Imposibilitatea intervenţiei unor terţi, conform procedurii civile. Termen de recurs. Considerente care contrazic conţinutul dispozitivului. Casare cu trimitere spre rejudecare
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 349/R din 13 martie 2013
Judecătoria Dragomireşti prin sentinţa penală nr.455 din 29 august 2012 a admis acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamantul (parte civilă) P.V., în contradictoriu cu pârâta(inculpată) R.U. şi în consecinţă: a fost obligată pârâta să-i plătească suma de
10.000 euro în echivalent în lei curs BNR la data executării, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 100.000 euro în echivalent în lei curs BNR la data executării, cu titlu de daune morale.
S-a admis cererea de intervenţie formulată în interes propriu de către
S-a admis cererea de intervenţie formulată în interes propriu de către
intervenientul Spitatul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” cu sediul în Baia
Mare, şi obligă pe pârâtă să-i plătească suma de 15.746,50 lei cheltuieli de spitalizare.
intervenientul Spitatul Militar de Urgenţă *Dr. Constantin Papilian* cu sediul în Cluj Napoca, şi obligă pe pârâtă să-i plătească suma de 3.752,03 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că SC*O.V.I.G.* S.A., cu sediul în Bucureşti, are calitatea de asigurator de răspundere civilă, hotărârea fiindu-i opozabilă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin acţiunea civilă formulată de reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâta R.U., asigurator S.C. O.V.I.G. S.A. BUCUREŞTI având ca obiect pretenţii civile, disjunse din dosar penal nr. xxx/224/2012, deschis prin rechizitoriul nr. 328/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti, privind pe inculpata R.U., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 C.p., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în
urma administrării probelor, să o oblige pe pârâtă să-i plătească despăgubiri civile în sumă de 310.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului material şi moral suferit ca urmare a comiterii faptei de vătămare corporală din culpă din data de
14.05.2011, compus din prejudiciu material în sumă de 10.000 euro şi prejudiciul moral în sumă de 300.000 euro.
În motivarea acţiunii, respectiv prin plângerea prealabilă şi constituirea de parte civilă obiect al dosarului penal nr. xxx/224/2012, reclamantul-parte civilă a arătat că la data de 14.05.2011 a fost victima unui accident de circulaţie în urma căruia a suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 296 de zile de îngrijiri medicale şi pentru care se constituie parte civilă, respectiv solicită despăgubiri în sumă de 310.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului material şi moral suferit ca urmare a comiterii faptei de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1,2 şi 3 C.pen., compus din prejudiciu material în sumă de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea medicamentelor şi produselor medicale, a analizelor, investigaţiilor medicale, radiografiilor, a transportului la spital şi alimentaţiei necesare pe toată această perioadă, şi prejudiciul moral în sumă de 300.000 euro.
La stabilirea daunelor morale a solicitat a se avea în vedere că, urmare a accidentului rutier suferit, a necesitat pentru vindecarea leziunilor corporale până la formularea prezentei acţiuni un număr de 296 zile de îngrijiri medicale, leziunile nefiind vindecate nici până în prezent, fiind în imposibilitate de a munci şi a duce o viaţă normală la fel ca înainte, fiindu-i foarte greu să se întreţină, având nevoie permanentă de un însoţitor.
A învederat că a fost internat în Spitalul Judeţean de Urgenţă *Dr.Constantin Opris* Baia Mare şi Spitalul Militar de Urgenţă „Dr.Constantin Papilian” Cluj Napoca, în mai multe rânduri 14.05.-06.07.2011, 13.10.-18.10.2011, 04.11-19.11.2011, ocazie cu care a suferit mai multe intervenţii chirurgicale necesare pentru vindecare, prin care i-au fost montate imobilizatoare cu fixator extern a gambei drepte, atele gipsate şi i-au fost prelevate grefe de piele pentru refacerea estetică a piciorului, pentru evitarea infecţiilor şi pentru vindecarea normală a acestuia.
În prezent nu poate călca pe piciorul drept şi nu poate să se deplaseze decât cu ajutorul unui cadru metalic, deplasarea fiind foarte dificilă având în vedere vârsta sa. Practic piciorul drept a fost zdrobit în urma accidentului rutier, iar numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării acestuia, precum şi eventualul grad de invaliditate nu vor putea fi stabilite decât după un an de la data examinării făcută la
05.03.2012.
