DECIZIA PENALĂ NR. 753/R/2008
Şedinţa publică din 16 E. 2008
Prin sentinţa penală nr. 168 din 17 aprilie 2008 a dispus condamnarea inculpatului N. H. E. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2,4 C.pen.cu aplic. art. 74 şi 76 lit. c C.pen. În baza art. 81 şi 82 C.pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni. Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă E. Ş. a sumelor de 9.600 lei – despăgubiri pentru daune materiale şi de 5.000 lei – despăgubiri pentru daune morale. S-a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor despăgubiri civile: către Spitalul S M suma de 189,34 lei, către Spitalul Clinic de Recuperare C N aceeaşi sumă şi către Spitalul de Recuperare E. suma de 1.650,08 lei.Inculpatul a fost obligat să achite Spitalului Judeţean de Urgenţă„Dr.C-tin P.” B M – Serviciul medico-legal judeţean M – Cabinet medico-legal suma de 65 lei. De asemenea, inculpatul a fost obligat şi la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei – cheltuieli judiciare şi a părţii vătămate a sumei de 1.000 lei cu acelaşi titlu. În considerentele sentinţei s-a reţinut faptul că inculpatul N. H. E. este angajat în calitate de agent vânzări la_ S. J. SRL S M şi posedă permis de conducere valabil pentru categoria B de autovehicule.În data de 11 E. 2005 în jurul orelor 21,00 inculpatul conducea autoturismul societăţii marca „E. 1304” pe strada_ din S M, stradă pe care circulaţia se desfăşoară într-un singur sens. Ajungând în apropierea Liceului M. D. inculpatul a observat în faţa sa un alt autoturism care rula cu viteză redusă pe partea dreapta a carosabilului. În aceste împrejurări, inculpatul a luat hotărârea de a depăşi autoturismul prin partea dreaptă (lăţimea părţii carosabile permite acest lucru) deşi pe acest segment de carosabil se deplasa în acelaşi sens pe bicicletă partea vătămată E. Ş..Pe timpul acestei manevre inculpatul nu a reuşit să păstreze o distanţă laterală suficientă faţă de bicicletă astfel încât a acroşat-o cu partea din faţă dreapta a autoturismului iar partea vătămată a fost basculată pe D. şi ulterior proiectată pe carosabil. În urma accidentului aceasta a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale (f.31).Partea vătămată a circulat regulamentar iar bicicleta era dotată corespunzător circulaţiei pe timp de noapte.Accidentul s-a datorat culpei exclusive a inculpatului care nu a respectat dispoziţiile art.149 al. 1 şi 150 al. 1 lit. „c” din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit cărora depăşirea vehiculelor se face numai pe partea stanga în sensul de mers iar la efectuarea acestei manevre trebuie păstrată o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit.Fapta inculpatului N. H. E. care în data de 11 E. 2005 în timp ce conducea un autoturism „E. 1304” prin nerespectarea dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice a cauzat un accident în urma căruia partea vătămată E. Ş. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale constituie infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 al. 1 şi 3 C.pen.Cu privire la latura civilă a cauzei prima instanţă a menţionat următoarele:- partea vătămată E. Ş. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 RON reprezentând venitul nerealizat, cheltuielile cu tratamentul medical şi daune morale (f.29)- Casa de Asigurari de Sănătate M se constituie parte civilă în cauză cu suma de 189,34 RON reprezentând cheltuielile de spitalizarea părţii vătămate (f.24).Inculpatul nu a putut face dovada încheierii asigurării auto pentru a se introduce în cauză asiguratorul de răspundere civilă. Referitor la persoana inculpatului N. H. E. instanţa de fond a reţinut că acesta este în vârstă de 27 de ani, nu posedă antecedente penale(f.36).