Tribunalul NEAMŢ Sentinţă penală nr. 51/P din data de 30.07.2015
Regula ” in dubio pro reo”; constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art. 103 alin. 2 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prin sentința penală nr. 51/P/2015, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul V.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal și loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B.Ș.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, și loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de către părțile civile Spitalul Municipal de Urgență Roman și Serviciul Județean de Ambulanță Neamț împotriva inculpaților V.I. și B.S.L..
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În cursul zilei de 05.01.2013, inculpatul V.I., căruia îi arsese casa cu ceva timp înainte, a fost ajutat de către inculpatul B.S.L. și de către martorii D.N. și P.V.C. să încarce într-o căruță tabla de pe casa ce arsese precum și niște grinzi, bunuri ce au fost valorificate. Ulterior, inculpatul V.I. a cumpărat două recipiente tip PET cu vin, iar cei patru s-au deplasat la locuința martorului D.N., unde au consumat vin și au stat de vorbă.
În jurul orei 19.30 – 20.00, inculpatul B.S.L. a plecat la domiciliul său, unde locuiește cu părinții. După un timp a plecat și martorul P:V.C., inculpatul V.I. mai rămânând să discute cu martorul D.N.. În jurul orei 22.00 a plecat și inculpatul V.I. la casa părăsită în care locuiește în fapt, unde s-a culcat.
Inculpatul B.S.L., ajuns la locuința părinților săi, a stat la masă cu aceștia, după care au urmărit programul la televizor iar ulterior s-a culcat în camera alăturată celei în care dormeau părinții săi, aspecte ce rezultă din declarațiile inculpatului date la urmărirea penală, cât și din declarațiile martorilor B.C. și B.M..
În jurul orei 04.00, în data de 06.01.2013, inculpatul B.S.L. a fost trezit de către martorul A.S.F., care l-a rugat să îl ajute să meargă cu mașina pentru a o transporta din satul Poienari în satul Ciurea pe numita S.R., ce se întorcea din Italia (datorită drumului acoperit cu zăpadă, mașina nu putea urca dealurile din zonă, astfel că era nevoie de o greutate suplimentară pentru a avea aderență).
La întoarcerea în satul Ciurea, mașina în care se aflau martorul A.S.F. și inculpatul B.S.L., precum și numita S.R., a fost ajunsă de mașina Poliției, inculpatul fiind interogat în legătură cu eventuala sa implicare în agresarea victimei T.V.- aspecte ce rezultă din declarațiile inculpatului B.S.L. date la urmărirea penală, cât și din declarațiile martorilor B.C., B.M. și A.S.F..
T.V. locuia împreună cu mama sa T.V., însă separat, într-o anexă a gospodăriei (bucătărie), în timp ce mama sa locuia în corpul principal al casei.
Relațiile dintre victima T.V. și mama sa T.V., nu erau dintre cele mai bune. Din declarațiile martorilor, rezultă că era în relații bune cu fiul său T.N. și cu alte două fiice plecate în străinătate, însă era în relații relativ tensionate cu celălalt fiu, victima T.V..
Pe fondul acestor relații tensionate, cu câteva zile înainte de 05.01.2013, între membrii familiei T. au avut loc unele incidente.
În seara de 05.01.2013, în jurul orelor 2000-2030, victima T.V. se afla în locuința sa, în bucătăria anexă în care locuia. Acesta consumase băuturi alcoolice și stătea pe pat.
La un moment dat, în acea anexă au intrat două persoane, o a treia rămânând în prag. Persoanele ce au intrat în bucătărie au spart becul, apoi au început să îl lovească pe T.V. cu pumnii, picioarele și obiecte contondente, lăsând victima în stare de inconștiență, după care au plecat.
T.V. a auzit un zgomot afară, și pentru că se temea că cineva ar putea încerca să fure vaca sau calul, a ieșit afară din casă pentru a vedea ce se întâmplă. A constatat că animalele sunt la locul lor, însă a auzit gemete din anexa în care locuia T.V. Fiindu-i frică să vadă singură ce s-a întâmplat – potrivit propriei declarații – l-a sunat pe martorul B.F.V., care îi este rudă, să vină să vadă ce se petrece. Acesta l-a chemat și pe martorul S.N. și împreună, cu o lanternă adusă de T.V. (lumina nu funcționa în anexă), au văzut că victima T.V. era căzută la podea în acea bucătărie, prezentând urme de lovituri.
Martorul B.F.V. a anunțat salvarea.
Încă în noaptea de 5/6.01.2013, având în vedere leziunile prezentate de către victimă, a fost sesizată poliția.
Martorul B.P., ofițer de poliție, i-a luat victimei o declarație și a întocmit și procesul verbal de consemnare a plângerii, acte în care s-a consemnat declarația victimei potrivit căreia a fost agresat de trei persoane, recunoscând doar pe inculpații B.S.L. și V.I. Imediat aceste informații au fost transmise la Postul de Poliție, astfel că au început cercetările privind găsirea și interogarea inculpaților.
În cursul zilei de 06.01.2014, martora T.C. a aflat că fratele său este internat în spital, astfel că împreună cu martorul L.S.(concubinul său), a mers la Spitalul Municipal de Urgență Roman, unde a discutat cu T.V. Acesta le-a relatat celor doi martori că, în seara precedentă a fost agresat de trei persoane, recunoscând doar pe inculpații B.S.L. și V.I. Victima nu își putea explica motivul pentru care aceștia l-au agresat, bănuind că T.N., fratele lor, i-ar fi instigat pe agresori, în scopul de a se răzbuna pentru incidentele din zilele anterioare.