Având în vedere ultimele concluzii medico-legale, mai trebuie să efectueze tratament pentru vindecarea leziunilor încă un an de zile , astfel că numărul total de zile ar fi în jur de 500, fiind nevoit să suporte multe cheltuieli în acest sens şi în viitor.
După vindecarea piciorului, dacă nu va rămâne cu o infirmitate fizică va fi necesar să efectueze o lungă perioadă de recuperare datorită faptului că de un an de zile piciorul drept nu mai este funcţional.
La stabilirea danelor morale solicită a se avea în vedere faptul că de la data accidentului nu a mai putut desfăşura activităţi productive şi nu a avut acces la viaţa socială.
Întrucât nici la această dată starea de sănătate nu s-a îmbunătăţit, după cum rezultă din actele medico-legale, trăieşte cu frica că va rămâne infirm pe viaţă.
În ce priveşte suferinţele psihice, a aratat că este greu de exprimat în cuvinte şi nimeni nu poate să-i spună exact când îşi va reveni.
În concluzie, a solicitat a se constata că a suferit un prejudiciu nepatrimonial, un prejudiciu de agrement şi material, ca urmare a numărului mare de zile de îngrijiri medicale nefinalizat încă, a afectării capacităţii de muncă, a atingerii unor drepturi importante ocrotite de lege – dreptul la sănătate şi integritate fizică, la viaţa de familie şi socială, cu consecinţa acordării daunelor morale solicitate pentru a încerca o compensare a tuturor suferinţelor pricinuite.
Pe lângă obligarea reclamantei la reperarea prejudiciului a solicitat obligarea acesteia şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 14 şi urm. din C.pr.pen., art. 998-999 C.civ., Legea 136/1996 şi Ordinul nr. 5/2010.
În probaţiune, s-au depus înscrisuri, respectiv certificat medico legal nr. 552/06.07.2011, completare I/16.09.2011 şi completare II/05.03.2012 la certificatul medico legal, chitanţe şi bonuri fiscale referitoare la medicamente, consultaţii, produse medicale şi transport la spital, deconturi de cheltuieli reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate în spital pe perioada internărilor, scrisori medicale, reţete, buletine de analiză şi bilete de ieşire din spital.
La data de 27.04.2012 Spitalul Judeţean de Urgenţă *Dr.Constantin Opris* Baia Mare a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu, prin care arată că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea 95/2006 se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.746,50 lei, reprezentând costul medicamentelor şi materiale sanitare, analize şi zile de spitalizare cu dobânzi legale prev. de O.G. 9/2000.
La data de 13.06.2012 Spitalul Militar de Urgenţă „Dr.Constantin Papilian” Cluj Napoca a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu, prin care solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de reclamant în sumă de 3752,03 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a beneficiat de îngrijiri medicale în perioada 13.10.2011-18.10.2011 conform F.O. nr.9441 şi 04.11.2011-19.11.2011 conform F.O. nr.10173.
Avându-se în vedere circumstanţele care au determinat internarea pacientului şi prevalându-se de dispoziţiile art. 313 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, a solicitat a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 3752,03 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu reclamantul, actualizate în raport cu intervalul de timp derulat, de la data efectuării acestor cheltuieli şi până la data executării propriu-zise.
În drept, au fost invocate prevederile art. 313 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 1381 C.civ. şi ale art. 49 şi urm. C.pr.civ.
În probaţiune, s-au depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată şi prezentă fiind la instanţă, nu s-a opus admiterii acţiunii formulate de reclamant însă a solicitat ca pretenţiile acestuia, în măsura în care vor fi dovedite, cheltuielile de judecată, cât şi pretenţiile intervenienţilor Spitalul Judeţean de Urgenţă *Dr.Constantin Opris* Baia Mare şi Spitalul Militar de Urgenţă „Dr.Constantin Papilian” Cluj Napoca, să fie plătite de Societatea de Asigurări S.C. O.V.I.G. S.A. BUCUREŞTI, având în vedere faptul că la momentul producerii accidentului avea poliţă de valabilă.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată,.
