În fapt, a aratat reclamanta ca actele cuprinse în obiectul cererii au fost încheiate de debitoarea SC P. SRL dupa deschiderea procedurii insolventei, fara a se încadra între actele si operatiunile facute de debitor în cursul desfasurarii normale a activitatii sale, conform art.403 din Legea nr.64/1995.
A mai precizat reclamanta ca actele de înstrainare efectuate ulterior începerii procedurii insolventei sunt lovite de nulitate absoluta, întrucât contravin unor norme de ordine publica si nu au acordul judecatorului sindic.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art.38, 40, 45 alin.1 si art.48 alin.1 din Legea nr.64/1995 si ale art.948 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.1001/COM/19.02.2007, Tribunalul Constanta a admis, în parte, cererea formulata de reclamanta SC P. SRL, prin lichidator judiciar SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC P.M.P. 2002 SRL si SC P. SRL; a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare nr.4752/18.12.2003 si contractului de vânzare-cumparare nr.4738/17.12.2003; a obligat pârâta SC P. SRL la restituirea catre reclamanta a imobilului compus din teren în suprafata de 2.186,48 mp si constructiile edificate pe acest teren, în suprafata de 529,81 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4738/17.12.2003, ca efect al repunerii partilor în situatia anterioara încheierii actului; a obligat pârâta SC P.M.P. 2002 SRL la plata catre reclamanta a sumei de 300.000.000 lei vechi (în prezent 30.000 RON) reprezentând pretul imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4752/18.12.2003; a respins, ca lipsit de interes, capatul de cerere privind anularea antecontractului de vânzare-cumparare nr.6191/04.12.2003.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin sentinta civila nr.FN/12.05.2003 pronuntata în dosarul comercial nr.2620/COM/2006 al Tribunalului Constanta s-a dispus deschiderea procedurii prevazute de Legea nr.64/1995 pentru debitoarea SC P. SRL, data de la care au devenit incidente prevederile art.49 din Legea nr.64/1995 republicata, reluate în cuprinsul art.46 din Legea nr.85/2006, în care se arata ca „în afara de cazurile prevazute de art.49 sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Operatiunile de vânzare a bunurilor din patrimoniul debitoarei nu au fost autorizate de judecatorul sindic, astfel încât urmeaza a se analiza în prezenta cauza sintagma „cazuri prevazute de lege”.
Astfel, norma supusa observatiei sub aspectul incidentei sale în cauza arata ca debitorul poate sa continue desfasurarea activitatii curente, pe perioada de observatie, daca nu i s-a ridicat dreptul de administrare.
Cum însa, debitoarei SC P. SRL i s-a ridicat dreptul de administrare, întrucât nu si-a exprimat intentia de reorganizare, aceasta nu mai poate încheia acte privind vânzarea bunurilor cât timp dreptul de a-si conduce activitatea i-a fost ridicat chiar prin sentinta de deschidere a procedurii în conditiile Legii nr.64/1995 republicata.
În aceste conditii devin incidente prevederile art.49 din Legea nr.64/1995 republicata (în prezent art.46 din Legea nr.85/2006), în sensul ca actele efectuate de debitor dupa deschiderea procedurii sunt nule, cât timp nu s-a facut dovada vreunei exceptii de la regula sus enuntata în ceea ce o priveste pe debitoarea SC P. SRL.
Prin adresa din dosarul nr.1533/COM/2005, Oficiul de si Publicitate Imobiliara Constanta a comunicat instantei de judecata ca imobilul înstrainat catre SC P.M.P. 2002 SRL a fost ulterior înstrainat catre SC Y.P. SRL, nemaifiind în proprietatea primului cumparator, iar imobilul înstrainat catre SC P. SRL se afla înca în proprietatea cumparatorului.
În raport de aceste înscrisuri judecatorul sindic va face aplicarea prevederilor art.46 din Legea nr.85/2006 (fost art.49 din Legea nr.64/1995 R),în sensul anularii contractelor de vânzare-cumparare autentificate sub nr.4752/18.12.2003 si nr.4738/17.12.2003, iar în aplicarea principiului repunerii partilor în situatia anterioara încheierii acestor acte va obliga pârâta SC P. SRL sa restituie catre SC P. SRL imobilul situat în Constanta, str.V., compus din teren în suprafata de 2.186,48 mp si constructii de 529,81 mp.
În ceea ce priveste imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare nr.4752/18.12.2003, acesta nemaifiind în patrimoniul cumparatorului, nu poate fi restituit în natura, fapt pentru care obligatia pârâtei SC P.M.P. 2002 SRL este de a remite debitoarei SC P. SRL suma de 30.000 lei, astfel încât în patrimoniul debitoarei sa se regaseasca valoarea bunului înstrainat.
