Examinând recursul formulat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 451/03.11.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, prin care în baza art. 332 alin. (2) CPP s-a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, Curtea de Apel Cluj l-a găsit fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din data de 25.08.2011 s-a reţinut că Judecătoria „a apreciat că este legal învestită prin actul de sesizare”, ceea ce a condus la concluzia că verificarea regularităţii sesizării instanţei în conformitate cu dispoziţiile art. 300 CPP s-a făcut la acel termen de judecată.
Ca atare, constatarea nelegalităţii sesizării la termenul de judecată din 03.11.2011 contravine dispoziţiilor procedurale anterior relevate, care impun obligaţia magistratului de a verifica regularitatea sesizării din oficiu la prima zi de înfăţişare, după această verificare nemaiputându-se reveni printr-o constatare antagonică.
Mai mult decât atât, raportat la faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, probatoriul administrat în faza actelor premergătoare începerii urmăririi penale în speţă şi în faza de urmărire penală, în dovedirea rechizitoriului întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, este în principal reprezentat de înscrisuri, acestea putând servi ca mijloace de probă în condiţiile art. 89 şi urm. CPP, şi de procesul-verbal prin care s-a constatat efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale, care constituie de asemenea mijloc de probă în conformitate cu art. 224 alin. (3) CPP. Totodată, potrivit art. 90 CPP, procesul-verbal de constatare a infracţiunii din 07.03.2011 constituie, de asemenea, mijloc de probă.
De asemenea, în privinţa martorilor propuşi în acuzare prin rechizitoriu, urmează să se reţină că aceştia au calitatea de martori asistenţi în conformitate cu art. 92 CPP, astfel încât audierea acestora în faza actelor premergătoare cât şi ulterior începerii urmăririi penale nu era necesară.
Practica judiciară şi doctrina au statuat că „dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispoziţiilor procedurale sancţionabilă cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoştinţă de aceasta (prin încălcare înţelegându-se fie aplicarea greşită a legii de procedură, fie o neaplicare) – cazul în speţă – nu există nulitate câtă vreme inculpatul sau avocatul său nu au adus la cunoştinţă organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată şi nu au cerut la momentul respectiv aplicarea legii în mod corect”.
Această neaplicare a dispoziţiilor procesuale nu a fost invocată de apărătorul din oficiu al inculpatului în faţa procurorului, acesta neavând avocat în faza de urmărire penală, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat textual: „recunosc şi regret faptele comise”.
Nulităţile invocate de apărătorul inculpatului referitoare la nelegala sesizare a instanţei constând în nerespectarea art. 224 alin. (1) şi (3) CPP şi ca atare încălcarea dreptului la apărare vizează o nulitate relativă, pentru că nu este expres prevăzută printre cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispoziţiile art. 197 alin. (2) CPP.
Ca atare, nulitatea invocată pentru prima dată în faţa judecătoriei, fiind relativă, se acoperă prin administrarea de către prima instanţă atât a probelor în acuzare, cât şi a celor în apărare, solicitate de inculpat, nefi-ind justificată restituirea cauzei la procuror.
Curtea a reţinut în speţă şi incidenţa dispoziţiilor Dec. nr. 126/26.04.2001 a , care statuează că „procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Rezultă, prin urmare, că în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 CPP şi care să vizeze o anumită persoană bănuită ca fiind autorul infracţiunii”.
La dosarul dc urmărire penală este depus procesul-verbal prin care s-a constatat efectuarea actelor premergătoare, act care constituie mijloc de probă valid, care consemnează depunerea în probaţiunea vinovăţiei inculpatului a mai multor înscrisuri.
C.A. Cluj, s. pen., dec. nr. 2011/08.12.2011,
