în condiţiile în care inculpatul – asigurat la o societate asiguratoare – este obligat la plata de despăgubiri civile sau morale, unitatea asiguratoare va despăgubi victima, în baza răspunderii asumate prin contractul de cu inculpatul, conform unei hotărâri penale definitive.
Prin sentinţa penală nr.446/12.04.2000 a Judecătoriei sectorului 4 s-a dispus, în baza art.184 alin.2 şi 4 C.pen., condamnarea inculpatului A.C. la 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art.81 C.pen., pe timp de 3 ani.
în baza art.1 lit.a şi art.8 din Legea nr.137/1997 se constată graţiată pedeapsa aplicată şi conform art.120 alin.2 C.pen. se reduce termenul de încercare la 2 ani.
Se admit în parte pretenţiile civile ale părţii vătămate M.M.G.
în baza art.55 şi 57 din Legea nr.136/1995 a obligat pe asigurătorul – S.C. „ASIROM” – S.A. – la 95.857.941 lei daune materiale şi la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă.
Se ia act că partea civilă a renunţat la lunară de întreţinere.
Se respinge cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare.
Obligă inculpatul la plata sumei de 4.526.515 lei despăgubiri către Spitalul de Urgenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond reţine faptul că, în ziua de 27.12.1996, inculpatul conducea autoturismul proprietate personală în municipiul Bucureşti, circulând pe banda a II l-a.
Fiind semnalizat de un alt conducător auto să elibereze banda, inculpatul a trecut pe banda a ll-a, după care a revenit pe banda a lll-a, însă datorită stării alunecoase a carosabilului, a pierdut controlul asupra autoturismului şi a intrat în impact cu auto-furgoneta, condusă de martorul B.l.
Partea vătămată M.M.G., care se afla în spatele furgonetei, a fost lovită, suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale şi amputarea piciorului stâng.
S-a reţinut culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, fiind cel care a creat starea de pericol, prin neadaptarea vitezei la starea carosabilului.
Au fost admise în parte pretenţiile civile ale părţii vătămate, reţinându-se că a suferit un prejudiciu în valoare de 102.132.941 lei, din care s-a scăzut suma de 6.275.000 lei, plătită de inculpat, rămânând suma de 95.857.941 lei, la care a fost obligat asigurătorul S.C. „ASIROM”-S.A., precum şi la 10.000.000 lei daune morale.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel S.C. „ASIROM” – S.A., sub aspectul greşitei obligări la despăgubiri civile, deoarece citarea în proces, conform art.55 din Legea nr. 136/1995, nu atrage obligarea în locul inculpatului la plata despăgubirilor.
Mai arată că partea civilă nu a dovedit în totalitate despăgubirile cerute, iar cererea de daune morale a fost făcută după citirea actului de sesizare.
Prin decizia penală nr.987/10.07.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia a ll-a penală a admis apelul declarat, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, înlăturând obligarea S.C. „ASIROM” – S.A. la plata despăgubirilor şi a obligat pe inculpat la 64.144.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea protezei şi la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă M.M.G., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că, numai după judecarea procesului penal, când despăgubirea va fi cert stabilită prin hotărâre, societatea asigurătoare va despăgubi victima, în baza răspunderii asumate prin contractul de asigurare.
S-a mai reţinut că doar prima cerere de despăgubiri civile formulată de partea vătămată la termenul din data de 24.06.1998 s-a făcut cu respectarea art.15 alin.2 C.pr.pen., prin care solicită contravaloarea protezei şi contravaloarea intervenţiei chirurgicale viitoare.
Cu acordul inculpatului, daunele morale, în sumă de 10.000.000 lei, sunt datorate părţii vătămate de acesta.
împotriva deciziei a formulat recurs partea vătămată, care solicită casarea deciziei şi menţinerea sentinţei de la fond.
Analizând dosarul cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Societatea asigurătoare acordă despăgubiri în cazul accidentelor de autovehicule, pentru vătămare corporală sau deces, în baza contractului de asigurare, conform Legii nr.136/1995.
Citarea asigurătorului în proces, conform art.54 din Legea nr.136/1995 are ca scop efectuarea apărărilor şi opozabilitatea hotărârii judecătoreşti.
în mod corect instanţa de apel a reţinut că vinovat de producerea accidentului este inculpatul, care urmează a fi obligat la despăgubiri către partea civilă.
Dupa ce despăgubirile vor fi stabilite prin hotărâre definitivă, urmează să se respecte obligaţiile asumate prin contractul de asigurare. (Judecator Violeta Hutopila)
(Secţia I penală, decizia nr.1713/2000)
