Prin sentinţa penală nr. 521 din 18 octombrie 2000, Judecătoria Huşi a admis cererea părţii civile şi a obligat pe şeful serviciului financiar, în calitate de parte responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul, încasator de taxe şi impozite, la plata sumei însuşite de acesta. A reţinut instanţa că partea responsabilă civilmente în calitate de şef al compartimentului la care lucra inculpatul avea obligaţia să controleze activitatea acestuia şi să constate eventualele pagube. Neîndeplinind această obligaţie, partea responsabilă civilmente a fost obligată în solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului, în temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil. Prin decizia penală nr. 315/A din 28 iunie 2001, Tribunalul Vaslui a admis apelul părţii responsabile civilmente, a desfiinţat în parte sentinţa şi a înlăturat obligarea acesteia la plata prejudiciului.
Instanţa de apel a reţinut că incidenţa art. 1000 alin. 3 presupune un raport de prepuşenie, care nu a existat deoarece activitatea inculpatului era îndrumată în mod direct de o altă persoană şi nu de partea responsabilă civilmente.
Prin decizia penală nr. 661 din 11 septembrie 2001, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul părţii civile, a casat decizia Tribunalului Vaslui şi a menţinut sentinţa penală nr. 521/2000 a Judecătoriei Huşi. Curtea a reţinut că temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil subzistă şi constă în îndeplinirea obligaţiei de a verifica modul de gestionare a sumelor încasate de către inculpat.
Notă critică formulată de Curtea de Apel Iaşi: Soluţia instanţelor de fond şi recurs este justă în ce priveşte obligarea părţii responsabile civilmente, dar temeiul legal al obligării îl constituie atât textul special, respectiv art. 28 alin. 1 din Legea nr. 22/1969 cât şi textul general prevăzut de art. 1000 alin. 3 Cod civil, care dublează norma specială.
Decizia penală nr.661/11.09.2001 a Curţii de Apel Iaşi
