Sentinta penala nr. 2972/ 02 decembrie 2010
ACHITARE PENTRU LIPSA LATURII OBIECTIVE A INFRACTIUNII DE INSELACIUNE
actiunea inculpatei de a taia mentiunea „pe durata a cate 5 ani” nu indeplineste conditiile cerute de lege pentru a constitui elementul material al laturii obiective al infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C.p, motiv pentru care va dispune achitarea acesteia in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p.
I N S T A N T A
La data de 06.11.2009 a fost inregistrata pe rolul instantei sub nr. 28317/215/2009, plangerea, petentei SC M M SRL impotriva ordonantei din 18.05.2009 in dosar 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova.
In motivare petenta a aratat ca prin solutia de scoatere de sub urmarire penala a numitei S M i s-a adus o vatamare intereselor sale legitime, intrucat aceasta avand calitatea de a verifica spre avizare legalitatea si conformitatea contractului de inchiriere a modificat contractul dintre parti, in sensul ca la art. 7 ale acestuia a taiat cu pixul : „ posibilitatea prelungirii pe durata a cate 5 ani”.
Prin sentinta penala nr. 1615 din 26 iunie 2008, pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 4978/215/2008, s-a respins plangerea formulata de petenta SC M M Impex SRL Craiova, cu sediul in Craiova, bld. Oltenia, nr. 60, bl. 30, sc.3, ap.7, jud. Dolj, impotriva rezolutiei nr. 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova, in contradictoriu cu faptuitoarea SM, cu domiciliul in Craiova, jud. Dolj s-a mentinut solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova iar petenta a fost obligata la plata sumei de 2596,17 lei, cheltuieli de judecata catre intimata S M si la plata sumei de 60 lei cheltuielile judiciare statului.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a constatat ca a fost investita cu solutionarea plangerii formulata petenta SC SRL Craiova impotriva rezolutiei nr. 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova, in contradictoriu cu faptuitoarea S M.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca solutia adoptata de Parchet este nelegala si netemeinica, in conditiile in care in cauza existau suficiente probe din care sa rezulte vinovatia faptuitoarei in savarsirea infractiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 290 alin.1 Cod penal si art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal.
Prin rezolutia nr. 4916/P/2007 din 24.10.2007 Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numita S M, in baza art. 228 alin.6 CPP, raportat la art. 10 lit. b,d CPP, pentru savarsirea infractiunilor prev. de 290 alin.1 Cod penal si art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal.
Solutia a fost contestata de petenta SC MM Impex SRL printr-o plangere adresata prim-procurorului, iar acesta din urma prin rezolutia nr. 3873/II/2/2007 din 11 ianuarie 2008 a respins-o cu motivarea ca solutia dispusa corespunde cerintelor de legalitate si temeinicie.
In termen legal petenta s-au adresat cu o plangere Judecatoriei Craiova impotriva solutiei procurorului ierarhic superior, plangere ce face obiectul prezentei cauze.
Instanta, solutionand fondul cauzei, a retinut ca la data de 27.04.2007, S.C. „MM Impex” SRL, cu sediul in Craiova, cart. Craiovita Noua, bloc 30, sc. 3, ap. 7, reprezentata de administratorul M D, a reclamat-o la Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, pe numita S M, pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 215, 246, 290, 291 C.p.
Astfel, din continutul plangerii petentei s-a retinut ca faptuitoarea SM, in calitate de presedinte a Asociatiei Teritoriale a Organizarii Cooperatiei Mestesugaresti Dolj, (A.T.C.O.M.), a anulat ilegal, posibilitatea prelungirii unui contract de inchiriere pe durata a 5 ani, stabilind doar un an.
Din cercetarile efectuate a rezultat faptul ca la data de 30.04.2002, reclamantul, in calitate de administrator la S.C. „M M Impex” SRL Craiova, a incheiat un contract de inchiriere cu SOCOM „Infratirea Bailesti, prin care, pe durata de un an cu posibilitatea prelungirii pe durata a cate 5 ani.
A mai rezultat ca in conformitate cu legislatia in vigoare contractul a fost inaintat A.T.C.O.M. Craiova, in vederea avizarii, insa presedintele S M a modificat contractul, in sensul ca nu a mentinut decat perioada de 1 an, anuland posibilitatea prelungirii cu inca 5 ani.
Referitor al acest aspect, faptuitoarea a declarat ca avea obligatia de a verifica legalitatea incheierii contractelor, motiv pentru care a stabilit ca respectivul contract de inchiriere incalca prevederile art. 2, al. 2, pct. 24, 25 si 26 din Hotararea nr. 4/27.11.2001, emisa de U.C.E.C.O.M., for tutelar, in care se mentioneaza ca durata contractului este de maximum 1 an, cu posibilitatea prelungirii pe maximum 3 ani, in conditii de investitii cu acordul proprietarului si va deveni operant numai dupa avizul A.T.C.O.M.
S-a mai retinut ca reprezentantul petentei, administrator MD, a reclamat pe cale civila A.T.C.O.M. si, conform sentintei civile nr. 158/31.05.2005 Curtea de Arbitraj de pe langa Asociatia Nationala a Cooperatiei Mestesugaresti UCECOM Bucuresti, a respins cererea.
