Prin sentinţa penală nr. 740/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, menţinută prin decizia penală nr. 612/2002 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului M.C. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală, inculpatul C.I. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în perioada 29.09.2001-4.10.2001, inculpatul M.C. 1-a indus în eroare pe reprezentantul S.C. „D.C.I.” S.R.L. Cluj-Napoca, cu ocazia încheierii unor tranzacţii comerciale, folosindu-se de calitatea mincinoasă de reprezentant al S.C. „D.M.” S.R.L., calitate în care a achiziţionat marfa (ţeavă, oţel beton şi oţel beton steriat), pentru plata căreia a emis trei file CEC în valoare de 249.279.415 lei, fără a avea specimen de semnătură în bancă şi cunoscând că nu exista acoperirea necesară.
în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.I., în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că acesta 1-a ajutat pe inculpatul M.C. să îl inducă în eroare pe reprezentantul părţii vătămate, în sensul că s-a prezentat ca fiind beneficiar ulterior al mărfii, a înmânat un avans în contul mărfurilor achiziţionate şi a intervenit în discuţii. Instanţa de fond a reţinut însă că inculpatul C.I. nu s-a prezentat ca beneficiar al mărfii, nu s-a implicat în discuţii, nu a beneficiat de pe urma valorificării mărfii şi că 1-a însoţit pe inculpatul M.C., în calitate de şofer.
S-a apreciat că lipsesc latura obiectivă (acţiuni concrete care să înlesnească inducerea în eroare a părţii vătămate), latura subiectivă (participarea cu intenţie la săvârşirea unei fapte penale, câtă vreme inculpatul C.I. a fost convins că inculpatul M.C. reprezintă în mod legal societatea „D.M.” S.R.L.), precum şi legătura de cauzalitate (reprezentantul părţii vătămate arătând că ar fi livrat marfa în aceleaşi condiţii şi în lipsa inculpatului C.I).
Prin decizia penală nr. 102/2003, Curtea de Apel Cluj-Napoca a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi a casat hotărârile instanţelor de fond cu privire la achitarea greşită a inculpatului C.I., dispunând condamnarea acestuia la 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Instanţa de recurs a reţinut că instanţele de fond au făcut o interpretare eronată a probelor administrate în cauză şi că, din coroborarea acestora, rezultă că inculpatul C.I. cunoştea toate interesele comerciale ale inculpatului M.C. şi că, în deplină cunoştinţă de cauză, a fost prezent la operaţiunile comerciale desfăşurate de acesta, la care a participat activ, prin asumarea calităţii de beneficiar al mărfii şi prin plata unor sume cu titlu de avans.
Curtea de Apel Cluj-Napoca, decizia penală nr. 102 din 20 februarie 2003
