Chiar dacă este alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă se soluţionează potrivit normelor de drept civil, fiind guvernată de principiul disponibilităţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 969 C.civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, ele putând fi revocate doar „prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege”.
Instanţa de judecată are obligaţia să stabilească dacă actele de dispoziţie ale părţilor nu s-au făcut în vederea realizării unor scopuri ilicite, dacă părţile au capacitate de dispoziţie, precum şi dacă consimţământul a fost dat în mod legal.
Dacă nu s-a făcut dovada că o convenţie intervenită între părţi, ce a generat stingerea, pentru viitor, a oricăror pretenţii civile, nu exprimă voinţa reală şi neviciată a părţilor semnatare, pentru ca aceasta să poată fi constatată nulă sau anulată, ea îşi produce efectele în sensul stingerii pentru viitor a oricăror pretenţii civile.
Aşa fiind, orice nouă cerere formulată de partea civilă, de obligare a inculpatului la plata altor despăgubiri decât cele stabilite prin convenţie, este inadmisibilă.
Secţia penală, Decizia nr. 127 din 5 martie 2010
Judecătoria Botoșani, l-a condamnat pe inculpatul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2), (3) C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C.pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în temeiul art. 81, 82 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor C.pen. referitoare la consecințele nerespectării termenului de încercare și ale art. 84 C.pen. referitoare la consecințele neplății, cu rea-credință, până la expirarea termenului de încercare, a despăgubirilor civile stabilite prin prezenta sentință.
în baza dispozițiilor art. 71 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., iar în temeiul alin. (5) al aceluiași articol a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă promovată în cauză de către P.V. și a fost obligat inculpatul să-i achite acesteia daune morale în cuantum de 20.000 lei (reținând și culpa concurentă a victimei în proporție de 50%).
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC O.G.A. SA să plătească părții civile P.V., în locul inculpatului, daune în sumă de 20.000 lei.
Au fost respinse, ca nefondate, restul pretențiilor civile formulate în cauză de aceeași parte civilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpatul D.M. este proprietarul unui autoturism. în seara de 20.07.2006, acesta s-a deplasat cu autoturismul din satul D. în satul alăturat S., însoțit fiind de prietena sa P.A. în cursul serii, inculpatul a consumat cca. 100 ml votcă și 200 ml bere, iar în jurul orei 22:30 s-a urcat la volanul mașinii cu intenția de a-și conduce prietena la domiciliu în satul C.
în timp ce se deplasa pe drumul dintre cele două localități, inculpatul a observat mai multe grupuri de tineri ce se deplasau pe ambele părți ale șoselei, mergând în același sens de deplasare cu al său.
în aceste împrejurări, inculpat a redus viteza de la 80 km/h la 73 km/h.
Printre tinerii ce se deplasau pe partea dreaptă a drumului, se afla victima P.I., în vârstă de 18 ani și martorul L.V., în timp ce pe partea stângă circulau martorii F.A.M., D.B.D., P.A.M. și A.C.
La un moment dat, martorul L.V. s-a oprit la marginea carosabilului pentru a-și aștepta alți prieteni, timp în care P.I. s-a angajat în traversarea străzii pentru a se întâlni cu tinerii din celălalt grup, iar când a ajuns aproape de mijlocul carosabilului, a fost lovită frontal de autoturismul condus de inculpat.
în urma impactului, victima a fost proiectată pe carosabil, iar autoturismul a mai rulat circa 11 m, după care s-a oprit în urma impactului cu grilajul metalic amplasat pe marginea drumului.
Au fost sesizate telefonic organele de poliție și serviciul de ambulanță, care au sosit la fața locului, însă au constatat că în urma impactului cu autoturismul condus de inculpat victima a decedat.
Potrivit raportului de necropsie nr. 60/B/16.08.2006, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Botoșani, moartea victimei a fost violentă și a intervenit datorită stopului cardio-respirator, consecința contuziilor bulbo-patine, prin traumatism craniu-vertebral în cadrul unui politraumatism, care s-a putut produce prin lovire/ basculare/ proiectare și călcare, posibile în condițiile unui accident rutier. S-a mai constatat de către medicul legist că în momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 0,95‰.
După producerea accidentului, inculpatului i s-au recoltat probe biologice, stabilindu-se că avea o concentrație de alcool de 1,20 g ‰ la orele 4:35, cu ocazia recoltării primelor probe și respectiv 1,00 g ‰ la orele 5:35, când i s-a recoltat proba a doua de sânge.
A fost efectuat de către Institutul de Medicină Legală Iași și un calcul retroactiv al alcoolemiei, stabilindu-se că în momentul accidentului care s-a produs la orele 2:50, alcoolemia inculpatului era de 1,20 g ‰.