In continuare, petenta, prin reprezentant, s-a adresat, pe cale civila, Tribunalului Bucuresti si, conform sentintelor comerciale nr. 7254/20.09.2006 i-a fost respinsa actiunea in anulare a sentintei anterioare.
Cu ocazia audierii, reprezentantul petentei a mentionat despre cele doua sentinte in care nu i-a fost dat castig de cauza, precum si despre faptul ca nu au fost respectate clauzele contractuale.
Fata de cele mentionate anterior instanta de fond a constatat ca solutia adoptata de Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova este legala si temeinica, intrucat pe de o parte aspectele descrise in plangerea formulata de petenta nu sunt de natura penala, intrucat nu se poate retine ca faptuitoarea – in calitate de reprezentant al autoritatii cu prerogative de avizare pentru legalitate si eficienta a contractelor de inchiriere – a indus in eroare petenta cu prilejul executarii contractului, atata timp cat refuzul de prelungire a acestuia a fost exprimat de SOCOM Infratirea Bailesti, in calitate de parte contractanta, astfel ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 215 alin. 1 si 3 Cod penal.
Pe de alta parte, faptuitoarea a procedat la efectuarea modificarilor in conventia dintre parti, aducandu-l la forma de legalitate si concordanta cu dispozitiile art. 2.4, 2.5 din Hotararea nr. 4/27.11.2001, emisa de Asociatia Nationala a Cooperativei Mestesugaresti U.C.E.C.O.M., astfel ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 291 alin.1 Cod penal, sub aspectul laturii obiective.
Pentru aceste motive, instanta de fond a respins plangerea formulata de petenta SC M M Impex SRL Craiova impotriva rezolutiei nr. 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova, in contradictoriu cu faptuitoarea S M.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta SC M M Impex SRL Craiova motivand ca atat organul de urmarire penala cat si instanta de fond, au retinut o situatie de fapt ce nu este conforma reralitati, asa incat se impune casarea sentintei si desfiintarea rezolutia, iar pe fond, admiterea plangerii cu consecinta trimiterii cauzei la procuror in vederea completarii cercetarilor.
Instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.291 al.1 cod penal sub aspectul laturii obiective, apreciind ca faptuitoarea S M a procedat corect la efectuarea modificarilor in conventia dintre parti aducand-o la forma de legalitate, ceruta de hotararea nr.4/2001 a UCECOM fara a mai instiinta despre acest lucru cealalta parte contractanta, respectiv SC M MM IMPEX SRL Craiova.
Fata de cele retinute s – a constat ca rezolutia nr.4916/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova este temeinica si legala, intrucat nu se poate spune ca faptuitoare ar fi indus in eroare petenta cu prilejul executarii contractului.
Tribunalul a apreciat ca fata de probele administrate de organele de cercetare penala respectiv audierea reprezentantului petentei si a faptuitoarei S M, solutiile adoptate atat de procuror cat si de instanta de fond sunt nefundamentate raportat la toate sustinerile petentei.
Astfel, organul de cercetare penala trebuia sa procedeze la audierea numitilor S D, G V, C M si G C pentru a se stabili conditiile in care s-a negociat incheierea contractului de inchiriere intre SOCOM INFRATIREA Bailesti si SC M MSRL, pentru a se stabili daca nu cumva a avut loc o inducere in eroare a petentei cu ocazia incheierii conventiei, avand in vedere ca aceasta sustine ca nu ar fi efectuat reparatiile si imbunatatirile la imobilul ce forma obiectul inchirierii daca contractul de inchiriere s-ar fi incheiat pe o perioada mai mica de 5 ani.
De altfel, atat procurorul cat si instanta de fond sau pronuntat numai pentru o infractiune de fals desi petenta a facut plangere si pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 cod penal cat si infractiunea de abuz in serviciu prev. de art. 246 cod penal.
In aceste conditii, tribunalul a constatat recursul fondat si prin d.p. nr. 511/03.10.2008 a casat sentinta pronuntata de Judecatoria Craiova si in baza disp. art. 2781 pct. 8 lit. b cod pr. penala, a admis plangerea, a desfiintat rezolutia nr. 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova si a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, cu indicarea probelor ce vor trebui administrate.
Prin Ordonanta nr. 4916/P/2007 din 18.05.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei S M pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 215,246, 290 Cp.
Impotriva acestei solutii a formulat plangere la prim- procuror care prin ordonanta din 15.10.2009 nr. 3245/II/2/2009 a respins plangerea petentei, mentinand solutia din dosarul cu nr. 4916/P/2007 cu motivarea ca faptele sesizate si cercetate nu intrunesc conditiile prevazute de lege pentru a fi retinute ca infractiuni, astfel ca nu poate fi exercitata actiunea penala.
Impotriva acestei solutii in tem. art. 2781 C.p.p, petenta a formulat plangere la instanta de judecata.
In vederea solutionarii plangerii de fata, instanta a dispus conexarea dosarului nr. 28879/215/2009 la cauza de fata.