În cauză, deoarece a fost contestat numărul zilelor de îngrijire medicală, s-a dispus şi s-a efectuat raport de expertiză medico legală de către Serviciul Judeţean Medico Legal B M (fila 136-141) de unde rezultă că nr. de zile de îngrijiri medicale ca urmare a traumatismului suferit de către partea vătămată de 100-120 zile şi au determinat un H. de invaliditate de 20 %.Deoarece şi acest raport de expertiză a fost contestat, s-a dispus o contraexpertiză la Institutul de Medicină Legală C N (fila 122-124) care a stabilit acelaşi nr. de zile de îngrijire medicală 100-120 .La solicitarea părţii vătămate a fost efectuată şi o completare la acest raport de expertiză pentru a fi stabilit gradul de invaliditate cu care a rămas partea vătămată în urma accidentului (fila 219-220) Din concluziile acestei completări, rezultă că partea vătămată ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului de circulaţie prezintă o incapacitate adaptivă de 40%, neîncadrabilă în H. de invaliditate.Având în vedere faptul că din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat majorarea nr. de zile de îngrijiri medicale, necesare recuperării părţii vătămate instanţa în şedinţa din 27.09.2007 (fila 175) a pus în discuţia părţilor şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din vătămare corporală din culpă prev.de art 184 al. 1 şi 3 C.pen. în vătămare corporală din culpă prev.de art 184 al. 2 şi 4 C.pen.Raportat la majorarea nr. de zile de îngrijire medicală, partea vătămată şi-a majorat pretenţiile civile de la 21.000 lei la 30.000 lei .La termenul de judecată din 10 aprilie 2008, reprezentanta părţii vătămate a solicitat introducerea în cauză a_ S. J. SRL care este proprietara autoturismului implicat în accident în calitate de parte responsabilă civilmente.Raportat la dis part 16 C.pr.pen., care prevede faptul că introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc la cerere sau din oficiu fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare, instanţa a respins această cerere deoarece a fost formulată tardiv şi contrar dispoziţiilor legale amintite, citirea actului de sesizare făcându-se la data de 13.06.2006.(fila 26). Societatea asigurătoare E. B.ri a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar ca obligarea sa la plata despăgubirilor civile să se facă ţinându-se cont de prev. deciziei I din 28.03.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În baza probelor administrate prima instanţă a constatat că în speţă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prev.de art 184 al. 2 şi 4 C.pen. La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a ţinut cont de faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, a recunoscut săvârşirea faptei, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art 74 şi 76 lit. c C.pen., aplicându-i pedeapsa stabilită în dispozitiv, iar pedeapsa aplicată a fost suspendată condiţionat conform art.81 C.pen., fiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.
În privinţa laturii civile a cauzei instanţa a obligat inculpatul să plătească celor trei unităţi spitaliceşti Spitalul de Recuperare E., Spitalul Clinic de recuperare C şi Spitalul Municipal S M, despăgubirile civile conform constituirii de parte civilă a acestor unităţi.În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă a părţii vătămate E. Ş. instanţa a admis în parte pretenţiile civile ale acestuia constând în prestaţii efectuate de zilierii angajaţi în muncă, pentru nr. de zile stabilit prin expertiză precum şi cheltuielile privind tomografia şi analizele medicale.Aceasta deoarece partea vătămată a dovedit cu martori faptul că pe perioada cât a avut nevoie de îngrijire medicală a avut angajat care să-l ajute în gospodărie (fila 76) dar nu a dovedit şi faptul că realiza venituri suplimentare din muncă în afara pensiei .De asemenea, partea vătămată deşi a solicitat contravaloarea bicicletei ca fiind distrusă în urma accidentului, nu a făcut nici o dovadă în acest sens. În cea ce priveşte bonurile de benzină şi de medicamente depuse la dosar de către reprezentanta părţii vătămate, din acestea nu rezultă faptul că au fost cheltuieli legate direct de cauză. De asemenea, instanţa a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate şi daune morale precum şi cheltuieli judiciare conform dispozitivului.Deoarece contravaloarea expertizei medicale efectuate de Spitalul Judeţean de Urgenţă D. P. – Serviciul medico-legal nu au fost achitate instanţa a obligat inculpatul să plătească şi aceste cheltuieli.Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât inculpatul, cât şi partea civilă E. Ş. şi asiguratorul E. B.ri S.A. – Sucursala M. Apelantul-inculpat a solicitat a se reduce cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale la nivelul sumei de 575,26 lei şi a celor pentru daune morale la nivelul sumei de 2.000 lei cu motivarea că prima instanţă l-a obligat la plata sumei de 9.600 lei – despăgubiri pentru daune materiale (contravaloarea prestaţiilor zilierilor angajaţi de apelantul-parte civilă în perioada zilelor de îngrijiri medicale, contravaloarea tomografiei şi a analizelor medicale) fără a fi detaliate aceste sume. Contravaloarea tomografiei (250 lei) este probată, contravaloarea medicamentelor este dovedită la nivelul sumei de 323,26 lei, iar obligarea la plata contravalorii prestaţiilor efectuate de zilieri nu se justifică (declaraţia martorului nu este credibilă, ea vine în contradicţie cu susţinerea apelantului-parte civilă din cadrul constituirii de parte civilă care a indicat suma de 50 lei/zi, acesta din urmă este pensionar, în luna E. muncile care se prestează în gospodărie sunt reduse din cauza anotimpului, fiind încadrat în muncă martorul nu putea presta munci în gospodăria apelantului-parte civilă 14 zile/lună; în acest sens s-a formulat la parchet împotriva martorului plângere penală în dos.nr. 704/P/2008).Despăgubirile pentru daune morale au un cuantum disproporţionat faţă de suferinţele fizice şi traumele suportate.Apelantul-parte civilă a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar, în subsidiar, admiterea integrală a constituirii sale de parte civilă şi obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 5.063 lei – cheltuieli judiciare. În motivarea cererii sale acesta a arătat că răspunderea pentru prejudiciul produs revine atât apelantului-inculpat, cât şi S.C. „S. J.” S.R.L. (în calitate de comitent), răspunderea lor fiind solidară. Citarea în proces a societăţii ca şi parte civilmente responsabilă este obligatorie. Introducerea în cauză a acesteia a fost solicitată de la începutul dezbaterilor în fond, însă instanţa a prorogat pronunţarea asupra cererii, apoi a respins-o ca fiind tardivă.Suma de 11.500 lei a fost probată cu bonurile pentru medicamente şi reprezintă şi contravaloarea analizelor medicale obligatorii. Cu privire la venitul nerealizat în sumă de 12.000 lei s-a făcut trimitere la declaraţia martorului H. J. care a indicat obţinerea de către apelantul-parte civilă a unor venituri în sumă de 100 lei/zi chiar dacă este pensionar. Deşi nu a fost încadrat în muncă, veniturile obţinute au contribuit la susţinerea financiară a familiei sale care a fost astfel privată de această susţinere.Suma de 6.500 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale este derizorie faţă de suferinţele fizice şi psihice ce i-au fost produse şi faţă de împrejurarea că a rămas cu o incapacitate adaptativă de 40 % astfel că trebuie să depună un efort suplimentar pentru a se N. – efort care este necesar a fi recompensat.Cheltuielile judiciare solicitate reprezintă onorariul de avocat (dovedit cu chitanţa aflată la dosar) şi cheltuielile de transport ale acestuia care s-a deplasat de la C N (probate cu chitanţele depuse). Prima instanţă nu a motivat reducerea onorariului de la suma de 3.000 lei la cea de 1.000 lei. Apelantul-asigurator B.C.R. – B.ri S.A. – Sucursala M a solicitat a se înlătura dispoziţiile sentinţei privind obligarea apelantului-inculpat la plata despăgubirilor materiale cu motivarea că despăgubirile pretinse de apelantul-parte civilă sunt în