– daune morale. Tardivitate. Aplicarea gresita a dispozitiilor art. 15
alin. 2 Cod procedura penala.
Victima unui accident de circulatie care a suferit 75-80 de zile de
ingrijiri medicale, urmare a vatamarii sale corporale din culpa ( art. 184 alin.
2 si 4 Cod penal) are dreptul la despagubiri materiale, precum si la
despagubiri morale de natura a acoperi suferinta fizica si psihica pricinuita,
chiar si in situatia in care daunele morale au fost incluse in cuantumul total
al despagubirilor civile solicitate , iar defalcarea pe categorii de despagubiri
s-a facut ulterior citirii actului de sesizare, fara a fi vorba de vreo suma
suplimentara celei initiale, ci doar de o precizare a felului despagubirilor.
In aceasta situatie nu au fost incalcate dispozitiile art. 15 alin. 2 Cod
procedura penala, precizarea felului despagubirilor solicitate putand fi
facuta pana in faza dezbaterilor, iar pretentiile solicitate nefiind, deci,
tardive.
( Decizia nr. 1816 din 3 septembrie 2003 – Sectia I penala)
Prin sentinta penala nr. 515 din 04.12.2002 Judecatoria Oltenita a dispus
condamnarea inculpatului minor U.F. la o pedeapsa rezultanta de 3 luni inchisoare,
cu suspendarea conditionata a executarii acesteia pe un termen de incercare de 9
luni, conform art. 110 Cod penal, pentru savarsirea in concurs a infractiunilor
prevazute de art. 36 alin. 1 teza I din Decretul nr. 328/1966 , de art 38 alin. 1 din
Decretul 328/1966 si de art. 184 alin 2 si 4 Cod penal, toate cu aplicarea art 99 si
urmatoarele Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, a fost admisa cererea de despagubiri materiale si a
fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente N.O. la
20.000.000 lei despagubiri materiale.
A fost admisa in parte cererea de despagubiri morale solicitate de partea
civila P.A. si a fost obligat inculpatul minor in solidar cu partea responsabila
civilmente la 20.000.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la
2.332.130 lei plus dobanzile aferente, cheltuieli de spitalizare catre partea civila
Spitalul Clinic de Urgenta Prof. Dr. Bagdasar Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut in fapt ca la data
de 30.03.2002 inculpatul minor U.F. s-a deplasat la domiciliul unchiului sau din
orasul Budesti unde, profitand de neatentia concubinei acestuia, a sustras cheile de
la autoturismul marca Wolkswagen Transporter cu numar de inmatriculare
CL-67-YRY. Apoi, a iesit din blocul unde locuia unchiul sau, s-a urcat la volanul
autoturismului care se afla parcat in strada si a plecat, conducandu-l fara a poseda
permis de conducere.
In momentul in care a ajuns in dreptul locuintei lui N.I., pe fondul lipsei de
experienta in conducere, a pierdut controlul volanului si a accidentat-o pe partea
vatamata P.A. care circula pe partea dreapta, aproape de gard.
Dupa ce a accidentat-o, inculpatul a oprit sa vada ce s-a intamplat, dupa care
a fugit de la locul accidentului, fara a-i acorda primul ajutor partii vatamte si fara a
avea incuviintarea organelor de politie. Apoi, a condus autoturismul pana la locul
de unde l-a luat, a strigat-o pe martora D.M. careia i-a spus ca a lasat cheile in
contact si ca a comis un accident, dupa care a fugit de teama unchiului sau,
ascunzandu-se la domiciliul sau, unde a fost gasit ulterior si condus al sediul
politiei pentru cercetari.
In urma accidentului, partea vatamata P.A. a suferit leziuni ce au necesitat
pentru vindecare 75 – 80 zile de ingrijiri medicale, fiind internata in Spitalul Clinic
de Urgenta Prof. Dr. Bagdasar in perioada 30.03. – 11.04.2002.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria
Oltenita si inculpatul U.F.
Prin apelul formulat, Parchetul a criticat solutia instantei de fond pentru
nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art.