Analizand legalitatea si temeinicia ordonantei din 18.05.2009 instanta investita cu solutionarea plangerii a constatat temeinicia acesteia in ceea ce priveste infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Constituie infractiunea prev. de art. 290 C.p fapta de a falsifica un inscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, daca faptuitorul il foloseste sau il incredinteaza unei alte persoane spre folosire in vederea producerii unei consecinte juridice.
Invinuita nu a falsificat contractul de inchiriere nr. 272/30.04.2002 prin niciunul din aceste moduri indicate de lege, ci a efectuat o mentiune in cuprinsul acestuia , de natura a produce consecinte juridice, constand in modificarea unei clauze contractuale. In conditiile in care si-a insusit aceasta modificare contractuala prin semnatura si prin aplicarea stampilei unitatii contractante, in al carei nume si actiona, invinuita nu a contrafacut si nici alterat in nici un mod inscrisul sub semnatura privata care materializa contractul de inchiriere.
De asemenea instanta a mai aratat ca lipsesc conditiile laturii obiective a infractiunii prev. de art. 290 C.p, deoarece nu exista in realitatea obiectiva nicio actiune de contrafacere sau alterare, ci dimpotriva invinuita a actionat in calitate de reprezentant legal al societatii contractante, in scopul exercitarii atributiilor de verificare a legalitatii contractului. Modul legal sau dimpotriva nelegal in care s-au exercitat aceste atributii are legatura insa cu infractiunile prev. de art. 246 si 215 C.p cu privire la care petentul a formulat plangere penala si a urmat ulterior procedura prev. de art. 278/1 C.p.p.
In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 246. C.p, se constata interventia prescriptiei raspunderii penale, conform art. 121 C.p.
Intrucat nici invinuita si nici petentul nu au putut indica data exacta la care contractul de inchiriere a fost vizat pentru legalitate de catre invinuita, aceasta precizand in declaratia data in cursul urmaririi penale, faptul ca i s-a prezentat contractul dupa aproximativ doua luni de zile de la data incheierii spre a primi viza de legalitate, se va porni de la clauza prev. la art. 5 din contract, conform careia actul juridic incheiat va deveni operant numai cu avizul de legalitate si eficienta acordat de ATCOM Dolj .
Prin radierea clauzei contractuale care prevedea posibilitatea prelungirii pe o durata de 5 ani, a ramas eficace numai clauza privind durata contractului de 1 an de zile. Prin adresa nr. 539/09.09.2003 societatea petenta a fost instiintata de catre ATCOM, prin filiala din Bailesti asupra imprejurarii expirarii perioadei de 1 ani de zile pentru care era incheiat contractul, expirarea avand loc la data de 30.06.2003. Calculand retroactiv aceasta perioada de timp de 1 an de zile de la data de 30.06.2003 , prin prisma clauzei contractuale care stabilea momentul de la care contractul devenea eficace, cu declaratia invinuitei conform careia a primit contractul pentru a-l viza pentru legalitate dupa doua luni de la data incheierii, rezulta ca in luna iunie 2002 s-a comis in realitatea obiectiva actiunea de a modifica o clauza contractuala care prevedea posibilitatea prelungirii contractului pe o durata de 5 ani.
Aplicand prevederile art. 122 si art. 124 C.p.p care stabileste termenul de prescriptie, inclusiv termenul de prescriptie speciala, rezulta ca din iunie 2002 pana la data solutionarii prezentei plangeri formulate conform art. 278/1 C.p.p, ca s-a implinit termenul de prescriptie speciala, astfel incat nu mai poate fi pusa in discutie vinovatia invinuitei sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 246 Cp.
In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 215 alin 1 si 3 C.p, se are in vedere elementul material al laturii obiective care consta in variante alternative: actiune de inducere sau mentinere in eroare cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat fara acea eroare nu s-ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.
Pentru existenta infractiunii prev. de art. 215 alin 3 C.p se impune existenta unei actiuni de inducere in eroare cu prilejul executarii unui contract, deci in perioada cuprinsa de la data incheierii contractului pana la definitivarea acestuia, adica pe intreaga perioada in care drepturile si obligatiile partilor se afla in curs de executare.
Fapta invinuitei de a modifica o clauza contractuala, in momentul in care acest contract incheiat anterior i s-a prezentat spre vizare pentru legalitate, in conditiile in care invinuita actiona in calitate de reprezentant legal al unitatii contractante, care avea calitatea de proprietar locator, indeplineste conditiile prev. de art. 215 alin 1 si 3 C.p, pentru a fi considerata o actiune savarsita cu prilejul executarii unui contract.
Contractul de inchiriere s-a incheiat la data de 30.04.2002, iar vizarea pentru legalitate a contractului a marcat momentul de la care contractul incepea sa produca efectele, intrucat partile au stabilit prin acord comun sa delimiteze momentul incheierii contractului de cel al executorialitatii lui.
