ŞANTAJUL. Achitare pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv a cerinţei ca fapta să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere.
Prin sentinţa penală nr. 739/10.12.2008 pronunţată în dosarul nr. 3765/301/2008 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. achitarea inculpaţilor X şi Y pentru săvârşirea infracţiunii de santaj, prev. de art. 194 alin. 1 C.p.
În actul de sesizare se reţine că la data de… inculpatii X si Y, i-au transmis părtii vătămate, prin intermediul unei martore, amenintarea că îl vor vătăma şi îi vor distruge bunuri dacă nu face demersuri la o anumită societate comercială pentru a relua furnizarea energiei electrice la două imobile inchiriate numitului Z, iar la data de… au ameninţat aceeaşi parte vătămată, în acelaşi scop, folosind primul un cuţit si secundul un pistol.
Pentru existenta infractiunii de santaj, sub aspectul laturei obiective, este necesar să fie, înainte de toate, o constrângere exercitată asupra unei persoane. Constrângerea trebuie exercitată prin violenţă sau ameninţare şi să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită, o stare de temere deoarece numai în felul acestea se aduce atingere libertăţii morale a persoanei. Din nicio probă administrată nu rezultă că părtii vătămate i s-ar fi produs vreo temere care să-l pună în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. Pentru a fi incălcată, in principal libertatea morală, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii şi momentul când, satisfăcând cererea făptuitorului, aceasta îşi redobândeşte libertatea morală. Altfel spus, pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie un pericol viitor si nu iminent, iar rezultatul violenţei sau ameninţării urmărit de făptuitor să fie distanţat în timp de actul constrângerii, lucru neîntâlnit în spetă. Prin urmare, lipseşte cerinţa ca fapta să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, deci lipseşte un element constitutiv al infracţiunii.????????2
