ACŢIUNE CIVILĂ ALĂTURATĂ CELEI PENALE. DREPTUL PĂRŢII CIVILE DE A OPTA PENTRU RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ.- art. 14, 346 c.p.p.Opţiunea părţii civile, în sensul tragerii la răspundere civilă contractuală a inculpatei este îndreptăţită şi nu o poate cenzura, în condiţiile în care în cauză nu este incidentă nici o cauză de nulitate absolută a contractului, care să poată fi invocată şi din oficiu.Înşelăciunea în contracte echivalează cu dolul, ca şi viciu de consimţământ, care poate atrage nulitatea relativă a unui act juridic, nulitate care nu poate fi invocată şi pronunţată de instanţă din oficiu, întrucât şi în cazul în care acţiunea civilă este alăturată celei penale continuă să fie guvernată de principiul disponibilităţii.Or, optând pentru temeiul contractual al răspunderii civile, partea contractantă indusă în eroare nu a înţeles să se prevaleze de această cauză de nulitate.Nici inculpata nu s-ar fi putut prevala de împrejurările încheierii contractului, având în vedere că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea producerii de consecinţe juridice favorabile lui (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).Contractul de credit nefiind unul intuitu personae, nu poate fi invocată nici eroarea asupra persoanei cocontractantului, pentru a se constata nulitatea absolută, calitatea de salariat a debitorului nefiind decât o măsură de prevedere pentru bancă, pentru care nu ar fi prezentat nici o importanţă şi care nu s-ar fi sesizat că inculpata a prezentat nişte acte false, în condiţiile în care aceasta ar fi achitat ratele potrivit dispoziţiilor contractului.De asemenea, anularea contractului pentru cauză ilicită s-ar fi impus în cazul în care ar fi putut fi reţinută şi reaua-credinţă a părţii civile, neexistentă în cauză.Situaţia este similară cu cea a înşelăciunii cu cecuri unde instanţa, în cazul în care dispune condamnarea inculpatului, nu anulează şi filele cec.
Prin sentinţa penală nr. 686/12.03.2007 a acestei instanţe,s-a dispus în baza art. 215 alin.1, 2 şi 3 din Codul penal, condamnarea inculpatei C.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune.În baza art.291 din Codul penal, a fost condamnată inculpata C.C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals.În baza art.33 lit.a din Codul penal, raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, s-aaplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.În baza art. 861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art.862 din Codul penal.În baza art. 863 alin.1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare s-au stabilit următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.În baza art. 359 C.p.p., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile 864 şi art.83 din Codul penal.În baza art.348 din Codul de procedură penală, s-a dipus anularea înscrisurilor falsificate, constând în: adeverinţa de salariat nr.24/29.03.2005, copia contractului individual de muncă nr.1736/20.03.2004.În temeiul art.14 şi 346 din Codul de procedură penală, a fost obligată inculpata C. C. la plata sumei de 4.971,96 RON lei, actualizată conform dispoziţiilor contractului de credit, până la data plăţii efective, către partea civilă SC R. SA.În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli judiciare către stat.Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost trimisă în judecată inculpata C. C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.215 al.1,2,3 din Codul penal şi art.291 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că la data de 29.03.2005, inculpata s-a prezentat la SC R. SA, unde, în baza adeverinţei de eliberate de S.C. I. C. T. S.R.L., şi a contractului de muncă înregistrat la ITM false, pe care le primise de la o persoană rămasă neidentificată, a încheiat, în calitate de împrumutat, contract de credit cu partea vătămată, obţinând un credit de 2.959,40 RON lei, pe o durată de 48 de luni, pentru procurarea de produse de la S.C. F.C. S.R.L.În fapt, instanţa a reţinut că la data de 29.03.2005, inculpata C. C. s-a prezentat la SC R. B. SA, unde, în baza adeverinţei de venit eliberate de S.C. I. C. T. S.R.L., şi a contractului de muncă înregistrat la ITM, false, pe care le primise de la o persoană rămasă neidentificată, a încheiat, în calitate de împrumutat, un contract de credit, obţinând un credit de 2959,40 RON lei, pe o durată de 48 de luni, de la 31.03.2005 la 31.03.2009 pentru procurarea de produse de la S.C. F.C. S.R.L.