Actiune de a modifica unilateral un contract, de catre reprezentantul legal al unei dintre partile contractante, savarsita la momentul incipient al executarii drepturilor si obligatiilor care deriva din contract, fara a atrage atentia si celeilalte partii asupra caracterului pretins nelegal al clauzei contractuale respective, si in pofida actelor premergatoare incheierii contractului din care rezulta in mod neindoielnic faptul ca posibilitatea prelungirii contractului a constituit cauza determinanta a contractului, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 215 alin 1 si 3 C.p.
Astfel, actiunea de inducere in eroare a constat in incalcarea principiilor esentiale ale dreptului civil, prev. de art. 969 Cod civil, conform carora conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Radierea unei clauze contractuale care permitea prelungirea efectelor contractului pe o durata de 5 ani cu acordul partilor, radiere efectuata in mod unilateral de reprezentantul uneia dintre partile contractante, fara o prealabila convocare a partii adverse pentru a i se aduce la cunostinta pretinsa nelegalitate a clauzei reprezinta o fapta ilicita de natura a induce in eroare contractantul, care avea cunostinta despre incheierea contractului in forma initiala, si in considerarea careia a si efectuat anumite lucrari de imbunatatire a imobilului inchiriat.
Chiar daca se considera acea clauza contractuala ca avand caracter nelegal, invinuitei ii era interzis a modifica unilateral contractul, ci avea obligatia de a respinge contractul de la viza legalitatii si a pune in vedere partilor ca trebuie reevaluate conditiile in care acesta trebuie incheiat. Nu exista nicio cauza care sa o exonereze pe invinuita de raspunderea pentru modificarea unilaterala a contractului fara incunostintarea partii adverse, intrucat nici legea si nici actul juridic incheiat nu prevad nicio derogare de la principiul irevocabilitatii actelor juridice bilaterale.
Conform principiului de drept civil prev. de art. 969 alin 2 care stipuleaza numai posibilitatea modificarii sau revocarii unui act juridic prin vointa tuturor partilor contractante sau pe baza unor motive legale, invinuitei ii era interzis a aduce prin propria sa vointa modificari unui act juridic bilateral.
Caracterul nelegal al faptei savarsita de invinuita decurge si din examinarea prevederilor art. 2.5 din Hotararea 4/2001 de modificare a Hotararii 2/1994 a UCECOM care permit ca durata contractului de inchiriere sa fie de max. 3 ani.. Nu exista motive plauzibile si intemeiate care sa justifice de ce invinuita nu a modificat durata posibilitatii de prelungire a valabilitatii contractului din 5 ani cat au prevazut partile in 3 ani cat permit normele aplicabile acestei institutii.
Daca se considera clauza contractuala ca fiind vadit nelegala, invinuita avea obligatia de a respinge acordarea vizei legalitatii si a pune in vedere partilor necesitatea reevaluarii conditiilor de incheiere a contractului .
Atat timp cat partea adversa nu a fost instiintata in termen util despre aceasta modificare a contractului, ea a continuat sa considere ca respectivul contract are forma si continutul determinat in momentul incheierii sale, la care a participat si un alt reprezentant al ATCOM- filiala Bailesti.
Relevant este faptul ca modificarea acelei clauze contractuale a fost realizata numai de invinuita, nu si de Oficiul Juridic din cadrul societatii care a pus viza de legalitate in partea finala a contractului.
Avand in vedere modalitatea frauduloasa in care acest contract a fost vizat pentru legalitate, si intrucat viza Oficiului Juridic a fost exprimata in partea finala contractului, exista dubiu asupra obiectului vizei de legalitate acordata de Oficiul Juridic, intrucat nu rezulta daca acesta a vizat contractul in forma initiala sau in forma data prin radierea de catre invinuita a clauzei contractuale.
Eroarea care i s-a creat societatii petente , in calitate de locatar rezulta din cauza juridica ce a stat la baza intentiei si vointe contractuale cu care aceasta a actionat.
Posibilitatea de prelungire a contractului pe o durata de 5 ani ( sau de 3 ani cum este permis prin Hotararea 4/2001) a reprezentat cauza juridica determinanta , conform art. 967 Cod civil , intrucat din declaratiile martorilor , printre care si cei care au participat la negocierea si incheierea contractului, precum si din procesul verbal din 30.04.2002 rezulta ca fara aceasta posibilitate de prelungire a contractului, societatea petenta nu ar fi incheiat contractul.
Astfel, chiar in data de 30.04.2002 cand s-a incheiat contractul a intervenit si incheierea unui proces verbal intre reprezentantul societatii petente si reprezentantul ATCOM – filiala Bailesti , prin care s-au stabilit ce imbunatatiri are dreptul sa efectueze locatarul Aceste lucrari s-au efectuat cu acordul expres al societatii proprietare a spatiului, conform prevederilor art. 6 din contractul incheiat, la care procesul verbal face trimitere in mod expres.
Intrucat ATCOM – filiala Bailesti si-a dat acordul expres pentru ca locatarul sa efectueze lucrari de amenajare si imbunatatire a spatiului , atat prin contractul nr. 272/2002 cat si prin procesul verbal incheiat in aceeasi data, deveneau aplicabile prevederile art. 2.5 din Hotararea 4/2001 care prevedeau posibilitatea prelungirii contractului pe o durata de 3 ani , tocmai in considerarea imbunatatirilor efectuate de locatar in imobilul inchiriat.