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispoziţiilor legale în materie, instanţa reţine următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti nr. 328/P/2011, înregistrat la instanţă la data de 09.03.2012 sub nr. xxx/224/2012 a fost trimisă în judecată inculpata R.U., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. comisă prin aceea că inculpata la data de 14.05.2011,în jurul orelor 19,32, a condus autoturismul marca Renault Laguna pe strada Tătarului din oraşul Săliştea de Sus, iar în momentul intrării pe DJ 186 pe direcţia Săliştea de Sus-centru, a lovit-o cu partea faţă a autoturismului mopedul marca Gilera condus regulamentar de către partea vătămată P.V., proiectând-o la sol şi provocându-i vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 296 de zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 Euro.
Inculpata a recunoscut comiterea infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată.
Din cercetările efectuate în cauza penală a rezultat că la data de 14.05.2011, pârâta-inculpată conducea autoturismul marca Renault Laguna, proprietatea soţului său R.S., pe strada Tătarului, oraş Săliştea de Sus.
În momentul în care a ajuns în intersecţia nedirijată a străzii Tătarului cu Dj 186, fără a se asigura, aceasta a virat stânga intrând pe DJ 186 spre centrul oraşului Săliştea de Sus , lovind cu bara autoturismului mopedul marca Gilera, condus regulamentar de către partea vătămata P.V. pe direcţia Săliştea de Sus – Săcel.
In urma impactului mopedul a fost proiectat la sol, producându-se vătămarea corporală a părţii vătămate, autoturismul condus de inculpată a fost avariat în partea faţă, aceasta de altfel oprind imediat la faţa locului pe acostamentul DJ 186.
In urma efectuării cercetării la faţa locului, s-a stabilit locul impactului banda dreapta a DJ 186 pe direcţia de deplasare a mopedului (Săliştea de Sus-Săcel), aproape de axul drumului.
Reclamantul-parte vătămată s-a deplasat la medicul legist, fiindu-i eliberat certificatul medico-legal nr.552/06.07.2011, în cuprinsul căruia s-a stabilit că a fost internată în perioada 14.05.-06.07.2011 la Secţia Ortopedie a Spitalului Judeţean Baia Mare cu fracturi cominutive etajate diafiza tibiala si peroniera dreapta cu deplasare. Politraumatism prin accident rutier , prin strivire , fractura cominutiva bifocala gamba dreapta tip III B , operata. Osteita sechelară de gamba infecţie cu Klebsiella, stare toxico septica, anemie posthemoragica, secţiuni musculare externe. La data de 14.05.2011 se intervine chirurgical CO nr.461/2011 – toaleta chirurgicală reducere sângerânda osteosinteza cu fixator extern , eschilectomie. Imobilizator cu fixator extern gamba dreaptă, pansament. Mers imposibil.
S-a concluzionat că partea vătămata prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier în data de 14.05.2011 si necesită 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii.
In urma survenirii complicaţiilor la leziunile suferite, în data de 16.09.2011 părţii vătămate i se eliberează un supliment la certificatul medico-legal nr.552/06.07.2011, stabilindu-se că în urma accidentului din data de 14.05.2011, P.V. a necesitat un timp de
îngrijiri medicale de 135 zile pana la data examinării, fiind recomandată reexaminarea peste 6-8 luni.
Urmare a reexaminării părţii vătămate, la data de 05.03.2012 i se eliberează o nouă completare a certificatului medico-legal nr.552/06.07.2001, în ale cărei concluzii s-a stabilit că a necesitat până la 05.03.2012 un număr de 296 zile îngrijiri medicale, leziunile fiind încă nevindecate, precum şi că numărul total de zile de îngrijiri medicale si eventualul grad de invaliditate va fi evaluat la 1 an de la data examinării.
Faţă de această situaţie, instanţa apreciază că despăgubirile materiale solicitate pentru zilele de îngrijiri medicale sunt întemeiate, dacă se are în vedere faptul că reclamantul fiind o persoană activă şi prestând activitatea de electrician auto ar fi câştigat în cele 300 de zile de îngrijiri medicale suma de 90.000 lei, respectiv câte 300 lei pe zi, aşa cum reiese din declaraţia martorilor V.D. şi V.I. Într-o situaţie mai puţin favorabilă ar fi realizat 45.000 lei, dacă ar fi obţinut venitul cel mai mic de 150/zi. Oricum solicitarea făcută este rezonabilă şi dovedită, prin certificatele medico-legale, prin expertiză, prin declaraţiile martorilor, dar şi prin recunoaşterile părţilor.
