Neexistând dovezi că inculpatul a achiziţionat în mod ilicit, fără documente justificative, marfa, pe care ulterior să o vândă cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, lipsind atât scopul, cât şi cerinţa esenţială din cadrul laturii subiective (vinovăţia trebuind să îmbrace forma intenţiei directe).
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 777/04.03.2008
Prin sentinţa penală nr. 182/16.10.2006, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de evaziune fiscală, din infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Olt, în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, din infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi din infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 13 C. pen.
Inculpatul B.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, art. 4 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 9 lit. 0 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 10 alin. (2) din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen.
In baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998-999 şi art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. a judeţului Olt şi a obligat inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Slatina, aflată în faliment, prin lichidator judiciar SC I.G.F.E.C. SRL Slatina, la plata către partea civilă a sumei de 29.294.033.345 ROL reprezentând despăgubiri civile, din care 24.688.190.259 ROL contravaloarea bunurilor comercializate în perioada 16.05.2003 – 13.03.2004 (589,993 kg lingouri de aluminiu) şi 4.605.843.086 ROL reprezentând impozit pe profit (481.734.447 lei – diferenţă impozit), TVA – 3.941.816.641 lei (diferenţă stabilită) şi 282.291.998 lei reprezentând impozit pe microîntreprinderi (diferenţă stabilită), debite la care se vor calcula majorări de întârziere şi penalităţi de la data săvârşirii infracţiunilor până la achitarea efectivă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că în perioada 16.05.2003 – 12.03.2004, inculpatul B.I. a desfăşurat activităţi comerciale în calitate de administrator al SC V. SRL Slatina, în cadrul cărora a vândut către diverse circa 590 tone aluminiu pe care le-a aprovizionat fără documente justificative, în mod ilicit, şi a încasat contravaloarea lor prin documente bancare de plată prin conturile firmei, banii fiind ridicaţi de către inculpat din aceste conturi în numerar, cu diverse justificări fară baza legală, întrucât nu au existat documente legale de provenienţă a mărfurilor, societatea nu avea personal angajat
la D.M.P.S. Olt, iar inculpatul nu a organizat evidenţa contabilă pentru societatea sa.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a refuzat să prezinte organelor de control documentele justificative şi actele de evidenţă contabile, deşi i-au fost emise mai multe invitaţii în acest sens.
S-a mai reţinut că inculpatul B.I. a omis cu bună ştiinţă evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate în scopul de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor către stat şi nu a depus la organele fiscale declaraţiile şi deconturile TVA, raportările semestriale sau situaţiile financiare anuale pentru activitatea desfăşurată, deşi societatea administrată de către inculpat a derulat operaţiuni de vânzare lingouri de aluminiu în valoare de 24.688.190.259 lei şi a încasat contravaloarea acestora, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale în valoare de 4.605.843.986 ROL, reprezentând impozit pe profit, impozit pe venit micro-întreprinderi şi TVA.
Probele administrate în cauză au mai relevat că societatea administrată de inculpat a desfăşurat activitate în perioada 05.11. 2002 – 31.03.2004 în alt spaţiu decât cel care era declarat şi care în luna ianuarie 2003 fusese vândut, fară însă ca inculpatul să deţină un alt punct de lucru sau desfacere.
De asemenea, instanţa de fond a constatat şi că inculpatul nu a întocmit şi organizat, de la înfiinţarea SC V. SRL Slatina, niciun fel de evidenţă contabilă, iar pentru vânzările realizate a pus în circulaţie facturi fiscale distribuite de A.F.P. Slatina către o altă societate comercială, respectiv SC L.B. SRL, al cărei administrator era tatăl inculpatului.
Prin decizia penală nr. 170/25.09.2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 182/16.10.2006 pronunţată de Tribunalul Olt, desfiinţând în parte sentinţa atacată.
Cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL, prin lichidator SC I.G.F.E.C. SRL, către partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F., a fost redus la suma de 4.605.843.086 ROL (din care 481.734.447 ROL – impozit pe profit, 3.941.816.641 ROL – TVA şi 282.291.998 ROL impozit pe venit micro-întreprinderi), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptelor şi până la plata efectivă.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova şi partea civilă D.G.F.P. Olt, prin A.N.A.F.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Astfel, cât priveşte primul motiv promovat de parchet, respectiv faptul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a folosit banii rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în achiziţionarea unor bunuri pentru plata unor datorii, deşi cunoştea că banii provin din comiterea unei infracţiuni, în mod corect instanţa de apel a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)
C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, lipsind atât scopul, cât şi cerinţa esenţială din cadrul laturii subiective.
In această ordine de idei, pe de o parte s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative, iar pe de altă parte, împrejurarea că trebuia să cunoască faptul că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni nu este întrunită în cauză, fară a se putea reţine că inculpatul a vândut lingourile de aluminiu cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, atâta vreme cât nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, nefiind astfel îndeplinită cerinţa esenţială din cadrul laturii subiective (vinovăţia trebuind să îmbrace forma intenţiei directe).
In atare situaţie, potrivit celor de mai sus, nu poate fi primită nici critica parchetului potrivit căreia, în calitate de administrator al SC V. SRL Slatina, inculpatul a achiziţionat în mod ilicit circa 590 tone de aluminiu fară documente justificative, a încasat contravaloarea lor, iar banii i-a folosit în interesul societăţii sau în interes personal, întrucât, aşa cum anterior s-a arătat, nu s-a făcut dovada acestui fapt.
De asemenea, susţinerea procurorului că motivarea instanţei în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a aprovizionat marfa respectivă fără documente justificative nu are suport legal, nici faptic,
este nefondată. In acest sens, s-a reţinut că inculpatul, fiind audiat de instanţa de fond, a arătat că documentele justificative de aprovizionare a mărfii au fost păstrate de contabila firmei, M.M., care, cu toate demersurile făcute de instanţă, nu a putut fi audiată, fiind plecată din ţară din anul 2005.
Ca atare, în mod corect a fost dispusă achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, reţinându-se că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
De asemenea, se constată că şi sub aspectul laturii civile, cauza a fost corect soluţionată de către instanţa de control judiciar.
Astfel, cât priveşte primul motiv din recursul părţii civile, respectiv că instanţa nu s-a pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, având în vedere că instanţa de apel a redus în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul la suma de 4.605.843 lei, prejudiciul cauzat prin infracţiune fiind cert şi confirmat prin rechizitoriul parchetului, în sumă de 24.688.190.259 lei, acesta este nefondat, având în vedere, pe de o parte, faptul că în cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 24.688.190.259 lei după citirea actului de sesizare a instanţei, iar pe de altă parte faptul că inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de spălare de bani.
Nu în ultimul rând, se constată că în dispozitivul deciziei atacate, suma ce reprezintă cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL, prin lichidator SC I.G.F.E.C. SRL, către partea civilă D.G.F.R Olt, prin A.N.A.F., este de 4.605.843.086 ROL, adică exact cea precizată de însăşi recurenta în motivele scrise.
Cât priveşte ultimul motiv de recurs al părţii civile prin care a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 256/2002, acesta nu va mai fi verificat, fiind deja analizat în cadrul criticilor aduse de parchet, fiind astfel motivată respingerea sa.
