport sexual oral, după care a lovit-o din nou pentru a întreține și raport sexual normal.
în timp ce partea vătămată a început să plângă, inculpatul S.B. a deschis ușa de la baie, cerându-i inculpatului M.S. să părsească împreună locuința și, cu acea ocazie, a văzut că acesta din urmă întreținea raport sexual normal cu partea vătămată.
Apoi, ieșind din baie, inculpatul M.S. i-a aplicat lovituri părții vătămate pentru a-i da telefonul mobil.
Partea vătămată a constatat că din locuință lipsea camera video, rămânând doar husa, iar în cameră mai era doar inculpatul S.B.
Profitând de neatenția celor doi inculpați și observând că ușa nu era încuiată, partea vătămată a fugit, iar inculpații au părăsit și ei locuința părții vătămate, deplasându-se la domiciliul inculpatului S.B., unde se afla deja inculpatul I.G., cu bunurile sustrase – camera video „Sharp” și un aparat foto „Cromatic”.
La data de 18 aprilie 2005, martorul R.R. a restituit bunurile sustrase, declarând că a fost rugat de nepotul său, inculpatul inculpatul I.G.
Cei trei inculpați au declarat apel, atât cu privire la existența infracțiunilor, cât și cu privire la individualizarea pedepselor.
Astfel, apelantul inculpat M.S. a invocat nevinovăția cu privire la infracțiunea de tâlhărie, deoarece martorul G.L. avea o datorie, iar cu privire la individualizarea pedepsei a solicitat, în subsidiar, să se dea o mai mare eficiență criteriilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
Apelantul inculpat S.B. a invocat că nu a participat la nici una dintre infracțiuni, așa încât este nevinovat, probele administrate demonstrând aceasta.
Apelantul inculpat I.G. a motivat că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate, impunându-se achitarea, iar în cazul în care i se reține vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, să se reducă cuantumul pedepsei.
Curtea a constatat criticile în parte întemeiate.
Pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților, trebuie să se stabilească contribuția fiecăruia la comiterea faptelor și, în raport de aceasta, încadrarea juridică, existența/inexistența vinovăției fiecăruia.
Singurele persoane care au perceput nemijlocit activitatea infracțională sunt partea vătămată și cei trei inculpați, prezenți întrega perioadă ori temporar în locuința martorului G.L.
Chiar de la început, cu ocazia depunerii plângerii, partea vătămată C.M. a reclamat că au pătruns trei persoane în locuință, dar, una singură a lovit-o, a condus-o în baie, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale, lovind-o și i-a sustras telefonul mobil, iar, în timp ce era în baie, s-a sustras camera video. Pe parcursul procesului penal, partea vătămată a susținut aceeași pozitie, arătând și în fața instanței de apel că inculpatul M.S. a exercitat violente asupra sa, i-a luat telefonul mobil și a obligat-o, în baia apartamentului, ferit de ceilalți inculpați, la raporturi sexuale; în acest timp ca și după revenirea în cameră, inculpatul S.B. a intervenit ca inculpatul M.S. să înceteze violențele și a încercat să-i ia apărarea.
Deși, a văzut că inculpatul M.S. o agresa pe partea vătămată, profitand de aceasta și de retragerea celor 2 în baie, inculpatul I.G. a sustras o camera video, un aparat foto și a părăsit apartamentul.
în mod constant, inculpații S.B. și I.G. au declarat că s-au deplasat la locuința martorului G.L. la cererea inculpatului M.S. și nu au cunoscut intenția ori acțiunea acestuia de a o viola pe partea vătămată; apărarea acestora este confirmata de inculpatul M.S. care a precizat că a condus-o pe partea vătămată în baie unde i-a cerut și a întreținut raporturi sexuale fără știrea sau implicarea celorlalți doi inculpați.
Inculpații S.B. și I.G. au fost acuzați de participarea la săvârșirea a 2 infracțiuni în forma complicității, prevăzute de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) C. pen.
Potrivit C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), complicitatea constă în înlesnirea sau ajutarea în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni.
Din probe, a rezultat dincolo de orice dubiu că inculpatul M.S. a violat-o pe partea vătămată, însă fără ajutorul moral sau material al inculpaților S.B. și I.G.; prezența acestora în apartament nu a întărit hotărârea infracțională a inculpatului M.S. cât timp nu au avut o discuție prealabilă sau concomitentă toți trei cu privire la această faptă și nici nu a fost sprijinit în vreun mod, izolându-se cu partea vătămată; mai mult, inculpatul M.S. a declarat în ambele faze ale procesului că s-a deplasat însoțit la locuința lui G.L. pentru recuperarea unei datorii și, când a văzut-o pe partea vătămată, profitând de lipsa concubinului acesteia, pe fondul consumului de alcool, s a hotărât să întrețină raporturi sexuale.Totodată, când a intrat în baie și a văzut activitatea inculpatului M.S. în condițiile unei împotriviri evidente a părții vătămate, inculpatul S.B. i-a cerut să înceteze. Și martorii B.Cătălin, B.S. și M.C.T. au susținut că partea vătămată, cu ocazia “recunoașterii din grup”, a afirmat că numai inculpatul M.S. a obligat-o la raporturi sexuale deoarece în prealabil l-a refuzat.
în lipsa unei complicități morale sau materiale, inculpații S.B. și I.G. nu au participat la comiterea infracțiunii de viol și ca atare nu pot fi trași la răspundere penală pentru această faptă.
Excluzând participarea altei persoane, fapta inculpatului M.S. de „a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată prin constrângere” constituie infracțiunea de viol, dar în forma prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., faptă pentru care partea vătămată întrebată în ședintă publică a precizat că-și menține plângerea.
Cum inculpatul S.B. nu a agresat-o pe partea vătămată, nu a exercitat vreo presiune psihică asupra acesteia și nu a sustras vreun bun, nu i-a sprijinit pe ceilalți 2 care nici ei nu știau ce a luat fiecare, nu se poate reține vinovăția sa pentru această faptă. Se are în vedere și conduita ulterioară a inculpatului care, la plecare, și-a manifestat solicitudinea pentru găsirea și restituirea eventualelor bunuri sustrase.
Prin urmare, apelurile sunt fondate, au fost admise și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpații au fost achitați:
– S.B. – pentru infracțiunile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) rap. la art. 197 alin. (2) C. pen. și C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) C. pen.;
– I.G. – pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., iar în baza C. proc. pen., se va schimba incadrarea juridică pentru inculpatul M.S., din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. – text în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa închisorii. (Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursurilor declarate de către procuror și inculpatul I.G., prin decizia penală nr. 857 din 16 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție).
