Acţiune civilă exercitată în cadrul procesului penal. Constituirea de partea civilă. Obligaţia instanţei de a respecta dispoziţiile art. 320 Cod procedură penală


Prin sentinţa penală nr. 468 din 8 noiembrie 2000, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc i-a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, reţinând că au lovit-o pe partea vătămată şi i-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 120 de zile precum şi o invaliditate permanentă de 20%.

Instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de despăgubiri, motivând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Apelul părţii vătămate a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 563 din 30 iulie 2001 a Tribunalului Suceava.

Prin decizia penală nr. 924 din 17 decembrie 2001, Curtea de Apel Suceava a admis recursul părţii vătămate, a casat decizia şi parţial sentinţa, cu trimiterea cauzei instanţei de fond, pentru soluţionarea acţiunii civile.

Din dosar a rezultat că, în plângerea adresată organelor de poliţie, precum şi în prima declaraţie, partea vătămată a precizat că doreşte să fie despăgubită cu o sumă pe care o va preciza ulterior, după ce vor fi descoperiţi autorii (în momentul sesizării aceasta nu-i cunoştea pe agresori).

Deşi la primul termen de judecată partea vătămată a fost prezentă, instanţa nu i-a luat nici o declaraţie şi nici nu i-a explicat că se poate constituit parte civilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 320 alin. 1 Cod procedură penală.

în aceste condiţii, instanţa nu putea concluziona că partea vătămată a nesocotit dispoziţiile art. 15 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că nu s-a constituit parte civilă până la citarea actului de sesizare.

Mai întâi, că aceasta a precizat expres în plângere şi în prima declaraţie dată la procuror că doreşte să fie despăgubită (potrivit art. 15 alin.2 Cod procedură penală constituirea de parte civilă putându-se face şi în cursul urmăririi penale) şi apoi, că instanţa nu şi-a îndeplinit obligaţia înscrisă în art. 320 Cod procedură penală.

Aceste text reprezintă o garanţie a protejării drepturilor părţilor vătămate, după cum art. 6 Cod procedură penală reprezintă o garanţie a respectării drepturilor inculpaţilor.

Ambele sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţă, nerespectarea lor ducând la anularea actului în condiţiile art. 197 alin. 1 Cod procedură penală.

Vătămarea adusă părţii vătămate prin încălcarea art. 320 alin. 1 Cod procedură penală este evidentă, aceasta suferind leziuni grave ce au necesitat spitalizare şi intervenţii chirurgicale, soldându-se în final cu pierderea capacităţii de muncă în proporţie de 20% – prejudiciul material şi cel moral, deşi însemnate, rămânând neacoperite prin omisiunea instanţei de a se conforma unei dispoziţii legale.

Decizia penală nr.924/17.12.2001 a Curţii de Apel Suceava