în cauză a fost efectuată și o expertiză tehnică, prin care s-a stabilit că înainte de impact, viteza autoturismului condus de inculpat era de 73 km/h și că acesta nu putea evita accidentul în condițiile în care victima s-a angajat în traversarea străzii, fără să se asigure și printr-un loc nepermis.
S-a mai reținut că vinovat de producerea accidentului se face și inculpatul, care nu a redus viteza în mod corespunzător la întâlnirea cu un autoturism ce venea din sens opus și nu a adaptat viteza la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, mai ales că era vorba de un sector de drum neiluminat, cu o vizibilitate redusă, iar grupuri de persoane se aflau pe ambele părți ale carosabilului.
Pe baza probatoriului administrat, prim instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (3) C.pen., el prezentând în momentul producerii accidentului o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală de 0,80 g/ l alcool pur în sânge.
Având în vedere condițiile concrete în care s-a produs fapta, gradul de pericol social al acesteia, precum și persoana inculpatului, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C.pen. și a suspendat condiționat executarea pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea civilă P.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 75.000 lei, din care 60.000 lei reprezintă daune morale.
întrucât aceasta a primit de la inculpat, în luna iulie 2006, suma de 5.000 lei, conform unei convenții notariale, prima instanță a apreciat că acesta nu mai poate fi obligat la plata daunelor materiale, daune care de altfel nici nu au fost dovedite, martorii audiați făcând aprecieri generale cu privire la sumele cheltuite de familia P.
Cu privire la daunele morale, instanța a considerat că acestea se justifică în limita sumei de 40.000 lei, sumă pe care a redus-o la jumătate ca urmare a culpei comune a părților în producerea accidentului.
în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul de răspundere civilă, respectiv SC O.G.A. SA a fost obligat să plătească părții civile daune morale, în locul inculpatului.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea civilă P.V. și asigurătorul.
Prin decizia penală nr. 170/A/25.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Pentru a decide astfel, a constatat instanța de apel că atât situația de fapt, cât și încadrarea în drept au fost au fost corect reținute de către prima instanță.
Evenimentul rutier produs în noaptea de 20/21.07.2006 și având drept consecință moartea unei persoane s-a datorat atât inculpatului, cât și victimei, implicați în egală măsură în producerea accidentului și având o culpă comună în ceea ce privește rezultatul tragic al evenimentului rutier.
Probele administrate confirmă că victima s-a angajat în traversarea străzii fără să se asigure și printr-un loc nepermis, în timp ce inculpatul, având o alcoolemie de 1,20 g ‰, a încălcat dispozițiile art. 114 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, precum și ale art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că nu a redus viteza corespunzător la întâlnirea cu autoturismul ce venea din sens opus și nu a respectat limitele de viteză și nu a adaptat-o la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de modalitatea de producere a accidentului, valoarea alcoolemiei pe care o prezenta conducătorul auto, culpa concurentă a victimei care se afla și ea sub influența alcoolului, atitudinea corectă a inculpatului manifestată imediat după impact, când a încercat acordarea primului ajutor și a și plătit părinților victimei suma de 5.000 lei pentru înmormântare.
Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus o „convenție” autentificată la un birou notarial și datând din 31.07.2006 din care rezultă că părinții victimei, P.P. și P.V., au primit de la un mandatar, în numele inculpatului, suma de 5.000 lei, declarând „stingerea oricăror pretenții de natură civilă”.
Această „convenție”, în care a fost consemnată voința părților civile este, potrivit legii civile, definitivă, astfel că partea civilă nu mai poate reveni asupra poziției sale. La momentul predării banilor ce a avut loc la scurt timp după accident, partea civilă P.V. efectuase deja o serie de cheltuieli și putea avea în vedere și pe cele prilejuite de organizarea praznicelor, conform tradiției, la care s-a referit în motivele de apel. Aceasta s-a declarat însă mulțumită cu suma încasată, fără ca în cuprinsul actului să se menționeze ce reprezintă suma de 5.000 lei primită de la inculpat.
Având în vedere data la care s-a plătit și respectiv primit această sumă, se poate aprecia că partea civilă a avut în vedere toate cheltuielile efective legate de înmormântarea victimei, atât cele deja efectuate, cât și alte eventuale cheltuieli care s-ar fi impus ulterior, conform tradiției și obiceiului, lucru care de altfel rezultă din parcurgerea mențiunii „convenției” relative la stingerea oricărui litigiu de natură civilă.
în ceea ce privește daunele morale, având în vedere caracterul lor special și obiectivarea lor în timp, datorită traumelor psihice cauzate unui părinte la decesul fiicei și imposibilității sale de a mai participa în aceleași condiții la viața socială și de familie, solicitarea acestora poate interveni pe tot parcursul procesului penal.