Referitor la daunele morale, care la rândul lor sunt parţial întemeiate, instanţa reţine următoarele:
Traumatismul suferit, pe lângă durerea suportată până în prezent, a cauzat reclamantului – parte civilă o stare psihică depresivă, în primul rând pentru complicaţiile avute, multiplele operaţii şi intervenţii,iar în al doilea pentru că era o persoană foarte activă şi muncitoare, astfel că a fost pus în situaţia de a sta la pat o perioadă foarte mare de timp.
Nu în ultimul rând, prin expertiza medico -legală s-a stabilit că în urma accidentului susnumitul rămâne cu invaliditate definitivă de gradul III, în procent de 50%. Aşadar a rămas cu o infirmitate pe viaţă, ceea ce îi afectează capacitatea de muncă şi viaţa socială, motiv pentru care va trebui să facă recuperare în permanenţă.
În ce priveşte suferinţele psihice, este greu de contabilizat perioada în care îşi va reveni sau în care se va obişnui cu starea sa.
Prin fapta sa pârâta – inculpată a adus atingere unor drepturi importante ale reclamantului – parte civilă care sunt ocrotite de lege – dreptul la sănătate şi integritate fizică, la viaţa de familie şi socială.
Ceea ce ridică discuţii este cuantumul acestora. De aceea, faţă de cele reţinute mai sus, instanţa apreciază că suma de 150.000 euro în echivalent în lei la data executării este îndestulătoare.
Răspunderea civilă delictuală se întemeiază pe ideea reparării unui prejudiciu. În cazul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiţionată de gradul de vinovăţie a autorului faptei ilicite, independent de faptul ca acesta a acţionat cu intenţie, din neglijenţă ori din imprudenţă, acesta este dator să repare în întregime prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită. La art. 998 – 999 C.civ. se arată că *constituie temeiul juridic al răspunderii civile delictuale, în baza căruia persoana păgubita poate solicita daune celui care, prin fapta sa contrară legii – acţiune sau omisiune – este responsabil pentru cauzarea prejudiciului. Acesta reprezintă un cadru juridic larg şi destul de permisiv pentru persoana păgubită care urmăreşte repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, aceasta, pentru admiterea acţiunii sale, fiind nevoită doar să dovedească existenta prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei săvârşite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispoziţiilor legale), a faptului că
prejudiciul este rezultatul săvârşirii faptei ilicite şi a culpei celui care a prejudiciat.Totodată, în conformitate cu art. 14 alin. (1)-(3) C. pr. pen. *repararea pagubei* prin intermediul acţiunii civile alăturate celei penale *se face potrivit dispoziţiilor legii civile*. Înseamnă că acţiunea civilă din cadrul procesului penal se supune aceloraşi reguli privind admisibilitatea si modalitatea de soluţionare ca şi acţiunea civilă formulată pe cale separată.
S-a constatat că între fapta ilicită recunoscută şi dovedită şi rezultatul produs există legătură de cauzalitate, fiind astfel întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Reclamantul a făcut dovada pretenţiilor solicitate şi faţă de poziţia pârâtei, care a fost de acord cu acţiunea reclamantului, precum şi apreciindu-se că prin atingerea adusă integrităţii corporale a reclamantului se impune acordarea unor daune morale şi materiale prin care să se asigure o ocrotire deplină atât a drepturilor subiective în general, cât si a drepturilor care exprimă personalitatea umană, astfel că faţă de considerentele reţinute şi văzând dispoziţiile art.998 c.civ., instanţa va admite acţiunea, conform dispozitivului sentinţei.