Reaua credinta a invinuitei decurge atat din imixtiunea in acordul de vointa al partilor care configura continutul unui contract de inchiriere, prin radierea abuziva a unei clauze contractuale, cat si din imprejurarea ca invinuita a ales sa elimine complet aceasta clauza contractuala, desi ar fi putut sa inlocuiasca durata de 5 ani cu cea de 3 ani, la care locatarul avea dreptul conform art. 2.5 din Hotararea 4/2001. O asemenea modalitatea de actiune presupune reaua credinta a invinuitei care in momentul cenzurarii unui contract si-a depasit limitele atributiilor primite si si-a arogat drepturi si prerogative neprevazute de lege si nici de statul Societatii in care isi desfasura activitatea.
Din declaratiile martorului S D, care a participat la incheierea contractului din partea ATCOM Bailesti, rezulta ca incheierea acestui spatiu a fost determinata si pentru proprietar ca urmare a multitudinii reparatiilor de amenajare, imbunatatiri pe care le necesita spatiul respectiv, astfel incat se aprecia ca un astfel de contract este reciproc avantajos.
Continutul atributiei de verificare a legalitatii unui contract rezulta din declaratia martorului Barbuceanu Stela, conform caruia daca se constata ca o anumita conventie nu cuprinde clauze conforme cu Hotararea UCECOM , aceste aspecte se comunicau de catre reprezentantii Infratirea SOCOM partii adverse , rezultand astfel cum ar fi trebuit sa procedeze invinuita in situatia dedusa judecatii cand si-a exercitat atributiile in mod vadit ilegal.
Caracterul determinant pentru petenta a dreptului de a face imbunatatiri in imobilul inchiriat rezulta si din procesul verbal incheiat de ambele parti contractante chiar in ziua incheierii si a contractului, unde s-au prevazut in mod expres toate imbunatatiri pe care urma sa le efectueze locatarul , insa radierea de catre invinuita a posibilitatii de prelungire a contractului a fost de natura sa prejudicieze drepturile si interesele legitime ale acestuia, intrucat desi efectuase imbunatatiri, nu mai avea posibilitatea sa amortizeze cheltuielile efectuate.Contractul nemaifiind prelungit astfel cum au stabilit partile initial , locatarul a suferit un prejudiciu material corespunzator sumelor de bani investite in amenajarea imobilului si nerecuperate, intrucat conform art. 12 lit. g din contract nu mai avea dreptul la restituirea aferenta. Ratiunea acestei interdictii de recuperare a cheltuielilor de amenajare consta in prerogativa locatarului stipulata in art. 2.5 din Hotararea 4/2001 conform careia daca partile convin asupra efectuarii unor imbunatatiri si amenajari in imobilul inchiriat, locatarul are dreptul la incheierea contractului pe o durata de 3 ani, tocmai pentru a-i da posibilitatea recuperarii cheltuielilor in acest interval de timp.
Invinuita s-a folosit de functia pe care o exercita in societate si de atributiile pe care le indeplinea in ceea ce priveste confirmarea legalitatii contractelor si si-a arogat atributii de modificare a conventiilor , inducand in eroare partea adversa, prin necomunicarea in termen util a modificarii efectuate ,desi martorul B S a confirmat ca aceasta era procedura de urmat in cazul in care se constata neregularitati in actele juridice supuse verificarii.
Eroarea creata petentei este cu atat mai evidenta daca se are in vedere faptul ca acesteia i s-a acordat totusi de catre martorul Stoican Dumitru , in calitatea de reprezentant al ATCOM – Filiala Bailesti o prelungire a contractului pana in luna septembrie, astfel cum rezulta atat din declaratia acestuia, cat si din inscrisurile aflate in dosarul de urmarire penala.
Aceasta contradictie intre: eliminarea de catre invinuita a clauzei contractuale privind posibilitatea prelungirii contractului si acordarea totusi a unei prelungiri de cateva luni confirma reaua credinta cu care a actionat invinuita. Radierea acelei clauze contractuale s-a facut cu intentia ca societatea locatara sa nu mai aiba posibilitatea niciodata de a obtine o prelungire a contractului , ceea ce intra in contradictie atat cu prevederile art. 2.5 din Hotararea nr. 4/2001 cat si cu manifestarea de vointa a Infratirii SOCOM Bailesti care, prin reprezentant, a acordat petentei o prelungire a contractului, aspect care este in concordanta cu prevederile Hotararii 4/2001 care reglementau o astfel de posibilitate.
Legea penala, in modalitatea prevazuta in art. 215 alin. (3) C. pen., sanctioneaza activitatea materiala de inducere sau mentinere in eroare cu prilejul incheierii ori executarii unui contract, fara sa circumscrie subiectul activ la persoana care semneaza forma scrisa a contractului.
Aceasta interpretare decurge si din analiza continutului de baza al infractiunii de inselaciune, al carei scop, asa cum este determinat prin art. 215 alin. (1) C. pen., este obtinerea fie pentru sine, fie pentru altul a unui folos material injust.