Conform foii de observație, rezultă că victima a fost internată în dimineața zilei de 06.01.2013 cu diagnosticul: fracturi multiple hemitorace stâng cu emfizem subcutanat, plăgi înjunghiate.
Leziunile puteau fi produse prin loviri active repetate cu mijloace contondente și obiect tăios (posibil despicător tăios) și necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Prin gravitatea lor au pus în primejdie viața victimei și pot data din 05.01.2013.
Ulterior victima T.V. s-a simțit tot mai rău, astfel că nu s-a mai putut comunica cu ea, iar în dimineața zilei de 11.01.2013 a decedat, fiind încă internată în spital.
În timp ce se aflau la Spitalul Municipal de Urgență Roman, T.C. le-a comunicat martorilor prezenți informațiile pe care le aflase de la T.V.., respectiv că acesta ar fi fost agresat de către inculpații B.S.L. și V.I., precum și de o a treia persoană neidentificată.
Tribunalul reține, pe de o parte, că inculpații B.S.L. și V.I au negat săvârșirea faptelor ce li se pun în sarcină. Aceștia justifică prezența lor în altă parte în timpul în care se susține că s-au săvârșit faptele.
Astfel, Tribunalul reține că victima a fost agresată în jurul orei 20.30 (iar nu 22-23 cum se reține în actul de sesizare a instanței), deoarece martorii B.F.V. și S.N.. au arătat că au fost anunțați de către T.V. să vină la locuința ei în jurul orelor 20.30 – 21, după ce victima fusese deja agresată. Această împrejurare este confirmată și de către martorul I.V.C..
Ori, în acest timp, inculpatul V.I. se afla în mod cert la locuința martorului D.N., de la care a plecat în jurul orei 22.00 (f. 71 dosar instanță), iar inculpatul B.S.I. se afla la domiciliul său, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor B.C. și B.M..
Pe de altă parte, Tribunalul reține că singurele probe care îi incriminează pe inculpații B.S.L. și V.I sunt declarațiile victimei.
Este adevărat că, în prezent Codul de procedură penală nu a mai preluat dispozițiile art. 75 din vechiul Codul de procedură penală, potrivit cărora declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Cu toate acestea, Tribunalul reține că este posibil ca percepțiile victimei să fi fost alterate, fie urmare a împrejurării că acesta consumase băuturi alcoolice, fie datorită altor cauze.
Mai mult, pe parcursul urmăririi penale, în urma ridicării diferitelor obiecte (cuțit, tijă metalică, material textil, topor, articol vestimentar) de la fața locului, respectiv din anexa imobilului în care victima locuia, s-a dispus și efectuarea unei expertize genetice, medico-legale, examen ADN (probele biologice fiind ridicate de la cei doi inculpați cu acordul acestora).
Raportul de expertiză medico-legală – examen ADN, a reliefat următoarele:
– probele biologice recoltate de pe mânerul și lama cuțitului de 36 cm – analiza probei a pus în evidență un profil genetic mixt, provenind de la cel puțin 3 persoane, în care se regăsește și profilul parțial al victimei. Deși pe câțiva dintre markerii genetici analizați se pot observa și câteva alele care se regăsesc și în profilurile de referință ale celor doi învinuiți, nu s-a putut afirma cu certitudine că aceștia au contribuit la profilul mixt obținut;
– mânerul de lemn și partea metalică a instrumentului – analiza probelor a pus în evidență un profil genetic mixt, provenind de la cel puțin trei persoane, în care se regăsește profilul complet al victimei; deși pe câțiva dintre markerii genetici analizați se pot observa și câteva alele care se regăsesc și în profilele de referință ale celor doi învinuiți, ținându-se cont de prevederile legislative – normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2008 privind Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prevederile Interpol, nu s-a putut afirma cu certitudine că aceștia au contribuit la profilul mixt obținut.
S-a concluzionat la punctul 3 că, în urma analizei materialului biologic de pe probele la care s-a făcut referire mai sus (cuțitul de 36 cm și instrumentul cu tijă metalică) s-au evidențiat profile genetice mixte provenind de la cel puțin trei persoane, printre care se regăsește și profilul victimei.
La punctul 5 al concluziilor s-a arătat că nu există corespondență între profilurile inculpaților și profilurile obținute din probele analizate.
Practic și această probă exclude prezența inculpaților la locul faptei, știut fiind că este practic imposibil ca inculpații, dacă ar fi fost prezenți acolo, să nu lase urme biologice care să poată fi analizate în vederea dovedirii prezenței lor în acel loc.
Este adevărat că în cauză s-a dispus efectuarea examinării inculpaților cu tehnica poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr., rezultă că, în traseele psihofiziologice ale diagramei poligraf (puls, tensiune arterială, respirație toracică abdominală, electrodermoconductibilitate) s-au constatat modificări semnificativ caracteristice comportamentului simulat, în urma întrebărilor critice-relevante la care au răspuns negativ învinuiții.
Cu toate acestea, Tribunalul nu poate acorda acestei probe o valoare hotărâtoare, știut fiind că, în prezent, concluziile acestor rapoarte de constatare tehnico-științifică pot fi eronate, urmare a evoluției încă insuficiente a tehnicii.
Tribunalul mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 2 teza finală Cod de procedură penală “Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”;
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală “Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.”;
Ori, în urma evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, Tribunalul apreciază, că, în prezenta cauză nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că faptele ce li se pun în sarcină inculpaților, au fost cu adevărat săvârșite de către aceștia.
