Judecătoria ARAD Sentinţă penală nr. 2639 din data de 21.10.2013
Titlu Acordul de mediere
Tip speță Sentință penală
Număr speță 2639
Data speță 21.10.2013
Domeniul asociat Infracțiuni
Conținut speță Acordul de mediere – pe latură penală
Tip. Sentința penala
Nr./Data: 2639 (21.10.2013)
Autor: Judecătoria Arad
Domenii asociate: Infracțiunii
Dosar nr.13721/55/2013, sentința penală nr. 2639, definitivă prin nerecurare.
La dosarul cauzei a fost depus un acord de mediere totală doar cu privire la latura penală, încheiat la data de 17.09.2013, între inculpat și partea vătămată M. L. C., părțile menționând în mod expres faptul că acest acord privește doar latura penală a cauzei, nu reprezintă o împăcare, iar partea vătămată își va valorifica pretențiile civile fie pe calea exercitării acțiunii civile în procesul penal fie separat pe calea unei acțiuni civile.
Văzând acordul de mediere încheiat, precum și dispozițiile art. 67-70 din Legea nr. 192/2006, cu modificările și completările ulterioare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod procedură penală instanța a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului O. G. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, ca urmare a acordului de mediere încheiat, respectiv înțelegere totală în ce privește latura penală, intervenit între inculpat și partea vătămată M. L. C..
În temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 192/2006 cu modificările și completările ulterioare va lasă nesoluționate acțiunile civile exercitate de către părțile civile M. L. C. și S. C. J.U.A.
Instanța a avut în vedere caracterul accesoriu al acțiunii civile față de acțiunea penală, în cadrul procesului penal. De asemenea, instanța a reținut că, potrivit art.10 alin.1 Cod procedură penală “Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă ……ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii”; raportându-se la art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedura penală care prevede că, în cursul judecății instanța pronunță, încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. h) Cod procedură penală.
Împăcarea părților este o instituție de sine stătătoare cu reglementare juridică distinctă pe când instituția medierii este prevăzută de Legea nr.192/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 67 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 cu modificările și completările ulterioare prevede că “Dispozițiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător și în cauzele penale care privesc infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.”; În opinia instanței legiuitorul a avut în vedere natura infracțiunilor la care se poate aplica instituția medierii și nicidecum faptul că ar fi identic ca și reglementare și mod de operare cu instituția împăcării sau cu instituția retragerii plângerii penale prealabile.
Mai mult, chiar legiuitorul face o diferență netă între aceste instituții, atâta timp cât instituția împăcării nu poate fi decât totală și necondiționată și care stinge obligatoriu acțiunea civilă în cadrul procesului penal în conformitate cu art.132 Cod penal și RIL nr.27/2006 care se aplică acestei instituții, în schimb Legea nr. 192/2006 modificată la art. 67 alin.1 prevede că “Dispozițiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător și în cauzele penale……”; iar la art. 56 alin. 2 se prevede că “; In cazul in care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum si in cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competente.”;
În aceste condiții instanța a considerat că, un acord de mediere care respectă condițiile de formă și de fond prevăzut de art. 68-70 din Legea nr. 192/2006 modificată, care de altfel este o normă de drept specială față de codul penal care este o normă de drept generală, poate să privească ori latura penală sau civilă a cauzei, ori ambele laturi după voința părților.
Atâta timp cât legiuitorul a înțeles să reglementeze două instituții diferite, cu reglementări diferite precum și modul lor de aplicare în concret la o anumită cauză, nici instanța nu poate să refuze un acord de mediere pe motivul că nu privește atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Cu privire la nesoluționarea laturii civile instanța a considerat că, pentru a se putea soluționa acțiunile civile exercitate în prezenta cauză era necesara stabilirea existentei infracțiunii și implicit a existenței faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și a celorlalte condiții privitoare la răspunderea civilă delictuală.
Or, ca urmare a încetării procesului penal, acțiunea civilă exercitată de părțile civile din prezenta cauză nu mai poate fi soluționată în cadrul procesului penal, neputând fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în condițiile în care, prin ipoteză, vinovăția sa nu a fost stabilită.
Față de cele expuse, instanța a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. G. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, ca urmare a acordului de mediere încheiat, respectiv înțelegere totală în ce privește latura penală, intervenit între inculpat și partea vătămată/civilă M. L. C., și a lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate de către părțile civile M. L. C. și S. C. J. U. A.