Invinuita indeplineste conditiile legale pentru a fi subiect activ al infractiunii , intrucat legiuitorul nu a impus in mod expres o cerinta speciala a subiectului activ. Intrucat legea penal este de stricta interpretare si aplicare, nu se poate adauga la lege si considera ca se impune ca subiectul activ sa fie concomitent si contractant.
Oricum invinuita actiona nu in nume propriu, ci in calitate de reprezentant al societatii contractante, in temeiul atributiilor de serviciu, astfel incat este indeplinita conditia subiectului activ .
Sub aspectul laturii subiective se constata ca invinuita a actionat cu rea credinta, ceea ce presupune intentia ca forma de vinovatie, intrucat in momentul eliminarii unei clauze contractuale, care a avut un rol determinant pentru parti in momentul realizarii acordului de vointa, si-a dat seama ca va prejudicia locatarul prin faptul ca toate investitiile pe care le-a efectuat tocmai in considerarea duratei contractului nu le va mai recupera si nici amortiza, si a acceptat o astfel de posibilitate. Reaua sa credita decurge din necomunicarea in termen util catre locatar a modificarilor intervenite in mod unilateral, pentru ca acesta sa nu mai efectueze reparatiile sau eventual sa solicite rediscutarea cadrului contractuale, pentru a nu se ajunge la prejudicierea niciuneia dintre parti.
Obligatia comunicarii neregularitatilor si prin urmare a diligentelor care trebuiau depuse pentru remedierea lor rezulta din declaratia martorului B S, insa invinuita nu a efectuat niciuna din aceste indatoriri. Totodata reaua credinta se fundamenteaza si prin modalitatea frauduloasa in care s-a procedat intrucat clauza continand posibilitatea prelungirii contractului nu era contrara Hotararii 4/2001 in intregime, ci numai in privinta duratei de 5 ani in care exista posibilitatea prelungirii.
Invinuita a ales sa elimine in totalitate o clauza contractuala, sa interzica astfel exercitarea de catre locatar a unui drept la care acesta era insa indreptatit chiar prin prevederile Hotararii 4/2001. Nu existenta dreptului de a prelungi un contract era interzisa prin Hotararea 4/2001, ci numai intinderea acestui drept. De aceea invinuita a fost de rea credinta, intrucat a interzis locatarului un drept la care acesta avea dreptul, desi numai intinderea dreptului ridica anumite probleme, care insa puteau fi remediate conform dispozitiilor care reglementau statutul si activitatea UCECOM.
In consecinta instanta in temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p a admis in parte plangerea formulata de petenta SC M M SRL impotriva ordonantei din 18.05.2009 in dosar 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova, respectiv in ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 215 alin 1,3 Cp.
A desfiintat ordonanta atacata in ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 215 alin 1,3 C.p si a retinut cauza spre judecare.
Instanta in temeiul art. 278/1 alin 8 lit a C.p.p a respins plangerea formulata de petenta SC M M SRL impotriva ordonantei din 18.05.2009 in dosar 4916/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova ca neintemeiata in ceea ce priveste infractiunile prev. de art. 246 C.p si art 290 C.p, si mentine ordonanta atacata in ceea ce priveste aceste infractiuni.
In faza de cercetare judecatoreasca a fost audiata inculpata Savescu Mariana, reprezentantul SC M M IMPEX SRL, respectiv Munteanu Dumitru si martorii B M, G V, B S, D C S, S D, CM, G Cl, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar.
SC M M IMPEX SRL prin reprezentant a depus la dosar mai multe inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Inculpata S M, in calitatea sa de presedinte al ATCOM Dolj, a fost imputernicita, prin decizia nr. 1 din 20.02.2001, sa avizeze de legalitate si eficienta contractele de inchiriere, atat in faza initiala, cat si in situatia prelungirilor, incheiate de organizatiile cooperatiste asociate in judetul Dolj, in conformitate cu prevederile hotararii UCECOM nr. 2/1994.
La data de 30.04.2002, intre SOCOM Infratirea Bailesti si SC M M IMPEX SRL, a fost incheiat contractul de inchiriere avand ca obiect un spatiu cu suprafata de 350 mp, cu destinatie de spatiu de productie. Durata contractului de inchiriere a fost stabilita la 1 an de zile, cu posibilitatea prelungirii sale pe 5 ani, contract ce urma a fi executat incepand cu data avizarii de catre Consiliul Executiv al ATCOM Dolj.
Dupa incheierea contractului, toate cele 3 exemplare, au fost inaintate spre avizare catre inculpata. Observand ca in contract este stipulata posibilitatea prelungirii pentru 5 ani, inculpata a taiat mentiunea „pe durata a cate 5 ani”, in forma sa finala, contractul ramanand la art. 7 cu continutul urmator: „Contractul se incheie pe o durata de 1 an, cu posibilitatea prelungirii”, apoi a parafat inscrisurile.
In vederea incheierii acestui contract, SC M M IMPEX SRL a efectuat activitati de reparatii ale imobilului obiect al contractului, motiv pentru care a solicitat instantei daune materiale, dar si daune morale in cuantum de 50.000 lei.