S-a admis cererea de intervenţie formulată în interes propriu de către intervenientul Spitatul Judeţean de Urgenţă *Dr. Constantin Opriş* Baia Mare, urmând ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 15.746,50 lei cheltuieli de spitalizare, precum şi cererea de intervenţie formulată în interes propriu de către intervenientul Spitatul Militar de Urgenţă *Dr. Constantin Papilian* Cluj Napoca, urmând ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 3.752,03 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că SC*O.V.I.G.* S.A., cu sediul în Bucureşti, str. Aviatorilor, nr.28, corp B, sector 1 are calitatea de asigurator de răspundere civilă, hotărârea urmând să-i fie opozabilă. Situaţie în care şi solicitarea pârâtei-inculpate este realizată, în sensul ca toate pretenţiile admise ale reclamantului – parte civilă să fie suportate de către această societate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial(5000 lei) şi deplasările la instanţă ale acestuia, adică contravaloarea combustibilului(câte 150 lei pentru fiecare deplasare), pentru care a prezentat bonuri de la PECO.
De reţinut că reclamanta nu s-a opus acordării acestora, dimpotrivă a arătat că este de acord cu plata lor.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs inculpata R.U. şi partea civilă P.V..
Prin calea de atac promovată, inculpata R.U. a solicitat diminuarea despăgubirilor civile stabilite în sarcina sa.
Partea civilă P.V., prin recursul declarat, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond întrucât motivarea sentinţei contrazice dispozitivul acesteia, caz de casare ce se încadrează în art. 385 ind.9 pct.9 C.p.p.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la concluzia că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că dacă motivarea hotărârii justifică o anumită soluţie, iar dispozitivul cuprinde o statuare diferită, contrară, atunci nu există unitate între expunere şi dispozitivul hotărârii, ceea ce încalcă prevederile art. 356 şi 357 C.proc.pen.
Din considerentele sentinţei civile nr. 455 din 29.08.2012 a Judecătoriei Dragomireşti, rezultă că instanţa a avut în vedere la aprecierea cuantumului daunelor
morale datorate de inculpată, părţii civile, suma de 150.000 euro, dar în dispozitivul hotărârii, inculpata a fost obligată doar la 100.000 euro daune morale faţă de victimă.
Mai mult, în aceleaşi considerente ale hotărârii, nu se mai face vorbire despre temeiurile care ar îndreptăţi instanţa să acorde o anumită valoare a acestora, după care în dispozitiv, se statuează suma de 100.000 euro drept cuantum al lor, deşi în motivare judecătoria a avut în vedere ca sumă necesară dezdăunării victimei valoarea de 150.000 euro cu titlu de daune morale.
Pe de altă parte, chiar dacă latura civilă a cauzei a fost disjunsă de latura penală, trebuie observat că dosarul dedus judecăţii este unul penal cu nr. xxx/224/2012 al Judecătoriei Dragomireşti, având ca obiect vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 Cod penal.
Pe cale de consecinţă, părţile nu sunt reclamant şi pârât, ci inculpat şi parte civilă, sentinţa care se pronunţă este una penală şi trebuie judecată de magistraţi ai secţiei penale, iar dreptul de recurs este de 10 zile de la pronunţare sau comunicare, nefiind posibile nici cererile de intervenţie ale unităţilor sanitare în proces, acestea având calitatea de părţi civile.
Având în vedere că motivarea considerentelor contrazice dispozitivul sentinţei, determină instanţa de recurs a se afla în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra soluţiei şi de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.
Constatându-se existenţa cazului de casare prevăzut în art. 385 ind. 9 alin. 1 pct.9 C.proc.pen., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia dată laturii civile vizând cuantumul daunelor morale, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.c C.proc.pen., se vor admite recursurile declarate de inculpata P.V. şi de partea civilă P.V. împotriva sentintei civile nr.455 din 29 august 2012 a Judecătoriei Dragomireşti, pe care o va casa în întregime şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Judecătoriei Dragomireşti. Câtă vreme instanţa de fond nu a indicat corect cuantumul daunelor morale, instanţa de recurs nu a putut analiza în concret diminuarea despăgubirilor cerute de inculpată, necunoscând valoarea certă avută în vedere de magistratul fondului la cuantificarea acestora.
La rejudecarea cauzei, se vor avea în vedere îndrumările obligatorii ale instanţei de recurs.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în baza art. 192 pct.2 lit.c
C.pr.penală. (Judecător Delia Purice)