M parte neîntemeiate şi nedovedite. Nu s-a dovedit caracterul urgent şi inevitabil al cheltuielilor efectuate cu zilierii angajaţi pentru lucrările de la locuinţa apelantului-parte civilă, veridicitatea probei testimoniale a fost contestată de apelantul-inculpat.Examinând sentinţa penală apelată prin prisma dispoziţiilor art. 371 C.pr.pen., tribunalul a constatat următoarele:Cererea apelantului-parte civilă E. Ş. de a se dispune desfiinţarea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru a se cita în calitate de parte civilmente responsabilă a S.C. „S. J.” S.R.L. nu poate fi primită raportat la dispoziţiile art. 16 alin. 1 C.pr.pen. potrivit cărora introducerea în cauză a persoanei civilmente responsabile poate avea loc doar până la citirea actului de sesizare a instanţei şi la împrejurarea că acesta a solicitat pentru prima dată introducerea în cauză a acestei doar la ultimul termen de judecată (cel din 10 aprilie 2008), deci ulterior momentului indicat de textul legal menţionat. Prin urmare, sentinţa penală apelată urmează a fi examinată sub aspectul fondului cauzei.Din probele administrate în acest dosar rezultă faptul că în seara zilei de 11 E. 2005 apelantul-inculpat a condus pe strada 22 E. din S M autoturismul marca „E. 1304” înmatriculată sub nr._ pe E. T. şi pentru că în faţa sa circula un alt autoturism, a încercat să îl depăşească. Întrucât nu l-a observat la timp pe intimatul-parte civilă E. Ş. care se deplasa cu ajutorul unei biciclete pe E. dreaptă, l-a acroşat, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 100-120 de zile de îngrijiri medicale şi o incapacitate adaptativă de 40 %(f.121-124, 218-220 dosar judecătorie).În raport de această stare de fapt, încadrarea juridică dată de judecătorie faptei apelantului-inculpat este cea legală.Pedeapsa aplicată acestuia a fost în mod judicios individualizată faţă de gradul de pericol social al faptei (dat de natura ei şi de modalitatea în care a fost comisă) şi al apelantului-inculpat (acesta nu are antecedente penale), acest ultim element atrăgând incidenţa în cauză a prev. art. 74 C.pen. Faţă de natura infracţiunii şi de gradul de pericol social al apelantului-inculpat, tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie şi văzând şi faptul că sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe prev. de art. 81 C.pen., s-a apreciat că în mod corect s-a dat eficienţă acestui text legal.Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a constatat că intimatul-parte vătămată E. Ş. s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:- 5.000 lei – despăgubiri pentru daune morale – majorate ulterior la suma de 6.500 lei (f.24, 157 dosar judecătorie);- 16.000 lei despăgubiri pentru daune materiale din care suma de 4.500 lei reprezintă venitul nerealizat în perioada zilelor de îngrijiri medicale care ulterior au fost majorate la nivelul sumei de 12.000 lei – f.157 dosar judecătorie, iar diferenţa de 11.500 lei reprezintă următoarele: contravaloarea tomografiei computerizate (250 lei), contravaloarea transportului cu autoturismul de la Spitalul S M la Spitalul de Recuperare C N (1.000 lei), contravaloarea medicamentelor (1.000 lei), a alimentaţiei speciale necesare pentru recuperare (100 lei), a bicicletei distruse (500 lei), a prestaţiei zilierilor angajaţi în gospodărie (50 lei/zi) şi venitul nerealizat de fiica intimatului-parte civilă – numita E. M. B. N. urmare a îngrijirilor acordate acestuia (2.000 lei).În raport de suferinţele fizice ce i-au fost produse apelantului-parte civilă căruia apelantul-inculpat i-a cauzat leziuni corporale vindecabile în 100-120 de zile de îngrijiri medicale şi o incapacitate adaptativă de 40 %, suma de 6.500 lei solicitată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este pe deplin justificată, urmând a fi, în consecinţă, majorat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă la nivelul acestei sume.