Copilul major al victimei are dreptul la o prestaţie periodică, ce izvorăşte exclusiv din fapta ilicită a infractorului, fiind irelevantă împrejurarea că acesta are calitate de martor în proces şi nu de parte civilă.
Prin sentinţa penală nr.380/26.06.1999, Judecătoria Alexandria a condamnat, în baza art.178 alin.2 C.pen., pe inculpatul G.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile N.C., N.l. şi N.G. şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile, respectiv 20.000.000 lei despăgubiri materiale, 30.000.000 lei daune morale şi 500.000 lei lunar pentru fiecare, cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 28.11.1997 şi până la încetarea stării de nevoie.
S-a reţinut că, în ziua de 28.11.1997, în jurul orei 18:00, inculpatul circula cu autoturismul Dacia 1310 pe str.Dunării din Alexandria şi ajungând la intersecţia cu str.Tudor Vladimirescu a observat târziu pe victima N.G., care intenţiona să traverseze pe trecerea de pietoni astfel că, în condiţii nefavorabile de drum, a accidentat-o mortal.
împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul pedepsei aplicate, cât şi sub aspectul soluţionării laturii civile, în sensul că, în mod greşit, a fost obligat la plata prestaţiei periodice.
Prin decizia penală nr.745/1999, Tribunalul Teleorman a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi, în fond, a redus pedeapsa inculpatului la 1 an închisoare, cu aplicarea art.81 C.pen.
Totodată, s-a dispus înlăturarea obligării inculpatului la plata prestaţiei periodice lunare de câte 500.000 lei, reţinându-se că, în mod greşit, s-a acordat prestaţie periodică copiilor victimei, cât timp aceştia au calitatea de martori în proces şi nu de părţi civile.
împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă N.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul neacordării prestaţiei periodice.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, Curtea a admis recursul părţii civile, şi în fond, l-a obligat pe inculpat la o prestaţie periodică de 300.000 lei lunar către această parte.
Din actele existente la dosar, rezultă că partea civilă N.G., fiul victimei, se află în continuarea studiilor, fiind student la curs de zi la Facultatea de Drept Bucureşti, aşa încât este îndreptăţit la o prestaţie periodică, până la încetarea stării de nevoie, sumă de care ar fi beneficiat în condiţiile în care tatăl său nu ar fi fost victima accidentului rutier.
Motivarea instanţei de apel, în sensul că N.G. nu este beneficiarul prestaţiei periodice, întrucât are calitatea de martor, nu poate fi avută în vedere, cât timp acesta a formulat pretenţie în această calitate şi, mai ales, că îndeplineşte condiţiile legale de a primi o astfel de prestaţie periodică.
Partea civilă beneficiază de acest drept până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
(Secţia I penală, decizia nr.255/2000) NOTĂ: Despăgubirea acordată părţii civile, sub forma prestaţiei periodice, pentru întreţinere, are ca fundament exclusiv fapta ilicită a infractorului, care este obligat la repararea integrală a prejudiciului generat de fapta sa, conform art.998 C.civ.
Făcând o aplicare corectă şi nuanţată a principiului dezdăunării juste şi integrale a victimelor infracţiunii, s-a stabilit, în practica judiciară, că este îndreptăţit la despăgubiri periodice, copilul victimei infracţiunii de ucidere din culpă, numai pentru perioadele de timp în care ar fi fost întreţinut în mod efectiv de victima infracţiunii şi numai pentru prejudiciul efectiv suferit, iar nu şi pentru un prejudiciu ipotetic, a cărui existenţă în viitor nu prezintă certitudine.
în speţă, victima era obligată la întreţinerea copiilor săi minori, cât şi a majorului, în condiţiile prevăzute de Codul familiei, însă obligarea autorului infracţiunii la despăgubiri civile în procesul penal îşi are izvorul în prejudiciul produs părţii civile, iar nu în obligaţia de întreţinere bazată pe raporturi reglementate de Codul familiei.
Ni se pare, totuşi, că, având în vedere toate aceste distincţii, în speţa expusă, Curtea, pentru a proteja şi interesele copiilor minori, trebuia să se pronunţe din oficiu, în lipsa recursurilor acestora, şi asupra prestaţiei periodice datorate de inculpat copiilor minori, în condiţiile art.17 alin.4 C.pr.penală, cu privire la exercitarea din oficiu a acţiunii civile, în cazul persoanelor vătămate cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau fără capacitate de exerciţiu. (Judecator Antoaneta Nedelcu)
