Judecătoria ARAD Sentinţă penală nr. 2030 din data de 01.09.2014
Dosar nr. 14257/55/2014, sentința penală nr. 2030/01.09.2014, definitivă prin decizia penală nr. 884/A din data de 23.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
La data de 14.08.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 14257/55/2014, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpata L.C., cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 233 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 4665/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Inculpata a recunoscut faptele reținute în sarcina sa de către procuror și a încheiat cu acesta o înțelegere cu privire la pedeapsă și modul de executare, astfel: câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1 cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal; în baza art. 39 Cod penal, contopirea celor două pedepse de 2 ani închisoare cu aplicarea unui spor de 8 luni închisoare; apoi, în baza art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 1755/09.10.2013, definitivă prin neapelare la 24.10.2013, executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa din prezenta cauză, deci, în final, inculpata urmând să execute 3 ani și 8 luni în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă, procurorul a precizat că părțile civile și-au recuperat integral prejudiciul prin restituire.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 – 482 Cod procedură penală.
Având în vedere existența indubitabilă a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, ținând cont că infracțiunea de tâlhărie este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, că acordul de recunoaștere a fost încheiat în formă scrisă și conține mențiunile prev. la art. 482 Cod procedură penală iar cu ocazia încheierii acestuia inculpata a fost asistată de avocat din oficiu, apreciind cuantumul pedepsei (2 ani pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie), ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpata L. C., în cadrul dosarului penal nr. 4665/P/2014.
Curtea de Apel Timișoara analizând apelul declarat de inculpată prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., a constatat că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 488 alin. 2 C.p.p.: “Împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de a acesteia.”; Raportat la aceste dispoziții legale, urmează a se analiza numai modalitatea de individualizare a pedepselor.
Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: “Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”; În privința inculpatei se reține gravitatea deosebită a faptelor dedusă din aceea că a acostat persoanele vătămate în plină zi, în locuri publice, acționând cu violență pentru a le smulge bijuteriile pe care le purtau. De asemenea, în privința inculpatei s-a constatat faptul că, are antecedente penale, suferind condamnări pentru infracțiunea de furt și ultraj (infracțiuni împotriva patrimoniului și autorității). Toate aceste elemente au condus la concluzia că inculpata denotă un pericol social crescut pentru colectivitate, iar pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de art. 233 C.p., sunt în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor (de la 2 la 7 ani închisoare), astfel că nu se impune nicio reducere cu atât mai mult cu cât nu există elemente de natură a fi valorificate drept circumstanțe atenuante. În ceea ce privește pedeapsa rezultantă, se constată că a fost aplicat sporul legal obligatoriu de o treime din pedeapsa ce nu se execută integral, neputându-se dispune nicio reducere. Totodată, pedeapsa finală ce urmează a fi executată de inculpată este rezultatul incidenței dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, urmare a comiterii infracțiunilor din prezenta cauză în termenul de încercare al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 1755/09.10.2013 a Judecătoriei Focșani.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata L. C. împotriva sentinței penale nr. 2030/01.09.2014 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 14257/55/2014.
