Acţiune civilă. Accident auto.Răspunderea asigurătorului pentru daune produse bunurilor sau persoanelor transportate în autovehiculul asigurat obligatoriu,în virtutea unui raport contractual legal cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Despăgubiri, penali


asigurătorului pentru daune produse bunurilor sau persoanelor

transportate în autovehiculul asigurat obligatoriu,în virtutea unui raport contractual legal cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Conţinutul noţiunii de control legal (cu titlu

oneros sau gratuit). Existenţa unei poliţe de asigurare

facultativă. Relevanţă.Cod procedură penală – art.14

– art.998-999

Legea nr.136/1995-art.50 alin.2

Potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România,asigurătorul de răspundere civilă delictuală nu acordă despăgubiri pentru daunele produse bunurilor sau persoanelor transportate în autovehiculul asigurat obligatoriu, în virtutea unui contract legal cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Lipsa legitimaţiei sau biletului de transport nu poate fi însă asimilată inexistenţei contractului la care se referă textul de lege. De asemenea, poliţa de facultativă are prioritate în faţa celei de asigurare prin efectul legii.

Prin sentinţa penală nr.512/18 octombrie 2005,Judecătoria Găeşti a condamnat pe inc.I.C.la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 şi urm.Cod penal, în latură civilă dispunându-se obligarea acestuia, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC”Acvila Internaţional”SA Bucureşti şi SC”Electricom”SA Bucureşti, alături de Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF – Sucursala Bucureşti şi Societatea de Asigurare Reasigurare „ASTRA”SA Bucureşti, acestea din urmă în limitele sumei asigurate,la 1263,622226 lei, cu dobânzile legale aferente,despăgubiri civile Casei de Asigurări de Sănătate a municipiului Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate M.I.

În speţă,s-a reţinut că în data de 28 octombrie 2004 transporta materiale de la Bucureşti la Târgu Jiu la un punct de lucru al societăţii, aflându-se la volanul unui autovehicul tip„Dubiţă”pentru transportul persoanelor, inculpatul a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare – intrând în coliziune cu autovehiculul condus de C.G.,rezultând din impact,accidentarea părţii vătămate M.I.,persoană pe care inculpatul o luase pe şoseaua Bucureşti-Piteşti,de la km 73.

Ca părţi responsabile civilmente pentru plata despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului, la cererea C.A.S.Bucureşti, au fost introduse în cauză alături de proprietarul autovehiculului şi societăţile de asigurare „ASTRA”SA şi „ARDAF”SA.

Hotărârea a fost apelată în latură civilă de părţile civile dar şi de asigurătorul „ASTRA”SA Bucureşti – Sucursala Târgovişte,aceasta din urmă susţinând că greşit a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, fără a se ţine cont că partea vătămată a fost transportată de inculpat pe baza unui contract iar autoturismul beneficia de o altă poliţă de asigurare facultativă pentru călători, încheiată cu SC”Ardaf”SA.

Prin decizia penală nr.196/19 mai 2006,Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefundat apelul asigurătorului cu motivarea că,atâta timp cât partea vătămată a fost transportată ocazional în autoturismul implicat în accident,neavând calitatea de călător cu legitimaţie sau bilet de transport, antrenarea răspunderii sale este legală.

Ambele hotărâri au fost recurate de asigurătorul „ASTRA”SA.

Într-un prim motiv de recurs, asigurătorul a susţinut că greşit a fost obligat la despăgubiri şi cheltuieli judiciare, atâta timp cât din probele dosarului rezultă că partea vătămată a fost transportată de inculpat în baza unui contract, primind o sumă de bani în schimbul serviciului prestat, ceea ce,potrivit art.50 din Legea nr.136/1995 exclude acordarea de despăgubiri persoanei transportate în autovehicul.

În cel de-al doilea motiv de recurs s-a precizat că, antrenarea răspunderii sale este greşită,deoarece,s-a dovedit că proprietarul a încheiat pentru autovehiculul implicat în accident o asigurare facultativă,ce cuprindea o clauză specială de asigurare a călătorilor aflaţi în autovehicul, deci şi părţii vătămate, poliţa de asigurare facultativă având prioritate în faţa aceleia de aceea de răspundere civilă obligatorie.

Prin decizia penală nr.565/12 iulie 2006,Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală, a admis recursul acestui asigurător, a casat în parte ambele hotărâri,în latură civilă, dispunând înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor şi cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea a acceptat ambele critici, considerând pe de o parte că transportul părţii vătămate s-a făcut în baza unui contract,existent chiar în lipsa abonamentului sau a biletului de călătorie (un contract în baza căruia partea vătămată a fost beneficiara unui serviciu pe care l-a plătit inculpatului cu o anumită sumă de bani) iar pe de altă parte că,poliţa de asigurare facultativă a călătorilor este prioritară răspunderii determinată de existenţa unei asigurări obligatorii de răspundere civilă.

S-a concluzionat în sensul că, recurentul-asigurător nu poate fi obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal, deoarece în cauză îşi produc efectele condiţiile speciale de asigurare a călătorilor, conform art.50 alin.2 din legea nr.136/1995.