Întrucât antecontractul de vânzare-cumparare nr.6191/04.12.2003 a avut valabilitate pâna la data perfectarii contractului autentic prin care s-au materializat promisiunile bilaterale ale partilor, acest capat de cerere va fi respins ca lipsit de interes, actul respectiv nemaifiind producator de consecinte juridice.
Pentru toate aceste considerente judecatorul sindic a admid în parte cererea, în privinta contractelor de vânzare-cumparare nr.4752 din 18.12.2003 si nr.4738 din 17.12.2003 a caror anulare a dispus-o si a obligat pârâtele la repunerea partilor în situatia anterioara prin restituirea bunului imobil si respectiv a valorii imobilului ce nu se mai regaseste în patrimoniul primei cumparatoare, valoare corespunzatoare pretului achitat la momentul încheierii contractelor.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta SC P.I. SRL Pitesti, invocând ca motive de nelegalitate buna-credinta a cumparatorilor, întrucât au încheiat contractul în fata notarului public si au avut la baza extras de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, din care rezulta ca imobilul respectiv este lipsit de sarcini.
Reclamanta prin cererea din 06 decembrie 2007 a solicitat suspendarea judecarii cauzei, pentru ca pârâta recurenta a vândut prin înselaciune imobilul si a facut plângere penala pentru infractiunea prevazuta de art.215 al.1,2 si 3 Cod penal.
La termenul din 15 noiembrie 2007, dat fiind ca pârâta a vândut bunul, a fost introdusa în cauza si H.H. SRL.
Cererea de suspendare este nefondata.
Potrivit art.244 pct.2 Cod pr.civila, instanta poate suspenda judecata când s-a început urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o înrâurire hotarâtoare asupra hotarârii ce urmeaza sa se dea.
În cauza, reclamanta nu a facut dovada ca s-a început urmarirea penala împotriva recurentei pârâte pentru infractiunea prevazuta de art.215 Cod penal, astfel ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile art.244 pct.2 Cod pr.civila – urmând aa fi respinsa cererea de suspendare a judecatii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.46 din Legea nr.85/2006, „În afara de cazurile prevazute de art.49 sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele operatiunilor si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Din textul de lege sus-citat, rezulta ca, dupa deschiderea procedurii insolventei toate actele si operatiunile sunt supuse autorizarii judecatorului sindic. Încalcarea acestei conditii prin încheierea actelor, operatiunilor si efectuarea platilor de catre debitor, ulterior deschiderii procedurii, sunt lovite de nulitate.
Sanctiunea este nulitatea absoluta, dat fiind exprimarea categorica si imperativa a normei, cât si datorita caracterului concursual si egalitar al procedurii.
Exceptia salvgardarii actelor, operatiunilor si platilor se întâlneste pe lânga autorizarea judecatorului sindic si în cazul continuarii activitatilor curente în conformitate cu art.49 din lege.
În cauza, din probele administrate rezulta ca, sunt îndeplinite dispozitiile art.46 din Legea nr.85/2006 pentru ca:
1)prin sentinta civila FN din 12.05.2003 s-a dispus deschiderea procedurii prevazute de Legea nr.85/2006;
2)debitoarei SC P. SRL i s-a ridicat dreptul de administrare, întrucât nu si-a exprimat intentia de reorganizare;
3)contractul de vânzare-cumparare în litigiu a fost încheiat la 18.12.2003 – dupa deschiderea procedurii falimentului;
4)judecatorul sindic nu a autorizat încheierea contractului;
5)debitoarei i s-a ridicat dreptul de administrare, astfel ca nu mai avea calitatea si capacitatea de a încheia contractul;
6)chiar daca în timpul judecatii imobilul a fost înstrainat unei terte persoane introduse în cauza de instanta, pârâtul ramâne obligat pentru ca instanta l-a obligat la restituirea pretului imobilului si nu la restituirea lui în natura;
7)buna-credinta la încheierea contractului invocata de cumparatori, nu este incidenta în cauza, pentru ca nulitatea absoluta prevazuta de art.46 din Legea nr.85/2006 avea reglementare speciala fata de dreptul comun, iar exceptia salvgardarii actelor este prevazuta expres numai în cazul în care contractul a fost autorizat de judecatorul sindic – împrejurare nedovedita în cauza.
Reluând asupra celor de mai sus, se constata ca recursul este nefondat sub toate aspectele criticilor formulate, iar în baza art.312 Cod pr.civila, Curtea dispune respingerea sa ca nefondat.