În privinţa despăgubirilor pentru daune materiale solicitate instanţa de apel reţine faptul că s-a dovedit achitarea de către partea civilă a sumei de 250 lei reprezentând contravaloarea unei tomografii computerizate (f.29 dosar judecătorie). Chiar dacă apelantul-parte civilă este pensionar, acestuia i se cuvine pentru perioada zilelor de îngrijiri medicale suma de 6.000 lei întrucât şi prestată în mod curent în gospodărie poate fi cuantificată la nivelul unei sume rezonabile de 50 lei/zi. Din raportul de expertiză de la f. 122-124 şi completarea la acest raport de la f. 219 rezultă că acesta a suferit 3 internări la Spitalul Clinic de Recuperare C N şi s-a deplasat de 4 ori pentru a fi examinat la diferite unităţi medicale din acelaşi oraş. Prin urmare, pentru transportul acestuia au fost necesare 10 drumuri cu autoturismul întrucât o internare a necesitat efectuarea a două drumuri dus-întors – unul pentru internare şi altul pentru externare astfel că a suportat cheltuieli cu transportul în sumă de 1.000 lei (10 drumuri x 100 lei). Cu depoziţia martorei D. N. s-a probat faptul că apelantul-parte civilă a cheltuit suma de 10.000 lei pentru medicamente şi alimentaţia specială necesară pentru recuperarea sa (f.36 dosar judecătorie). Nu i se poate acorda contravaloarea bicicletei implicate în accidentul rutier întrucât fotografiile judiciare aflate în dosarul de u.p. evidenţiază distrugerea doar a roţii din spate a acesteia care poate fi înlocuită şi a cărei valoare rezonabilă este apreciată de tribunal la nivelul sumei de 50 lei. Nu i se poate acorda contravaloarea prestaţiei muncitorilor angajaţi de acesta în gospodărie întrucât munca depusă de aceştia reprezintă, de fapt, munca pe care apelantul-parte civilă ar fi prestat-o în gospodărie şi pentru care acestuia i s-a acordat deja suma de 6.000 lei. Veniturile pretinse ca nefiind realizate de fiica acestuia urmare a îngrijirilor ce i-au fost date nu au fost probate. Totalizând sumele mai sus amintite, tribunalul urmează a-i acorda apelantului-parte civilă suma de 17.300 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.Apelantul B.C.R. B.ri S.A. – Sucursala M a fost chemat în judecată în calitate de asigurător astfel că acţiunea civilă se impune a fi admisă în parte şi faţă de acesta (pentru a-i fi opozabilă hotărârea) în sensul celor de mai sus. Aşadar, sentinţa primei instanţe urmează a fi desfiinţată şi sub acest aspect.Întrucât apelantul-inculpat este singurul culpabil de producerea accidentului rutier în discuţie, în mod corect a fost obligat la plata de cheltuieli de spitalizare în favoarea Spitalului S M, Spitalului Clinic de Recuperare C N şi Spitalul de Recuperare E..Apelantul-inculpat nu a contestat faptul că nu s-a achitat contravaloarea expertizei în sumă de 65 lei întocmite de S.M.L. B M şi nu a făcut dovada contrară, soluţia primei instanţe urmând, în consecinţă, a fi menţinută sub acest aspect.În mod netemeinic i s-au acordat apelantului-parte civilă cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei în condiţiile în care s-a dovedit faptul că a achitat suma de 3.000 lei cu titlu de onorariu de avocat (f.256 dosar judecătorie), iar faţă de durata procesului (de 2 ani) reducerea cuantumului acestuia nu se justifică. De asemenea, apărătorul său a fost prezent la 6 termene de judecată, iar contravaloarea transportului acestuia poate fi apreciată la nivelul unei sume rezonabile de 600 lei (100 lei/termen de judecată x 6 termene). În consecinţă, apelantul-inculpat urmează a fi obligat la plata în favoarea apelantului-parte civilă a sumei de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.Pentru aceste motive s-au admis în parte toate apelurile prin decizia penală 182/2008 a Tribunalul u i M a r a m u r e ş.Admiţând în parte toate apelurile, fiecare parte urmează a-şi suporta propriile cheltuieli făcute în apel.