Inculpata nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, neachitând nici o rată.Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţă ca dovedită, prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate SC R.B., coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, din care rezultă că inculpata a semnat factura pro forma de achiziţionare a bunurilor în baza contractului de credit, adresa ITM din care rezultă că inculpata nu are înregistrat contract de muncă încheiat cu SC I.C.T. S.R.L., cererile de credit, contractul de credit, adeverinţa de salariu şi contractul individual de muncă înregistrat la ITM, false, din care rezultă că inculpata ar fi fost salariata SC I. C. T. S.R.L., precum şi cu declaraţiile inculpatei, aceasta din urmă recunoscând fapta.În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei C. C. care, la data de la data de 29.03.2005, s-a prezentat la SC R. B. SA, unde, în baza adeverinţei de venit eliberate de S.C. I.C.T.S.R.L., şi a contractului de muncă înregistrat la ITM, false, pe care le primise de la o persoană rămasă neidentificată, a încheiat, în calitate de împrumutat, contractul de credit din data de 31.03.2005, obţinând un credit de 2959,40 RON lei, pe o durată de 48 de luni, de la 31.03.2005 la 31.03.2009 pentru procurarea de produse de la S.C. F.C. S.R.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 al.1, 2, 3 din Codul penal.Fapta inculpatei care, la data de 29.03.2005, a folosit adeverinţa de venit eliberată de S.C. I. C. T. S.R.L., şi contractul de muncă înregistrat la ITM, false, în vederea obţinerii unui împrumut de la SC R. B. SA, încheind contractul de credit din 31.03.2005 şi obţinând un credit de 2959,40 RON lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal.Având în vedere cele expuse, instanţa a aplicat inculpatei pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.Sub acest aspect, instanţa a reţinut pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum şi conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii, relevantă fiind în acest sens lipsa antecedentelor penale ale acesteia.
Având în vedere că infracţiunile săvârşite de către inculpată se află în concurs, instanţa a contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune reţinută, în baza art.33 lit.a din Codul penal, raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea.Cât priveşte modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menţionate şi apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, a dispus, conform art.861 din Codul penal, suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art.862 din Codul penal.
În temeiul art.863 al.1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare s-a stabilit că condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.În temeiul art.359 din Codul de procedură penală, s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art.864 şi art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.În baza art.348 din Codul de procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor false constând în adeverinţa de salariat şi copia contractului individual de muncă.Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată SC R. SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.971,96 RON lei, actualizată până la data plăţii efective a debitului, reprezentând daunele suferite ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatei, respectiv neachitarea împrumutului contractat în baza contractului de credit don data de 31.03.2005.Instanţa a constatat că partea civilă a înţeles să solicite obligarea inculpatei la plata despăgubirilor pentru nerestituirea creditului conform dispoziţiilor contractuale, respectiv art.7 lit.a, b şi art.3 pct.4 din contractul de credit menţionat, în cazul în care ar fi optat pentru răspunderea civilă delictuală având dreptul doar la suma acordată cu titlu de credit, actualizată conform dobânzii legale sau, eventual, a ratei inflaţiei.Instanţa a apreciat că opţiunea părţii civile, în sensul tragerii la răspundere civilă contractuală a inculpatei este îndreptăţită şi nu o poate cenzura, în cauză nefiind incidentă nici o cauză de nulitate absolută a contractului, care să poată fi invocată şi din oficiu.Astfel, înşelăciunea în contracte echivalează cu dolul, ca şi viciu de consimţământ, care poate atrage nulitatea relativă a unui act juridic, nulitate care nu poate fi invocată şi pronunţată de instanţă din oficiu, întrucât şi în cazul în care acţiunea civilă este alăturată celei penale continuă să fie guvernată de principiul disponibilităţii.
Or, în speţă, partea contractantă indusă în eroare, partea civilă, nu a înţeles să se prevaleze de această cauză de nulitate, ci dimpotrivă, a solicitat aplicarea dispoziţiilor contractuale.De altfel, nici inculpata nu s-ar fi putut prevala de împrejurările încheierii contractului, având în vedere că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea producerii de consecinţe juridice favorabile lui (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).Contractul de credit nefiind unul intuitu personae, nu poate fi invocată nici eroarea asupra persoanei cocontractantului, pentru a se constata nulitatea absolută, calitatea de salariat a debitorului nefiind decât o măsură de prevedere pentru bancă, pentru care nu ar fi prezentat nici o importanţă şi care nu s-ar fi sesizat că inculpata a prezentat nişte acte false, în condiţiile în care aceasta ar fi achitat ratele potrivit dispoziţiilor contractului.De asemenea, anularea contractului pentru cauză ilicită s-ar fi impus în cazul în care ar fi putut fi reţinută şi reaua-credinţă a părţii civile, neexistentă în cauză.Situaţia este similară cu cea a înşelăciunii cu cecuri unde instanţa, în cazul în care dispune condamnarea inculpatului, nu anulează şi filele cec.În temeiul art.14 şi 346 din Codul de procedură penală, instanţa a obligat inculpata C.C. la plata sumei de 4.971,96 RON lei, actualizată conform dispoziţiilor contractului de credit, până la data plăţii efective, către partea civilă SC R. SA.În baza art.191 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat inculpata la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Sentinţa a rîmas definitivăprin neapelare.