în ceea ce privește cuantumul acestor daune, în mod judicios prima instanță le-a apreciat la suma de 40.000 lei, sumă redusă la jumătate, ca urmare a reținerii culpei comunei a inculpatului și a victimei în proporție de câte 50%.
Obligarea societății asiguratoare la plata, în locul inculpatului, a daunelor morale către partea civilă, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, care stipulează că asiguratorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Potrivit art. 50 alin. (2) din același act normativ, în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă inclusiv persoanelor aflate în afara vehiculului ce a produs accidentul.
împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă PV și asigurătorul. în motivarea recursului, partea civilă a arătat că este dată culpa exclusivă a inculpatului, impunându-se, în acest context, condamnarea sa la o pedeapsă mai mare și obligarea lui și a asigurătorului la plata tuturor despăgubirilor solicitate, atât cu titlu de daune materiale (cheltuieli efectuate după înmormântarea victimei), cât și cu titlu de daune morale, care nu sunt incluse în convenția civilă notarială.
Asigurătorul a solicitat respingerea acțiunii civile, întrucât prejudiciul a fost reparat în totalitate, părțile implicate convenind, prin buna învoială, asupra întinderii și modalității de plată. Odată intervenită învoiala părților, dovedită prin înscris autentic, aceasta nu se mai poate ignora, întrucât s-ar încălca securitatea raporturilor juridice conferită de un astfel de înscris.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14, 18 C.proc.pen., precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (3) C.proc.pen., Curtea constată că cel declarat de partea civilă este neîntemeiat, iar cel declarat de asigurător este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
După cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, coroborat cu declarațiile martorilor audiați, reiese că ambele părți, inculpatul și victima, au avut culpă în producerea accidentului. Astfel, cel dintâi a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, pe un drum neluminat și în condițiile în care, pe ambele părți ale carosabilului, circulau persoane, aspect ce impunea adaptarea vitezei la situația concretă din teren, pentru a putea efectua în siguranță orice manevră.
în același timp victima, care circula neregulamentar pe partea dreaptă a drumului în sensul de deplasare, s-a angajat în traversarea acestuia prin loc nepermis și fără să se asigure în mod corespunzător.
Prin urmare, existența și proporțiile culpelor comune au fost corect stabilite de către cele două instanțe.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) și avându-se în vedere și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului.
Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că, la data de 31.06.2006, între inculpat, pe de o parte și partea civilă P.V., pe de altă parte s-a încheiat un înscris, autentificat sub nr. 3464 de BNP C.A. SA.
Se menționează aici că prin această convenție, și urmare a achitării de către inculpat părții civile a sumei de 5.000 lei, se declară „stingerea oricăror pretenții de natură civilă” fără a se distinge cu privire la momentul nașterii lor.
Or, această înțelegere reprezintă voința părților care, având deplină capacitate de folosință și exercițiu, au convenit să soluționeze în mod amiabil litigiul, în latura sa civilă, și să repare astfel în întregime prejudiciul încercat de partea civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, ele putând fi revocate doar „prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege”.
Or, în speță, nu s-a făcut nicio dovadă că această convenție intervenită între părți, ce a generat stingerea, pentru viitor, a oricăror pretenții civile (atât daune morale, cât și daune materiale), nu ar fi exprimat voința reală și neviciată a părților semnatare, pentru ca aceasta să poată fi constatată nulă sau anulată, iar efectele ei să nu se producă. în plus, nicio dovadă a vreunui consimțământ mutual al acestora, de modificare a convenției, nu a fost depusă la dosar.
Chiar dacă este alăturată acțiunii penale, acțiunea civilă se soluționează potrivit normelor de drept civil, fiind guvernată de principiul disponibilității.
Așa fiind, orice nouă cerere formulată de partea civilă, de obligare a inculpatului la plata altor despăgubiri decât cele acolo stabilite, este inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului, „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule”.
Cum inculpatul asigurat nu mai datorează părții civile alte despăgubiri, iar răspunderea asigurătorului, stabilită în baza contractului de asigurare, este efect al răspunderii persoanei asigurate, nici cel dintâi nu mai poate fi supus la achitarea către partea civilă a unor daune, obligația fiind stinsă prin plată.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de asigurător [fiind dat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C.proc.pen.], în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. îl va admite.
Pentru aceleași motive, în conformitate cu dispozițiile art. 3857alin. (1) C.proc.pen. va extinde efectele acestuia și cu privire la inculpat, numai sub aspectul laturii civile a cauzei.
Va casa în parte decizia penală nr. 170/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani și în parte sentința penală nr. 403/12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Botoșani și, în rejudecare, înlăturând din sentință toate dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei va respinge, ca inadmisibile, pretențiile civile formulate de partea civilă P.V. în contradictoriu cu inculpatul și cu asigurătorul.
Constatând neîntemeiat recursul declarat de partea civilă P.V., în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. îl va respinge ca atare.