Pentru aceasta fapta, inculpata a fost cercetata pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 3 CP, dar prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova din data de 18.05.2009 din dosarul 4916/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala.
Impotriva acestei ordonante, in temeiul art. 2781 C.p.p, SC M M IMPEX RL a facut plangere, iar instanta, prin incheierea din data de 19.02.2010, a admis plangerea si, in temeiul art 2781 alin. 8 lit. c C.p.p., a retinut cauza spre judecare.
Din probele administrate in cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, instanta retine ca fapta pentru care inculpata a fost cercetata si judecata nu constituie infractiune, prin raportare la disp. art. 10 lit.d C.p.p., lipsind unul dintre elementele constitutive ale infractiunii, respectiv nu este indeplinita conditia existentei laturii obiective, prin prisma elementului material.
Conform disp. art. 215 alin. 1 C.p., constituie inselaciune inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.
Conform alin. 3 al aceluiasi articol, constituie inselaciune in conventii, inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.
Examinand conditiile pentru existenta elementului material al laturii obiective, instanta constata ca nu exista o actiune de inducere sau mentinere in eroare prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, savarsita in asa fel incat fara acea eroare nu s-ar fi incheiat sau executat contractul, astfel cum cere imperativ textul incriminator.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 4 al hotararii nr. 4/27.11.2001 a UCECOM prin care s-a modificat hotararea 2/1994 privind regimul de utilizare a spatiilor construite apartinand patrimoniului organizatiilor cooperatiei mestesugaresti (f. 83, d.u.p nr. 4916/P/2007), durata contractului de inchiriere poate fi de maxim 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia prin renegocierea chiriei sau poate fi de maxim 3 ani, cu renegocierea anuala a chiriei, in situatia in care chiriasii au investit cu acordul proprietarului pentru realizarea sau amenajarea spatiului.
Instanta retine ca orice clauza referitoare la durata incheierii si prelungirii contractului, fiind dictata de hotararea mai sus mentionata, caracterizeaza contractul ca fiind o conventie de adeziune, motiv pentru care relatiile contractuale dintre parti sunt supuse conditiilor impuse de hotararea nr. 4 a UCECOM.
Potrivit aceleiasi hotarari, contractul incheiat la data de 30.04.2002, a devenit executabil de la data avizarii de catre Consiliul Executiv al ATCOM Dolj.
Avand in vedere cele expuse mai sus, instanta constata ca intre parti, contractul de inchiriere a luat nastere in mod valabil la data incheierii lui, respectiv la 30.04.2002, doar executarea acestuia fiind afectata de conditia suspensiva a obtinerii avizului de legalitate.
Clauza contractuala privind posibilitatea prelungirii „pe durata a cate 5 ani” a fost lipsita de efecte de la data incheierii contractului, motiv pentru care actiunea inculpatei de a radia aceasta mentiune nu a produs o schimbare in plan obiectiv.
In considerarea constatarii ineficacitatii acestei clauze, instanta retine ca hotararea nr. 4/27.11.2001 a UCECOM, for superior al locatorului din contract, constituie o lege pentru parti in sensul larg al cuvantului, in sensul ca acestea erau obligate sa-si regleze conduita in incheierea contractului conform regulilor instituite de acest act. Astfel, partile contractului erau obligate sa respecte dispozitiile art. 4 al hotararii, in sensul ca acest act le oferea numai posibilitatea negocierii prelungirii, nu prelungirea efectiva, cu atat mai putin de durata a 5 ani.
Or, constatand nevalabilitatea clauzei, aceasta nu putea produce niciun efect chiar in situatia in care inculpata nu ar fi taiat mentiunea „pe durata a cate 5 ani”, fapt ce a determinat formarea convingerii instantei ca fapta inculpatei nu are capacitatea de a induce sau de a mentine in eroare cocontractantul si nu a fost savarsita in niciuna dintre modalitatile prevazute de textul incriminator, respectiv prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate.
Sustinerea partii civile in sensul ca prelungirea contractului pe o perioada de 5 ani a fost o cauza determinanta pentru incheierea contractului, pentru a-si putea recupera investitia facuta cu reamenajarea spatiului, nu poate fi retinuta de instanta deoarece in sarcina acesteia instanta retine o prezumtie simpla de cunoastere a hotararii UCECOM prin care se impun conditiile de incheiere si prelungire a contractului, avand in vedere ca aceasta clauza este o conventie de adeziune ce nu putea fi negociata liber, ci era limitata de prevederile hotararii si cu atat mai mult cu cat in preambulul contractului este mentionat ca acesta a fost incheiat in temeiul hotararii Consiliului UCECOM.
Lipsa de diligenta a locatarului in consultarea documentelor cu influenta acuta asupra conventiei ii incumba.
Din declaratiile martorilor B M (f. 126 d.u.p nr. 4916/P/2007), B S (f. 122 d.u.p nr. 4916/P/2007), precum si din declaratiile inculpatei, instanta retine ca aceasta nu a fost prezenta la momentul incheierii contractului, necunoscand negocierile dintre parti. Inculpata a fost doar sesizata ulterior pentru avizare, ocazie cu care a constatat ca nu erau indeplinite conditiile prev. de hotararea nr. 4/27.11.2001, procedand la taierea mentiunii privind posibilitatea prelungirii contractului pe 5 ani.