În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia. Împotriva deciziei tribunalului şi implicit a sentinţei judecătoriei, au declarat recurs inculpatul N. H. E. şi asigurătorul de răspundere civilă_ E. B.ri SA – Sucursala M. Recurenţii au solicitat casarea lor şi rejudecând cauza, înlăturarea obligării la plata daunelor morale şi a celor materiale, întrucât inculpatul are un H. redus de culpă în producerea evenimetului rutier. Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: instanţele de fond, au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului şi în mod judicios au soluţionat şi latura civilă a cauzei. Stabilind obligaţia de a repara prejudiciul cauzat unei persoane, printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial şi cel nepatrimonial; ca atare, nu există temei juridic pentru a se înlătura obligaţia de reparare a daunelor morale, acestea având, la fel, ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor ce dă naştere obligaţiei de reparare. Potrivit prevederilor art. 14 din C o d u l d e procedură penală şi ale art.998 C.civ., despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a daunelor ocazionate. Verificând hotărârile pronunţate în cauză, rezultă că instanţele de fond au constatat că inculpatul a accidentat partea civilă, cauzându-i leziuni vindecabile în 120 de zile îngrijiri medicale şi totodată, provocându-i o incapacitate adaptativă de 40% ceea ce a determinat încadrarea acesteia într-un H. de invaliditate de 20%. Pe cale de consecinţă, în mod judicios, inculpatul a fost obligat la daune materiale, daune morale către partea civilă. Victima unei infracţiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătăţii sale, acest prejudiciu constând în suferinţele fizice şi psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit. Astfel, victima, o persoană în vârstă de 66 de ani, a fost supusă mai multor operaţii prin care i s-a acordat asistenţă medicală în vederea vindecării traumatismului cranio-cerebral suferit, fiind încadrat în urma accidentului comis de inculpat, în gradul III de invaliditate, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenţii chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri. J. în spital, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţa de a fi privat de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, implică şi o suferinţă psihică, ce presupune, de asemenea, o compensaţie, şi anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat şi care, în cuantumul solicitat şi acordat de instanţe, este justificat. Aşadar, prin infracţiunea săvârşită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părţii civile nu numai la traume fizice şi psihice excepţionale dar şi la o infirmitate care, îi limitează accesul la o viaţă socială şi afectivă normală, potrivit vârstei şi intereselor sale. De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală şi prejudiciul nepatrimonial încercat, curtea apreciază că instanţele de fond au pronunţat o soluţie temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern şi exigenţelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Decizia Tribunalul u i M a r a m u r e ş este judicios motivată cu referire atât la probele scrise, cât şi cele testimoniale ( raport de expertiză al părţii civile, reţete medicale, declaraţia martorei D. N. ). În privinţa recursului asigurătorului se constată că juristul unităţii nu s-a prezentat personal în faţa instanţei, acesta fiind examinat prin prisma motivelor scrise. Soluţia Tribunalului s-a circumscris întrutotul celor statuate de instanţa supremă în recursul în interesul legii I/2005 al ÎCCJ, în sensul că asigurătorul răspunde în limita contractului de asigurare. Pentru motivele ce preced, Curtea va aprecia ca legală şi temeinică hotărârea Tribunalul u i C l u j pe care o va menţine, respingând ca nefondate recursurile promovate, în baza art.38515 pct. 1 lit.b cod proc.pen. Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. inculpatul şi asigurătorul vor plăti fiecare statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
