Acordarea despăgubirilor civile sub forma prestaţiei periodice are drept scop înlăturarea efectelor faptei ilicite, nefiind o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare faţă de paguba suferită.
Susţinerea instanţei de fond în sensul că tatăl, pensionar, putea produce şi alte venituri suplimentare sau munci în gospodărie este lipsită de temei, bazându-se pe o situaţie ipotetică, aleatorie, şi nu poate fi avută în vedere la stabilirea unei eventuale prestaţii periodice în favoarea minorei.
(Decizia nr. 1303 din 2 iulie 2002 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1433 din 1.11.2001 a Judecătoriei Giurgiu, în baza art. 178 alin. 2 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul B.N. la 2 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul la o prestaţie periodică lunară de 400.000 lei în favoarea minorei A.A.C., începând cu data de 3 iulie 2001 şi până la majoratul minorei.
S-a reţinut că la data de 22 august 2000, în jurul orei 7,15, inculpatul a plecat de la domiciliul său conducând o autospecială marca TV, pentru a o transporta pe soţia sa, martora B.M.C., la serviciu.
în timp ce se deplasa pe banda a doua a străzii Bucureşti pe direcţia de mers către centrul municipiului Giurgiu, în apropierea unei treceri de pietoni, inculpatul, datorită neatenţiei şi neadaptării vitezei de deplasare, a lovit cu partea din faţă a autovehiculului pe partea vătămată A.I., care traversa strada regulamentar pe trecerea de pietoni marcată şi semnalizată. în urma impactului, partea vătămată a fost proiectată pe carosabil, suferind multiple leziuni şi, deşi a fost transportată la Spitalul Judeţean Giurgiu şi apoi la Spitalul Dr. Bagdasar, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, a decedat.
în ce priveşte pensia de întreţinere pentru minoră, instanţa a avut în vedere faptul că aceasta se află la o vârstă la care pierderea tatălui a afectat-o nu numai pe plan afectiv, dar şi pe plan material, având nevoie de sprijin. Deşi acesteia i s-a stabilit o de urmaş, instanţa a considerat neîndestulătoare pensia, având în vedere că tatăl, deşi pensionat, putea produce şi alte venituri suplimentare sau presta munci în gospodării, de care familia şi, pe cale de consecinţă, minora au fost lipsite prin decesul acestuia ca urmare a faptei inculpatului.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul B.N. şi partea civilă A.T.
Prin Decizia penală nr. 65 din 13.02.2002 a Tribunalului Giurgiu, a fost admis apelul inculpatului, a fost desfiinţată în parte sentinţa, iar inculpatul a fost condamnat, cu aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal, la 1 an închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani.
S-a înlăturat obligaţia inculpatului de plată a unei prestaţii periodice lunare în favoarea minorei.
în ceea ce priveşte prestaţia periodică în favoarea minorei, tribunalul a reţinut că copiii minori ai victimei unei infracţiuni de ucidere din culpă au dreptul la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului cauzat prin moartea susţinătorului, echivalent cu valoarea contribuţiei acestuia la întreţinerea lor.
In speţă, din actele existente la dosar rezultă că, anterior decesului, victima era pensionar, cu un de 2.624.484 lei şi că actualmente minora A.A. primeşte o de urmaş de 1.236.767 lei.
Reţinând că din pensia sa victima trebuia să se întreţină pe el, pe soţie şi fiică, tribunalul a constatat că pensia de urmaş acoperă integral suma pe care i-ar fi alocat-o pentru întreţinere tatăl său dacă ar fi trăit.
în cauză nu s-a făcut dovada că anterior decesului victima realiza venituri suplimentare în afară de pensie şi că ar fi avut posibilitatea să-i aloce fiicei sale o sumă mai mare pentru întreţinere, astfel încât tribunalul a constatat că în mod greşit inculpatul a fost obligat la plata unei pensii periodice în sumă de 400.000 lei pentru minoră.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, în ce priveşte înlăturarea prestaţiei periodice în favoarea minorei.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acesta se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 14 şi 171 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Pe baza materialului probator administrat în cauză s-a reţinut în mod corect săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, constând în accidentarea victimei A.l. la 22 august 2000, în momentul în care acesta traversa regulamentar strada pe trecerea de pietoni marcată şi semnalizată, accident în urma căruia victima a decedat.
Curtea a constatat că instanţa de fond a avut în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă egală în cuantum cu minimul special, fiind astfel reţinute, drept criterii de individualizare a pedepsei, sinceritatea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, regretul pentru urmările faptei sale, inclusiv diligenţele depuse pentru înlăturarea consecinţelor pe care această faptă le-a avut în plan material asupra succesorilor celui decedat.
Aceste criterii au condus nu numai la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special, ci şi la aprecierea corectă că scopul educativ al acestei pedepse poate fi atins şi fără executarea efectivă a ei, prin privare de libertate.
în aceste condiţii, în cauză nu se justifică ca aceleaşi criterii de individualizare să fie apreciate ca fiind circumstanţe atenuante judiciare, cu atât mai mult cu cât ele au un caracter facultativ, urmând a fi apreciate ca atare în contextul tuturor circumstanţelor reale şi personale ale cauzei.
Pentru aceste considerente, admiţând recursul declarat de parchet, Curtea urmează a casa în parte decizia recurată în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată în cauză, înlăturând aplicarea circumstanţelor atenuante şi menţinând cuantumul şi modalitatea de a pedepsei astfel cum au fost stabilite prin sentinţa instantei de fond.
în ceea ce priveşte prestaţia periodică, Curtea a reţinut că repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea efectelor faptei ilicite, iar nu o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare faţă de paguba suferită.
Este de principiu că atunci când partea vătămată beneficiază de o pensie de asigurări sociale cum este şi cazul pensiei de urmaş, ea poate solicita diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită prin plata pensiei, ţinându-se seama aşadar pe de o parte de veniturile realizate de cel decedat până la momentul decesului, iar pe de altă parte de cuantumul pensiei stabilite. în toate cazurile însă trebuie avută în vedere contribuţia concretă pe care cel decedat o avea, cum este cazul în speţă, la întreţinerea fiicei sale, sens în care, reţinând că pensia de urmaş de care beneficiază minora este jumătate din întregul venit dovedit ca fiind realizat de victimă la momentul decesului, în mod corect în cauză tribunalul a apreciat că nu se mai impune şi acordarea unei prestaţii periodice în favoarea minorei, câtă vreme pensia de urmaş acoperă integral suma pe care tatăl său ar fi alocat-o fiicei minore pentru întreţinere.
Motivarea instanţei de fond în sensul că tatăl, deşi pensionat, putea produce şi alte venituri suplimentare sau munci în gospodărie este lipsită de temei, căci se bazează pe o situaţie ipotetică, aleatorie, ce nu poate fi avută în vedere la stabilirea unei eventuale prestaţii periodice în favoarea minorei.
NOTĂ:
Despăgubirea acordată părţii civile sub forma prestaţiei periodice pentru întreţinere are ca fundament exclusiv fapta ilicită a infractorului, care este obligat la repararea integrală a prejudiciului generat de fapta sa, conform art. 998 din Codul civil.