Instanta retine ca negocierile pentru incheierea contractului au avut loc intre presedintele SOCOM Infratirea Bailesti – S D si M D din partea SC M M IMPEX SRL, ambii obligati sa cunoasca dispozitiile hotararii UCECOM, iar eroarea acestora nu se poate rasfrange asupra inculpatei, cu consecinta sanctionarii sale penale pentru infractiunea de inselaciune.
De asemenea, din declaratia martorului S D (f. 108) coroborata cu sustinerile partii vatamate – prin reprezentant legal (f. 31), instanta retine ca acesteia i-a fost comunicata o copie a contractului ulterior avizarii de catre inculpata. Nu se poate stabili cu exactitate data certa a comunicarii conventiei avizate catre partea vatamata, dar comunicarea este un fapt recunoscut chiar de catre aceasta.
Astfel, in declaratia data in fata instantei la data de 20.05.2010 (f. 33), partea vatamata – prin reprezentant- a recunoscut comunicarea contractului in luna februarie 2003, moment in care conventia era in derulare. Coroborand acest aspect cu declaratia martorei D C S (f. 107), instanta retine ca nu se putea comunica locatarului un exemplar al conventiei fara viza de legalitate, deoarece toate trei exemplarele au fost inaintate catre inculpata. Concluzia ce rezulta este ca exemplarul comunicat continea viza de legalitate, precum si modificarea efectuata de inculpata.
Or, in aceste conditii, continuarea executarii contractului de catre partea vatamata constituie o acceptare tacita a contractului, desi acesta avea posibilitatea sesizarii instantei de judecata la acea data pentru a cere desfiintarea acestuia.
Pentru considerentele de mai sus, instanta retine ca actiunea inculpatei de a taia mentiunea „pe durata a cate 5 ani” nu indeplineste conditiile cerute de lege pentru a constitui elementul material al laturii obiective al infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C.p, motiv pentru care va dispune achitarea acesteia in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p.
Avand in vedere ca nu este indeplinita conditia elementului material al laturii obiective, instanta considera superflua analizarea restului elementelor infractiunii, motiv pentru care acestea nu vor mai fi analizate.
In ceea ce priveste latura civila, in temeiul art. 14 rap. la 346 C.p.p., instanta o va respinge ca neintemeiata pentru urmatoarele motive.
Actiunea civila alaturata actiunii penale se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala reglementata de disp. art. 998-999 C. civ.
Conform disp. art.998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. In completare, prin art.999 C.civ., se precizeaza ca omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Raspunderea civila delictuala este o sanctiune specifica dreptului civil aplicata pentru savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, care se aplica nu atat in considerarea persoanei care a savarsit fapta ilicita, cat in considerarea patrimoniului sau.
Pentru a fi aplicabile disp. Art. 998-999 C.civ. trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: fapta ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovatia faptuitorului.
Instanta retine ca in cauza nu exista o fapta ilicita a inculpatei. Astfel, fapta ilicita este orice fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane.
Instanta retine ca inculpata nu era autorizata pentru modificarea mentiunilor din contract, dar actiunea acesteia nu indeplineste conditiile cerute de lege pentru a constitui element al raspunderii delictuale pentru fapta cu care a fost sesizata instanta.
Fapta inculpatei nu constituie fapta ilicita deoarece prejudiciul cauzat partii civile nu este rezultatul actiunii inculpatei. Astfel cum a retinut instanta la solutionarea laturii penale, actiunea inculpatei de a taia mentiunea „pe durata a cate 5 ani” nu a produs o schimbare in plan obiectiv.
Pe de alta parte, instanta retine ca posibilitatea prelungirii locatiunii era prevazuta in contract la art. 7, neintervenirea acesteia nefiindu-i imputabila inculpatei, deoarece negocierile dintre parti au esuat din motive ce nu fac obiectul prezentei cauze.
Or, in situatia existentei unui prejudiciu acesta este determinat de neprelungirea contractului datorita lipsei acordului de vointa al partilor, nu de actiunea inculpatei de a taia mentiunea „pe durata a cate 5 ani”.
Neexistand fapta ilicita ca element al raspunderii civile delictuale, instanta constata ca este superflua analizarea celorlalte elemente cerute de art. 998-999 C.civ, deoarece pentru angajarea raspunderii delictuale acestea trebuia indeplinite cumulativ.
In temeiul art. 193 alin. 6, avand in vedere ca instanta a respins actiunea civila, ca neintemeiata, va respinge si cererea partii vatamate SC M M IMPEX SRL – prin reprezentant legal M D privind acordarea cheltuielilor de judecata.
In temeiul art. 193 alin. 5, instanta va obliga partea vatamata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare efectuate de inculpata S M, reprezentand onorariu avocat.
In temeiul art. 192 pct. 1 lit. b, va obliga partea vatamata la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 300 lei.
1