184 alin. 2 si 4 Cod penal si pentru gresita solutionare a laturii civile, motivat de
faptul ca partea vatamata P.A. s-a constituit parte civila cu suma de 70.000.000 lei
reprezentand cheltuieli facute la medic si, in consecinta, gresit a fost obligat
inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 20.000.000
lei cu titlu de daune morale, partea civila nesolicitand dezdaunari cu acest titlu.
In apelul sau, inculpatul a criticat solutia primei instante sub aspectul gresitei
solutionari a laturii civile, in sensul ca, desi partea vatamata nu si-a dovedit daunele
materiale, a fost totusi obligat la plata acestora si, de asemenea, si-a insusit critica
Parchetului conform careia cererea de despagubiri civile nu a cuprins si obligarea la
daune morale.
Tribunalul Calarasi, prin decizia penala nr. 174/A/28.05.2003, a admis
apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Oltenita si de inculpatul
U.F., a desfiintat in parte sentinta penala nr. 515/2002 a Judecatoriei Oltenita si,
rejudecand in fond, a aplicat o pedeapsa in limitele legale pentru infractiunea
prevazuta de art. 184 alin 2 si 4 Cod penal, a constatat gratiate, conform art. 1 din
Legea nr. 543/2002, pedepsele aplicate inculpatului pentru infractiunile savarsite,
iar sub aspectul laturii civile a inlaturat obligarea inculpatului in solidar cu partea
responsabila civilmente la plata catre partea civila a sumei de 20.000.000 lei daune
morale, precum si la plata dobanzilor aferente sumei de 2.332.130 lei reprezentand
cheltuieli de spitalizare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs partea vatamata P.A., care a
solicitat casarea hotararii pronuntate in apel si obligarea inculpatului U.F. la plata
despagubirilor civile reprezentand daune morale in cuantum de 20.000.000 lei.
Curtea a apreciat recursul declarat de recurenta parte civila P.A. ca fiind
fondat, examinandu-l in raport de motivele invocate, care au fost analizate prin
prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 Cod procedura penala.
Curtea a retinut, din analiza coroborata a materialului probator administrat
sub aspectul laturii civile, ca instanta de apel in mod gresit a stabilit ca nu se
impunea obligarea inculpatului in solidar cu partea responsabila civilmente la plata
daunelor morale, apreciind ca s-a acordat mai mult decat s-a cerut initial, intrucat,
asa cum rezulta din continutul cererii formulata de partea civila la instanta de fond,
aceasta nu este decat o precizare a pretentiilor formulate initial la data de
23.10.2002, inaintea citirii actului de sesizare al instantei, cuantumul total al
despagubirilor fiind identic, doar natura acestora fiind diferita, respectiv daune
materiale si daune morale.
Cererea de constituire de parte civila formulata de partea vatamata la data de
23.10.2002 ( inaintea citirii actului de sesizare al instantei) are ca obiect suma de
70.000.000 lei, despre care aceasta a aratat ca i-a cheltuit “la medic”.
Este adevarat ca, la data de 18.11.2002, partea civila si-a precizat cererea in
sensul ca a defalcat suma solicitata pe categorii de despagubiri (20.000.000 lei
daune materiale si 50.000.000 lei daune morale), insa instanta fondului nu a acordat
mai mult decat s-a cerut.
In consecinta, Curtea a apreciat ca in mod gresit instanta de apel a facut
aplicarea dispozitiilor art. 15 alin. 2 Cod procedura penala, intrucat in cauza nu a
fost vorba de o suma suplimentara solicitata celei initiale de 70.000.000 lei, ci doar
de o precizare a felului despagubirilor, care poate fi facuta pana in faza
dezbaterilor, nefiind deci tardive pretentiile formulate.
Prin urmare, Curtea a considerat ca instanta de apel a facut o gresita aplicare
a dispozitiilor lgale in materie, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art.
385 9 pct. 17 1 Cod procedura penala. In consecinta, prin admiterea recursului
declarat de recurenta parte civila P.A., Curtea a casat in parte decizia pronuntata de
instanta de apel si, rejudecand in fond, l-a obligat pe inculpatul U.F. in solidar cu
partea responsabila civilmente N.O. la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale
catre partea civila, mentinand celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate.
