în sarcina inculpatului I.M. s-a reţinut că în cursul anului 1996 a ocupat pe nedrept din pădurea O.S.F., de pe raza comunei M., o suprafaţă de 0,12 ha de pe care a tăiat în mai multe rânduri 61 arbori foioase în valoare de 1.107.165 lei.
Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată, inculpatul fiind achitat în baza sentinţei penale nr. 2478/1998 a Judecătoriei Focşani pentru inexistenţa faptei iar în rejudecare, după desfiinţare, achitat pentru lipsa de pericol social şi sancţionat administrativ cu mustrare.
în a doua rejudecare s-a pronunţat sentinţa apelată în cauza de faţă prin care s-a reţinut că inculpatul deţine o suprafaţă de 2,8 ha teren fâneaţă şi tufăriş dobândit prin vânzare-cumpărare, contract încheiat în formă autentică în anul 1990.
Pe baza expertizei tehnice efectuată s-a delimitat suprafaţa aparţinând inculpatului şi cea aparţinând lui O.S., stabilindu-se că acesta nu a ocupat nici o suprafaţă de teren pădure, în zonă existând alunecări de teren spre cel al inculpatului şi extinderea vegetaţiei forestiere în suprafaţa de păşune a acestuia, fară ca acesta să fi ocupat mai mult decât dreptul său.
De asemenea, s-a stabilit că toate cioatele care atestă tăieri de arbori se află pe terenul inculpatului.
Apelul şi recursul Parchetului au fost respinse ca nefondate cu următoarea motivare: soluţiile date de instanţe în acest proces au avut în principal la bază proba ştiinţifică a expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză, la care O.S. a făcut obiecţiuni şi la care expertul a răspuns.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că nu se constată ocupare de teren în fond forestier de către inculpat şi nici tăieri de arbori.
Din considerentele expertizei mai rezultă, fară putinţă de tăgadă, aşa cum bine au reţinut şi instanţele că, având în vedere faptul că măsurătoarea efectuată s-a situat la limita dintre pădurea matură şi tufăriş, practic la limita dintre proprietăţi, cea particulară şi cea de stat, în momentul de faţă nu există încălcare a terenului fond forestier, ci există greşita apreciere a limitei fondului forestier grefată pe necorelarea amenajării cu situaţia cadastrală.
Având în vedere faptul că toate cioatele inventariate în dosar sunt în terenul proprietate a numitului I.M., nu se mai poate pune în discuţie faptul că ar fi rezultatul unei acţiuni de sustragere de arbori din fondul forestier.
Legat de acest lucru, existenţa unor documente de transport material lemnos – araci – emise de O.S.F. pentru material preluat din suprafaţa în litigiu, vine să confirme faptul că a existat o recunoaştere a proprietăţii, iar prin măsurătoarea efectuată s-a stabilit clar că nu s-au depăşit limitele reprezentate pe hărţile comune ale ocolului şi cele ale cadastrului.
în consecinţă, rezultă că într-adevăr inculpatul nu a sustras arbori din fondul forestier.
Cum singurul temei al răspunderii penale este comiterea unei fapte penale, instanţele, legal şi temeinic, au dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod penal – soluţie care a fost menţinută în recurs.
( decizia penală nr. 157/R/28.02.2001)
